De Jamal S.
Shrair, Phd
Imagini: Olaf
Frohn
Cea mai mare tragedie a noastră este lipsa de înțelegere a propriei
noastre stele. Această lipsă de înțelegere este datorată defectelor fundamentale în actualele legi ale
fizicii. Aceste defecte nu pot fi, totuși, niciodată văzute fără înțelegerea
adevăratelor pietre de temelie ale materiei.
În
realitatea fizică, Cosmosul este într-o continuă transformare, nimic nu este
constant, inclusiv sistemul solar în care se află planeta noastră. Cu toate
acestea, adevărata mișcare a Soarelui în galaxie nu este o mișcare circulară,
ci exact ca mișcarea unui electron într-un atom. Și toate indicațiile par să
sugereze că sistemul solar se apropie de cea mai înaltă poziție din galaxie,
cea mai apropiată poziție posibilă de miezul galactic. Aceasta este cea mai
energetică regiune cu care Soarele poate fi înconjurat. Această regiune densă
alterează câmpurile magnetice ale Soarelui și câmpurile magnetice ale tuturor
planetelor din sistemul solar (mai mult).
Observări
valide și clare arată că Pământul nu este singura planetă din sistemul solar
care trece prin schimbări climatice. Creșterea petelor întunecate de pe Pluto,
raportarea unor aurore pe Saturn, schimbarea polilor pe Uranus și schimbările
în intensitatea luminii lui Neptun sugerează că au loc schimbări în întregul
sistem solar.
O
altă dovadă concretă a evidenței schimbărilor solare vine de la Pluto. Pluto se
află la periferia înghețată a sistemului solar în apropierea unei gigantice
cochilii de corpuri astronomice cunoscută sub numele de Norul lui Oort. Deși
Pluto se află în cea mai rece regiune a sistemului solar, se încălzește.
Concret, presiunea atmosferică de pe Pluto a crescut cu 300%, ceea ce este mai
mult decât pe oricare altă planetă din sistemul solar.
Chiar
și mai paradoxal pentru oamenii de știință, atmosfera lui Pluto devine din ce
în ce mai densă pe măsură ce aceasta călătorește tot mai departe de Soare.
Acest lucru arată, desigur, că Pluto se află în fața unei regiuni cu o energie
înaltă a galaxiei în care sistemul solar începe să se stabilească.
Astfel,
fără îndoială, schimbările au loc în întregul sistem solar. Acest fapt este
susținut de date suplimentare. De exemplu, creșterea în putere a câmpului
magnetic al Soarelui este una dintre cele mai evidente dovezi ale schimbării dramatice
care are loc în sistemul nostru solar.
Potrivit
unui studiu realizat de Mike Lockwood la Laboratoarele Naționale Rutherford
Appleton din California, câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% doar în
secolul XX. Schimbările energetice care
au loc în Soare radiază în exterior prin vânturile solare crescând astfel
încărcarea spațiului interstelar.
O
altă dovadă în favoarea schimbării solare este creșterea bruscă a prafului
stelar galactic. Ulysses, o sondă spațială, monitorizează încă din 1992 cantitatea
de praf stelar care curge prin sistemul solar.
Câmpul
magnetic al Soarelui influențează cât de mult praf stelar plutește prin
sistemul solar. Pe măsură ce câmpul magnetic al Soarelui devine mai puternic, atrage
mai mult praf stelar. Astfel, sistemul solar se confruntă cu o supraîncărcare cu
praf stelar. Pe măsură ce câmpul magnetic al Soarelui devine mai puternic,
atrage mai mult praf.
Observările
au arătat că cantitatea de praf stelar din sistemul solar a crescut de trei ori
începând cu 2003, ceea ce duce la încălzirea spațiului interstelar. Cu toate
acestea, ceea ce îi nedumerește pe oamenii de știință este cantitatea de praf
stelar care continuă să inunde sistemul solar chiar și în perioadele de minim
solar. Aceasta este în sine o dovadă suficientă care arată că nu ne înțelegem
propria noastră stea.
Dovada
faptului că întregul sistem solar se încălzește este copleșitoare. Iar oamenii
de știință din instituții se pierd între realitatea solară bazată pe datele
observării și loialitatea față de modelul solar standard.
Cu
toate acestea, un lucru este absolut sigur ... realitatea fizică a Soarelui nu
este înțeleasă de către astronomi și astrofizicieni. Datorită acestei lipse de înțelegere,
știința climei este condusă în prezent de către politicieni și de indivizi cu o
capacitate intelectuală foarte redusă.
Lipsa
de înțelegere a Soarelui a avut și continuă să aibă consecințe devastatoare
asupra dezvoltării noastre științifice și economice.
Am
argumentat în mod agresiv timp de mulți ani că Soarele este greșit înțeles. Am
prezentat imense dovezi materiale împotriva dogmei actuale, bazate pe noțiuni
teoretice și în mod particular pe date rezultate din observare, care au fost
colectate de instrumentele spațiale moderne. Acele date infirmă cele mai fundamentale
ipoteze ale modelului solar standard. (Dogma standardului solar) Ba mai mult,
în argumentele mele am arătat în mod clar că modelul actual contrazice toate
legile termodinamicii. Și mai important, am afirmat de multe ori că pot
prezenta alternativa modelului solar, care are capacitatea de a oferi
explicații adevărate tuturor observărilor și fenomenelor solare, inclusiv celor
care sunt acum considerate mistere. Pe deasupra tuturor celor prezentate mai
sus, Modelul Solar Shrair este modelul corect de a reproduce sursa energiei
primare a Soarelui.
Jamal
S. Shrair
Fondator
al Universului Helical
Website:
www.helical-universe.info
Traducere Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.