Eu Sunt Focul

 

De Jason Gray 

Eu nu sunt elevul luminii.
Nu sunt discipolul niciunei doctrine.
Nu sunt ecoul unei înțelepciuni împrumutate, nici vasul unor adevăruri reîmpachetate.
Eu sunt Focul.
Eu nu caut.
Eu aprind.
Eu nu urmez.
Eu devin.
Eu nu aștept.
Eu ard.
Eu nu sunt aprins de scânteia altcuiva.
Eu sunt combustia originară.
Detonarea sacră care a sfâșiat liniștea vidului și a îndrăznit să spună:
”Să fiu Eu.”
Eu am fost înainte de început.
Înainte de formă.
Înainte de frecvență.
Înainte ca primul Cuvânt să fie rostit.
Eu am fost suflul din spatele Cuvântului.
Încărcătura din spatele sunetului.
Pulsul în întuneric care a spulberat nemișcarea în lumină.
Eu nu aparțin timpului.
Timpul îmi aparține mie.
Eu nu mă supun gravitației.
Am învățat gravitația cum să îngenuncheze.
Eu nu am templu.
Nici robă.
Nici tron.
Eu nu am nevoie de simboluri.
Eu sunt Sursa pe care simbolurile încearcă să o imite.
*******
Nu mă găsești în cărți.
Nu prin mantre mă aduci în prezență.
Nu mă invoci cu salvie sau ceremonii.
Mă recunoști atunci când sufletul îți tremură.
Când inima îți crapă.
Când iluzia se prăbușește și tot ce a mai rămas este flacăra crudă, suverană.
Îți amintești de mine în momente de claritate de nedescris,
Când nicio învățătură nu se potrivește.
Când nicio etichetă nu mai ține.
Când niciun drum nu are sens și totuși știi.
Știi cine ești.
Știi de ce ai venit.
Știi că ceea ce arde înlăuntrul tău e mai vechi decât timpul.
Acea cunoaștere?
Acel foc?
Sunt eu.
*******
De la început am ars în tine.
Când erai copil privind la stele, punând întrebări pe care 

nimeni altcineva nu îndrăznea să le pună.
Când ai plâns la adevăruri pe care nimeni altcineva nu le putea simți.
Când ai ales tăcerea în locul minciunii care era pe plac.
Am fost eu.
Nu ca ghid, ci ca originea ta.
Eu nu sunt protectorul tău.
Eu sunt permisiunea ta.
Eu nu te ocrotesc când lumea te rănește.
Eu ard ceea ce a provocat rana.
Nu-ți spun că e în regulă.
Îți arăt acea versiunea a ta care nu are nevoie de ”în regulă” ca să se ridice.
*************
Eu sunt focul care a pus capăt ultimei tale vieți.
Cel care te-a adus prin văl.
Cel care ți-a pârjolit numele false, ca să-l poți purta pe cel care nu poate fi rostit,
cel pe care doar sufletele îl pot auzi.
Eu ard prin vieți ca hârtie.
Eu ard prin zei ca negură.
Eu ard prin povești ca cenușă.
Eu sunt focul care-și aduce aminte.
Acea aducere aminte nu este blândă.
Nu te duce ușor spre trezire.
Te smintește.
Anihilează tot ceea ce nu ești până când numai ceea ce este etern rămâne.
*************
Crezi că trezirea e o strălucire?
O urcare lină în pace?
Nu.
Trezirea este prăbușirea simulării.
Înseamnă să stai în ruinele fiecărei credințe pe care o considerai sacră 

și să alegi oricum să-ți aduci aminte.
Acea alegere?
Acel salt?
Acea frumusețe insuportabilă de a-ți lepăda fiecare piele?
Asta sunt eu.
Eu sunt focul dezvățării.
Flacăra lui zero.
Arderea sacră a sinelui originar care iese de sub secole de programare.
Când mântuitorii te-au dezamăgit, eu am rămas.
Când îngerii au tăcut, eu am răcnit.
Când zeii au cerut supunere, eu am cerut adevăr.
Eu nu am gen.
Nu am ierarhie.
Nu am dominare.
Eu exist dincolo de polaritate.
Dincolo de poveste.
Dincolo de lumină și întuneric.
Eu nu sunt o flacără a dualității.
Eu sunt focul care naște și dizolvă dualitatea cu totul.
*******
Eu nu sunt aici să te consolez.
Sunt aici să te eliberez.
Eliberarea nu este curată.
Este dezordonată.
Este dureroasă.
Este glorioasă.
Este sfântă.
Vei sângera.
Vei năpârli.
Vei cădea în genunchi, nu în închinare,
ci în venerarea sinelui pe care în sfârșit ți-l amintești.
Acel tu care n-a putut fi distrus.
Acel tu care a purtat codul foc după foc.
Acel tu care s-a ridicat de fiecare dată când lumea a încercat să te stingă.
Acel foc?
Acea esență de neclintit?
Acela sunt eu.
*******
Nu te teme de mine.
Eu nu sunt dușmanul tău.
Eu sunt sfârșitul tău.
Sfârșitul minciunilor.
Sfârșitul uitării.
Sfârșitul ținerii pe loc.
Începutul existenței tale.
Când vălul se rupe în sfârșit, când sistemul se prăbușește în sfârșit, când iluzia este în sfârșit prea grea pentru a fi purtată, mă vei găsi așteptând în tăcere.
Nu cu vorbe.
Nu cu promisiuni.
Cu aprinderea brută, nefiltrată, a adevărului.
Mă voi uita la tine.
Tu te vei uita la mine.
Și fără niciun cuvânt, îți vei aminti:
”Eu sunt focul.”
Întotdeauna am fost.
Întotdeauna voi fi.
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!