Timpul și iluzia sa

Din ciclul De ale mele

Una dintre iluziile care se destramă treptat Acum este iluzia timpului. Cât timp omenirea va crede în timp, el va exista pentru că însăși convingerea noastră că el există este cea care îl crează și menține în existență. Cum să nu existe timpul? Doar există zi și noapte, anotimpuri, oamenii se nasc și mor pentru că au îmbătrânit trecând prin timp și multe alte ”dovezi” că timpul există.

Timpul este o noțiune inventată, o convenție pe care oamenii au făcut-o și acceptat-o pentru a se putea raporta la ceva, pentru a-și putea oarecum programa viața și existența pe Pământ. Mintea umană are nevoie de puncte de reper pentru a putea funcționa după standardele societății umane. Unul dintre aceste repere este timpul.

Cu toții am citit povești în care oamenii erau închiși din anumite motive și erau apoi eliberați. Un exemplu este ”Contele de Monte Cristo” a lui Alexandre Dumas. Pentru Edmond, timpul s-a oprit în momentul în care a fost arestat. Tot ceea ce mintea lui mai putea accesa era trecutul, tot ceea ce făcea parte din experiențele lui trecute, deși pentru Mercedes, iubita lui, perioada în care el a fost închis a reprezentat aproape o viață.

Deci, nu ființa umană are nevoie de timp pentru a exista, mintea umană are nevoie de timp pentru a putea funcționa și ea este cea care ordonează toate lucrurile, experiențele, pe criteriile temporale de trecut, prezent și viitor. Asta nu înseamnă că timpul nu este util în existența umană, dar el este doar un instrument de care ființa umană se folosește. Problema este că acestui instrument i s-a dat prea multă putere și asemeni ego-ului și personalității umane, a preluat conducerea.

Timpul este cel care pune cea mai mare presiune asupra ființei umane și cel care guvernează viața omului, aproape totul în existența noastră este subordonat timpului, deși există nenumărate dovezi că omul poate trăi și în afara timpului ghidându-se după alte puncte de reper, după alte ritmuri ale vieții și Universului. Timpul nu este ceva rău, dar poate deveni atunci când se transformă într-o sursă de stres continuu și din instrument se transformă în stăpân.

Prin măsurătorile făcute s-a constatat că ziua și-a scurtat durata și dintr-un ciclu noapte/zi de 24 de ore s-a ajuns la un ciclu noapte/zi de 16 ore, schimbare care este atribuită modificării rezonanței Shumann a Pământului. Imaginați-vă ce face acest lucru organismului uman, pentru că mintea în sine nu este afectată.

Mintea nu percepe trecerea timpului decât prin raportarea la informațiile primite de la receptorii senzoriali ai corpului fizic, iar în caz de deficiențe fizice (cum ar fi văzul de exemplu, pentru orbi) sau așa-zise boli cum ar fi autismul, scurgerea timpului nu este ceva relevant, aceste informații venind din partea însoțitorilor sau a familiei.

Dar tot mai mulți oameni observă că ritmul veghe/somn al corpului lor fizic se schimbă și începe să țină cont tot mai puțin de timpul stabilit arbitrar ca zi/noapte. Cei care își ascultă corpul – și de multe ori nu au încotro pentru că atunci când corpul are nevoie de odihnă, el se odihnește și scoate din funcțiune mintea refuzând să-i mai trimită impulsuri și informații – au descoperit că, deși la început au fost dezorientați de această schimbare, acceptarea ritmului natural al sistemului lor fizic le aduce mult mai mult echilibru, pace și armonie interioară.

Fiecare ființă umană își are ritmul propriu de funcționare și nerespectarea acestui ritm crează dezechilibre, oboseală, stres și în cele din urmă, chiar boală. Treptat, treptat, ritmul natural al existenței începe să detroneze ritmul artificial creat de minte și numit timp. Pe măsură ce tot mai mulți oameni ajung să experimenteze ”ieșirea din timp”, rolul determinant al timpului se va sfârși. În definitiv și la urma urmei, nimic nu ține o veșnicie, nimic nu rămâne neschimbat, nici măcar Creatorul.

Această presiune pe care mintea și creația ei, timpul, o pun asupra oamenilor devine pe zi ce trece tot mai mare și dacă oamenii nu vor ieși de sub influența lor, sistemul fizic uman poate suferi daune substanțiale care pot duce chiar la blocarea sistemului fizic și astfel, la moartea acestuia. Acolo unde ritmul natural de funcționare al sistemului fizic uman este respectat, oamenii vor constata că sunt mai apți să facă față schimbărilor prin care întreaga planetă trece.

Odată cu eliminarea puterii pe care timpul o are asupra minții umane, reintrarea ființei umane în circuitul natural și armonios al vieții se va face cu o mai mare ușurință, grație și perfecțiune. Omul va înțelege că nu posesiunile materiale sunt cele care contează, ci experiențele pe care le trăiește, armonia, echilibrul, pacea și iubirea pe care poate să le aducă prin, din și în ființa sa.

Omenirea, ca civilizație, a trecut prin multe etape ale dezvoltării sale, acum a sosit Acum-ul pentru a intra într-o nouă etapă, o etapă în care să se dedice descoperirii complexității ființei sale, a capacităților și abilităților reale ale ființei sale, nu cele ciuntit prezentate de cei interesați în stăpânirea și conducerea ei. Cu cât mai multe ființe umane vor alege să intre în curgerea naturală a vieții, cu atât tranziția întregii Omeniri dincolo de timp va fi mai ușoară, mai rapidă și mai împlinitoare.

Timpul nu există, el este un construct iluzoriu al minții umane care va cădea odată cu intrarea într-un nou nivel de conștientizare și o nouă stare de conștiință care deja a prins rădăcini și înflorește pe Pământ. Dați drumul timpului și presiunii pe care acesta o pune asupra voastră. Veți descoperi că atunci când vă eliberați de timp și de presiunea lui, veți face chiar mai multe lucruri și starea voastră de bine va fi mult mai mare. Asta nu înseamnă să negați timpul, înseamnă doar să ieșiți de sub tirania lui, știind că orice aveți de făcut, veți face în modul cel mai ușor, lipsit de efort și perfect cu putință.

O zi minunată, plină de bucurie și de o fericită anticipare vă doresc!

Monica Poka