Din ciclul De ale mele
Am fost învățați, iar aici cel
mai important rol îl are religia, că ”suntem făcuți din țărână” și că acest
corp de lut nu merită nici un respect/atenție, dimpotrivă, pentru că este de
rang inferior. Bine, bine, ”suntem făcuți din țărână”, dar cine ne-a făcut din
țărână? ”Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa.” Hopa!
Cel mai mare semn de întrebare
aici este ”Își judecă vreodată Creatorul propria-i Creație?” Nu. De ce? Pentru
că în fiecare Creație a Sa a pus din Sine ceva ce iubea în momentul în care a dat
viață acelei Creații și pe care continuă să o iubească pentru că reprezintă o
parte a Sie însăși.
Nu doresc să intru în detaliile
Creației, ceea ce doresc să subliniez este că nu există nimic ce să numim de
rang inferior și de rang superior. Inconștient însă unii își privesc încă
corpul ca și pe ceva murdar, păcătos, nedemn de care dacă ar putea s-ar
”lepăda” imediat fără să se întrebe ”și apoi?”.
Oare chiar așa să fie? Atunci de
ce este o îmbulzeală de nedescris la înscrierea pe lista primirii unui corp
uman? De ce se dă o adevărată bătălie pe corpurile umane? De ce sunt peste 7
miliarde de oameni în acest moment pe planetă? Creștere demografică? O
explicație de ordin fizic convenabilă. Pentru că sunt corpurile umane
”spurcate”?
Felul în care am fost dirijați să
ne privim corpurile și natura umană ne-a îndepărtat de adevărul a cine suntem
noi cu adevărat și ne-a făcut victime ușoare ale unui sistem care nu a făcut
altceva decât să ne facă să ne credem imperfecți, nedemni, inferiori și de
nebăgat în seamă atâta timp cât suntem aici pe Pământ întrupați ca și oameni.
Un sistem care a turnat apoi în noi ne-adevăruri după ne-adevăruri și ne-a
transformat în cobai ai unui sistem de experimentare numit ”sistem medical”.
Dar nici în acest subiect nu intenționez să intru acum.
Corpul nostru uman este o perlă a
Creației care este dotată cu tot ceea ce are nevoie pentru a putea deveni
nemuritoare. Asta este ceea ce ne aduce Ascensiunea, printre altele. Dar nu vom
putea merge mai departe până când nu ne vom fi acceptat în totalitate TOATE
aspectele noastre, inclusiv și mai ales pe cea pe care o considerăm animalică,
instinctuală în noi.
Nu ne cunoaștem cu adevărat
propriul corp pentru că am fost învățați să-l urâm ca și pe cea mai de jos
piesă a ființei noastre. Iar corpul ne-a reflectat înapoi exact ceea ce noi am ales
să vedem în el. Să nu uităm că alegerile noastre sunt Creatoare pentru că noi
înșine suntem Creatori. Dacă alegem să ne vedem corpul ca și pe o parte nedemnă
a noastră, deși nu știu zău cum am fi prezenți în lume fără el, el ne va oferi
motive să-l privim așa. Și asta nu pentru că el ar dori asta, la asta îl forțăm
noi prin convingerile noastre.
Am fost învățați că faptul de a
face dragoste este rușinos și trebuie ascuns ”de ochii lumii”, dar în același
timp ni s-a spus ”creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (cu continuarea
nu am fost și nu voi fi niciodată de acord, pentru că atunci când supui pe
cineva, ești și tu la rândul tău supus de alții). Acum, nu spun că este necesar
să se cadă în extrema cealaltă de a face dragoste în văzul lumii. Nu. Este
vorba de ”a da Cezarului ce-i a Cezarului” și corpului ce-i a corpului: libertatea
de a se bucura de toate părțile sale pentru că toate își au rostul lor.
Pe de altă parte, tocmai în acest
act de iubire a fost ascunsă o cheie extraordinar de importantă: cheia unirii
cu Divinitatea, un portal prin care putem accesa alte dimensiuni și prin care
putem aduce pe Pământ energii de o vibrație foarte înaltă. Vă mai mirați că am
fost învățați că ”din păcat te-ai născut”, păcatul fiind tocmai cel mai frumos
act de unire dintre doi Creatori?
Pentru că ne-am numit o parte din
noi animalică, am început să ne rușinăm de ea, să încercăm să o ascundem, să o
anihilăm dacă se poate. Inconștient, mulți au început să privească animalele ca
fiind ființe de rang inferior și nu de multe ori să-și verse năduful asupra
lor. Până să apară religiile, oamenii au trăit într-o perfectă uniune cu
planeta și toate ființele ei. De ce sunt acum atât de multe animale chinuite pe
planetă? Pentru că noi, oamenii, nu ne acceptăm partea noastră animalică.
Dar, acum ne lovim de acest lucru
pentru că Ascensiunea înseamnă Unime, adică să fii UNA cu Tot Ceea Ce Există,
nu numai cu semenii tăi, și aici mai sunt încă foarte mulți, din nefericire,
care întâmpină probleme, ci chiar cu TOT CEEA CE EXISTĂ. Adică cu Pământul și
cu TOATE viețuitoarele ei, indiferent de forma pe care acestea au luat-o.
Cât timp ne credem superiori și
ne negăm partea animalică dar alergăm după cea angelică, divină, vom fi cu un
picior betonat în 3D și cu unul căutând 4D/5D-ul. Nu vom putea merge mai
departe până când nu ne acceptăm și integrăm TOATE părțile, chiar și pe cele pe
care am fost învățați să le privim drept nedemne, păcătoase, de condamnat.
Când ne vom accepta acea parte
”animalică” a noastră, vom descoperi că întreaga noastră relație cu lumea se
schimbă. Abia atunci vom putea începe să comunicăm cu adevărat cu tot ceea ce
ne înconjoară: cu plantele, cu animalele, cu aerul, cu apa, cu pământul, cu
focul și cu tot ceea ce până atunci ne-a fost invizibil. Bariera care ne
oprește să facem acest lucru se află în mintea noastră, în tiparele care ne-au
fost inoculate. Nu poți percepe ceea ce nu crezi sau negi că ar exista.
Acceptarea începe cu noi înșine.
Până când mai avem în noi înșine ceva ce nu acceptăm, vom proiecta această
neacceptare și în jurul nostru. Nu uitați, nimic nu este bun, nimic nu este
rău, TOTUL ESTE AȘA CUM ESTE. Și, de asemenea,
Indiferent care ar fi întrebarea,
răspunsul este IUBIREA!
Namaste!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.