Actualizare 14 Mai 2018

După cum spuneam zilele trecute, am intrat într-o nouă perioadă de curățări și purificări intense, de eliberări de tipare și energii vechi, tipare și energii care sunt scoase parcă din străfundurile ființei noastre. Cred că nu ne-am gândit niciodată că ele pot fi atât de bine înrădăcinate și de ascunse în ființa noastră precum se dovedesc a fi.

Pe de altă parte, efectul și intensitatea lor este mult mărită și de faptul că ființa noastră, după atâtea curățări, purificări și reducere a densității este mai sensibilă, iar manifestarea acestora este mult mai profund simțită inclusiv în corpul nostru fizic. Stări de rău fizic, de dezechilibru, de panică chiar, încep să reapară spre deznădejdea multora dintre noi care se întreabă ”Mai sunt multe de ieșit?”

Pare că acest proces nu mai are nici un sfârșit lăsându-ne de fiecare dată tot mai epuizați și mai deznădăjduiți și mai puțin încrezători în rezultatul final pe care-l visăm cu ochii deschiși deja, dar care pare a fi o Fată Morgana. Temeri vechi, cum ar fi supraviețuirea, boala, existența însăși par să revină în mod sistematic și să saboteze firava noastră speranță că în sfârșit am terminat-o cu ele.

Aceste temeri, frici se strecoară hoțește în câmpurile noastre trezindu-ne pe la ora 2-3 noaptea și ne toacă mărunt furându-ne somnul și liniștea sufletească. Când te aștepți ca ceva să se întâmple parcă ești mai rezistent la ”atacul” acelor temeri, frici, nesiguranțe, neliniști care se manifestă, dar când te iau prin surprindere la ore din noapte, te pot lăsa fără nici o ”apărare”.

Foarte mulți dintre noi nu mai pot accepta realitatea exterioară și caută o evadare din ea, dar pare că atunci când ai întrezărit o ieșire, labirintul realității hâde îți râde în nas. De asemenea, nici una dintre tehnicile de calmare, de liniștire cunoscute par a nu mai avea nici un efect. Visăm cu ochii deschiși la o lume care trăiește deja în noi, dar care asemenea ghiocelului așteaptă prima rază de Soare ca să-și poată scoate căpșorul dalb.

O presiune tot mai mare apare în domeniile, zonele, relațiile și interacțiunile care au nevoie de încheiere, ele nemaifiind în aliniere cu calea pe care noi am ales-o pentru noi înșine. Astfel descoperim noi rezistențe, noi tipare, noi credințe pe care nici măcar nu ne gândeam că le avem.

Și totuși este normal ceea ce se petrece acum în realitățile noastre interioare. Pentru ca lumea, realitatea din afara noastră să se poată prăbuși este nevoie ca mai întâi ea să se prăbușească în interiorul nostru. Orice legătură pe care o mai menținem, acceptăm, tolerăm cu lumea exterioară și care nu este în aliniere cu calea aleasă de sufletul nostru, va trebui tăiată ca să putem merge mai departe.

Va fi nevoie să ne vindecăm orice rană, orice cicatrice pe care sinele nostru uman o mai are pentru că aceste energii nu pot fi luate pe Noul Pământ. De ce? Pentru că Noul Pământ este o stare de spirit, o stare de conștiință nu o cazemată care te apară de intemperiile de orice natură.

Oricât de greu ne poate părea, este nevoie să trecem prin aceste procese cu convingerea că vom ieși teferi din ele, că cu fiecare hop trecut ne apropiem tot mai mult de împlinirea dorinței sufletului nostru: Întoarcerea în Unitatea cu Creatorul. Suntem pe această cale de eoni și probabil vom mai petrece câțiva eoni pe ea, dar după cum am învățat deja, Calea și experimentarea ei este ceea ce contează, nu scopul final pentru că acesta este, de fapt, o iluzie pentru că noi nu am ieșit și nici nu putem ieși din Unitatea cu Creatorul, Cu Tot Ceea Ce Este.

Deci, cu multă iubire, compasiune, răbdare și o fericită anticipare o zi minunată să avem!

Munay!

Monica Poka