Din ciclul De ale mele
Asta este o întrebare pe care
mulți ne-o punem acum. Încotro se îndreaptă lumea asta? Și fiecare dintre noi
vede altfel atât ”lumea asta” cât și încotro se îndreaptă ea. Când vezi atât de
multă mizerie oriîncotro te întorci, și mă refer la mizeria de toate tipurile
împrăștiată de către ființa umană atât sub formă fizică cât și energetică, îți
vine să te întrebi ”Cum vom ieși din asta?”
Unii încearcă să se detașeze de
ea, să se dezică de ea de parcă nu ar avea nimic în comun cu ceea ce se
întâmplă peste tot în jurul nostru. Este o iluzie. Este o iluzie că te poți dezice
de ceva ce face parte din conștientul colectiv uman la care ești conectat prin
însăși faptul că ești întrupat ca om. Nu poți rupe aceste legături pentru că
NIMIC nu este SEPARAT de NIMIC.
Cu cât mai mult vei încerca să te
dezici de ceea ce nu-ți place, condamni, judeci, refuzi să accepți, cu atât mai
mult vei constata că parcă toate aceste lucruri se înmulțesc tot mai mult și
devin tot mai pregnante în viața ta. Oriîncotro te întorci, sunt prezente și
parcă te copleșesc. Ei bine, acest lucru înseamnă că TU nu faci ceva bine, că
TU le atragi ca un magnet în viața ta.
Veți spune că nu-i așa, că voi nu
sunteți așa și că voi nu faceți acele lucruri. O primă întrebare ar fi dacă vă
amintiți povestea cu paiul din ochiul vecinului și cu bârna din ochii voștri.
Apoi o altă întrebare ar fi ”Sunteți siguri că nu le faceți sau nu le-ați făcut
niciodată?” Întotdeauna când facem sau spunem ceva, noi știm ce intenționăm să
facem sau să spunem, care sunt intențiile noastre, dar nu știm niciodată cum
sunt ele percepute cu adevărat de către ceilalți.
Această dezicere de ceea ce nu ne
place, nu ne convine, nu agreem a ajuns la final. De ce? Pentru că atunci când
te dezici de ceva ești în separare, refuzi să accepți aspecte ale tale și ale
Creatorului în manifestare. Judeci și condamni și ceea ce vei atrage în mod inerent
este mai multă judecată și mai multă condamnare pentru că devii un magnet
pentru astfel de energii.
Legile Rezonanței, Atracției și Cauzei
și Efectului sunt valabile încă pe această planetă. Ceea ce dai, este ceea ce
se întoarce la tine. Și așa cum se spune ”Cine seamănă vânt, culege furtună” exact
așa se și întâmplă. Apoi stai și te întrebi ”De ce mi se întâmplă asta? Eu nu
sunt așa!” Ba da, ești. Și tocmai aici este cheia. Când accepți că da, și tu
poți avea și ai astfel de aspecte, intri în starea de non-judecată, de
acceptare și de unitate.
Atâta timp cât negi ceva, orice,
ești în separare, te dezici de părți ale tale care se simt refuzate, îndepărtate,
respinse, neacceptate ori ele nu vor altceva decât iubirea și acceptarea ta.
Ele nu se simt nici nemerituoase, nici rele și nu înțeleg care este motivul
pentru care sunt tratate astfel. Vor reveni din nou și din nou pentru a căuta
iubirea și acceptarea ta și nu vor înceta să revină până când vor obține ceea
ce caută. De ce? Pentru că separarea nu există.
La școală am învățat o
proprietate aplicată mai ales în geometrie și care se numește tranzitivitate.
Ce presupune tranzitivitatea? Dacă latura A este egală cu latura B și latura B
este egală cu latura C, atunci și latura A este egală cu latura C. Haideți să
vedem cum aplicăm această proprietate relației noastre cu Tot Ceea Ce Este.
Acceptăm cu toții că Creatorul este Tot Ceea Ce Este. Mai acceptăm, din ce în
ce mai mulți, că noi suntem Una cu Creatorul. Atunci suntem Una și cu Tot Ceea
Ce Este, pe baza acestei minunate proprietăți a tranzitivității.
În momentul în care îți negi o
parte oricât de mică a ta, un aspect al tău, ai ieșit din Tot Ceea Ce Este și
l-ai negat pe însăși/însuși Creatorul din tine. Unde ajungi când ieși din
Unitatea Creatorului? Nicăieri altundeva decât în iluzia separării. Nu este
vorba de dimensiuni, de nivele, este vorba pur și simplu de o stare de
conștiință pe care tu alegi să o hrănești prin gândurile, concepțiile și sistemul
tău de credințe.
Un lucru important este să
înțelegem că acceptarea este una, iar identificarea este cu totul și cu totul
altceva. Poți accepta că ceva cu ce nu rezonezi, există, se manifestă și face
parte din Tot Ceea Ce Este exact la fel ca tine, dar să nu te identifici cu
acel ceva. Așa cum accepți că apa există și în afara ta și în tine, dar tu nu
ești apă în manifestare, tu ești pur și simplu o altă formă de manifestare a
Creatorului, a Tot Ceea Ce Este, în armonie și simultan cu toate celelalte
forme de manifestare ale Creatorului și a Tot Ceea Ce Este Creatorul.
Această simplă acceptare lipsită
de identificarea pe care mintea/ego-ul/personalitatea o pot aduce în modul de
gândire al multora, are ca rezultat eliminarea judecății care este întotdeauna
duală atunci când ne aflăm în separare. Când nu mai judeci și accepți că totul
și orice este posibil, că totul și orice este la fel de divin și face parte din
aceiași Sursă ca și tine, separarea încetează să mai producă efecte și calea
spre Unime și Unitatea Creatorului devine tot mai evidentă, mai largă și mai
deschisă.
Cu cât mai puțin vom judeca, respinge,
ne vom dezice de ceea ce considerăm rău, nepotrivit, indezirabil, cu atât mai
mult pacea, liniștea, iubirea, aprecierea, compasiunea, acceptarea vor deveni
tot mai pregnante, mai prezente și mai efective în viața noastră de zi cu zi.
Observați-vă mintea și trucurile pe care aceasta le folosește pentru a vă face
să judecați ”A, tu nu ești așa!”, ”Cum poate cineva/un om face asta?”
Dacă ne analizăm puțin, vom
observa că aceste gânduri le avem fiecare în anumite situații. A spune că nu le
avem, înseamnă să ne dezicem de acest atribut uman pe care îl mai avem încă.
Aceste reacții ne-au devenit atât de naturale încât va mai trece o vreme până
când ne vom putea ”dezbăra” de ele, dar ceea ce putem face este să învăluim în
iubire necondiționată și compasiune orice situație cu care ne-am confrunta și
care ar genera astfel de reacții, inclusiv pe noi înșine ca parte a Întregului,
a Tot Ceea Ce Este Creatorul.
Nu este ușor, nu este o sarcină
ușoară să iubești și să ai compasiune pentru ceva ce este oribil, strigător la
cer cum s-ar spune, dar toate aceste lucruri este nevoie să fie vindecate, Omenirea
este nevoie să fie vindecată de cea mai grea tară a sa: SEPARAREA. Întoarcerea
în Unitatea Creatorului are loc prin recunoașterea iluziei Separării și ieșirea
din ea.
Acceptarea că ea se manifestă în
dualitate, deși este o iluzie indusă, și conștientizarea faptului că acceptarea
a orice nu înseamnă să te identifici cu acel orice, ci pur și simplu să-l lași să
fie fără nici o judecată atașată lui, deschide larg calea către Întoarcerea în
Unitatea cu Tot Ceea Ce Este indiferent de forma de manifestare, pentru că în
acel moment în care ai atins această stare de conștiință ȘTII că TU ești Tot
Ceea Ce Este, TU EȘTI însăși/însuși Creatorul.
Și asta este Calea care ne stă
larg deschisă în față Acum. Și atunci, încotro merge lumea? Lumea TA va merge
încotro alegi TU să mergi, indiferent încotro aleg să meargă alții. În cele din
urmă, toți se vor întoarce în Unitatea din care s-au născut și pe care nu au
părăsit-o, de fapt, niciodată.
O zi minunată, plină de bucurie
și de o fericită anticipare vă doresc!
Munay!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.