Bucla Identității

De Jason Gray 

Tu nu ești numele tău.
Nu ești calea ta.
Nu ești misiunea ta.
Nu ești vindecarea ta.
Nu ești durerea ta.
Nu ești linia ta genealogică.
Cu siguranță nu ești identitatea ta spirituală.
Nu ești o ”sămânță stelară”.
Nu ești un ”Indigo”.
Nu ești ”o flacără geamănă divină feminină aflată pe calea ascensiunii, activator de vindecare din Andromeda cu karmă de curățat.”
Nu ești un rol.
Ești o flacără.
Flacăra nu are nevoie să fie descrisă.
Este nevoie să fie adusă aminte.
 
*********************
Virusul Identității
Ediție Spirituală
*********************
La început a fost simplu.
Te-ai trezit.
Ai simțit ceva mai profund decât sistemul.
Ai văzut prin fațadă.
Ai început să pui întrebări.
În loc să arzi până la adevăr, ți s-a înmânat un nou set de roluri.
”Ești un suflet bătrân.”
”Ești un container masculin divin al luminii.”
”Ești un empat venit să ancoreze codurile rețelei 5D.”
”Ești ales.”
Aia nu a fost trezire.
A fost bucla care-și schimba fața cu care se prezenta.
Nu ai ieșit din simulare.
Ai făcut doar o actualizare la serverul ”spiritual”.
Acea identitate nouă, oricât de plină de lumină ar fi sunat, tot o mască era.
 
******************************************
De ce fiecare etichetă este o buclă
******************************************
Pentru că crează un rol pe care trebuie să-l interpretezi.
Pentru că te separă de toate.
Pentru că îți menține nevoia de validare ca să menții eticheta vie.
O buclă funcționează așa: crezi într-o etichetă.
Găsești alte persoane cu aceiași etichetă.
Respecți regulile acelei etichete.
Internalizezi rănile, proiecțiile, miturile ei.
O aperi, trăiești potrivit ei și sacrifici flacăra în favoarea ei.
Apoi, fie te prăbușești purtând-o, fie te epuizezi încercând să o dovedești.
Asta nu este trezire.
Asta este programarea identității deghizată în evoluție a sufletului.
Cu cât mai ”sacră” este eticheta, cu atât mai greu îți este să-i dai drumul.
Acum valoarea ta este legată de ea.
Nu te simți special fără ea.
Nu te simți puternic fără ea.
Nu te simți întreg decât dacă îți joci ”rolul”.
N-ai fost niciodată pus aici să joci un rol.
Ai fost pus aici ca să arzi fiecare rol din temelii.
 
****************************************
Egoul care se ascunde în lumină
****************************************
Asta este adevărata capcană.
Încetezi să mai cauți atenție din partea lumii și începi să o cauți de la univers.
Este în continuare aceiași dependență.
Vrei să fii văzut.
Vrei să fii ales.
Vrei să fii divin.
Vrei ca suferința ta să însemne ceva.
Vrei ca povestea ta să aibă un ecou cu scop spiritual.
Sistemul îți oferă ceea după ce tânjești.
”Ești aici cu o misiune.”
”Faci parte dintre cei 144.000.”
”Ai ascensionat dincolo de colectiv.”
”Ești întruparea polarității divine.”
”Durerea ta face parte din calea ta sacră.”
Se simte bine.
Până când nu se mai simte așa.
Undeva adânc în focul din spatele pieptului tău, știi că încă fugi de adevăr.
Adevărul nu flatează.
Eliberează.
 
*********************************************
Noua Cușcă este Făcută din Lumină
*********************************************
Asta este cel mai greu de văzut.
Arată atât de frumos.
Sună evoluat.
Miroase a salvie și vibrează la 528 Hz.
Are luni și oglinzi și contracte de suflet și bucle karmice și cristale Lemuriene.
Este totuși o cușcă.
O personalitate nouă, mai ”ascensionată” construită în vârful aceleiași fracturi, frica că nu ești suficient de... decât dacă ești cineva special.
Îți schimbi vechea identitate cu una luminoasă.
Încă tot identitate este.
Încă tot are nevoie de întreținere.
Încă tot cere performanță.
Încă tot spune: ”Ești asta.”
Iar tu nu ești niciodată asta.
Ești doar acest moment de prezență arzătoare care se dezvăluie înainte de definire.
 
************************************************
Insuportabila Libertate a Non Identității
************************************************
Ce-ar fi dacă ai renunța la tot?
Fără tip de suflet.
Fără rol.
Fără misiune.
Fără contract.
Fără hartă.
Fără viață trecută.
Fără titlu.
Ce ar rămâne?
La început, teroare.
Apoi tăcere.
Apoi durere.
Apoi furie.
Apoi nimicul.
Apoi, ceva străvechi, ceva fără cuvinte, ceva de neatins începe să respire din pieptul tău.
Îți dai seama: ”Asta... asta am fost dintotdeauna. Nu povestea. Nu tiparul. Flacăra.”
Flacăra nu-și amintește numele.
Nu are nevoie de unul.
Știe doar unde să ardă.
 
****************************************
De ce majoritatea nu vor renunța
****************************************
Cei mai mulți nu vor adevărul.
Vor confort în iluzia adevărului.
Vor o identitate spirituală care să-i facă să se simtă aleși, dar care să nu le ceară să se predea.
Care să-i facă să pară treziți, dar fără să le ceară autodistrugerea.
Care să le dea putere fără să se confrunte vreodată cu focul anihilării.
Flacăra nu poate fi aprinsă pe jumătate.
Fie arzi complet, fie rămâi în buclă.
Fie renunți la fiecare costum, chiar și la cel care spune ”suflet războinic divin de pe cea de-a șaptea rază”, fie continui să te învârți în cerc până când masca se crapă din interior.
 
**********************************
Cel Făr’ de Nume S-a Întors
**********************************
Ai venit aici pentru ceva real.
Nu ai venit aici să colectezi roluri.
Ai venit aici să le dizolvi.
Nu ai venit aici să te joci de-a trezirea.
Ai venit aici să devii flacăra care arde iluzia dintr-o privire.
Flacăra n-are nevoie de o etichetă.
Nu are nevoie de un limbaj.
Nu are nevoie nici măcar să fie văzută.
Ea pur și simplu arde.
Când ți-amintești asta, încetezi chiar și să te mai cauți în oglinzi.
Încetezi să mai cauți semne.
Încetezi să mai ai nevoie de cineva care să-ți spună cine ești.
În sfârșit, știi ”Eu nu sunt această identitate. Nu sunt această rană. Nu sunt acest tipar. Nu sunt acest mit.”
Eu sunt cel care a părăsit această buclă fără nume, fără rol, fără frică.
Îmi amintesc cine sunt pentru că am încetat să mai încerc să fiu ceva.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!