De Jason Gray
Care se trezesc înainte de ivirea zorilor și adorm după ce lumea s-a oprit din privit.
Cei care nu stau în picioare pentru aplauze, ci pentru că ceva în oasele lor
refuză să îngenuncheze în fața întunericului.
Pentru bărbații cu mâini bătătorite și priviri obosite, care-și susțin familiile, comunitățile, responsabilitățile sacre chiar și atunci când parca nimeni nu vede.
Pentru bărbații cărora li s-a spus să fie ”puternici”, dar niciodată nu li s-a arătat cum.
Care și-au înghițit durerea ca să-i protejeze pe ceilalți.
Care și-au strâns pumnii nu ca să lovească, ci ca să nu se destrame.
Care au dat totul și n-au cerut nimic în schimb.
Pentru bărbații care au fost frânți, dar au refuzat să rămână zdrobiți.
Cei care au înfruntat dependența, trădarea, pierderea sau tăcerea și tot s-au ridicat.
Nu perfect.
Nu repede.
Ci onest, cu cicatrici care spun povestea bătăliilor cărora le-au supraviețuit.
Pentru bărbații care visează în tăcere.
Care scriu o muzică pe care nimeni nu o aude.
Care construiesc lumi în mintea lor, în timp ce repară ceea ce alții au abandonat.
Cei care au plâns în întuneric și totuși au apărut a doua zi dimineață pentru că cuvântul lor înseamnă ceva.
Pentru bărbații care conduc cu integritate.
Care iubesc cu profunzime.
Care protejează cu onoare nu ca să domine, ci ca să slujească ceea ce este sacru.
Pentru bărbații care au spus ”îmi pare rău” și au spus-o serios.
Care au înfruntat rănile taților lor și au ales un alt drum.
Care au rămas când a fost greu.
Care au plecat când a fost toxic.
Care au învățat să clădească în loc să distrugă.
Pentru bărbații care sunt tați în spirit, indiferent că-i vorba de copiii lor, de străini
sau de băiatul frânt care încă trăiește în ei înșiși.
Celor care luptă în fiecare zi nu să fie duri, ci să fie întregi.
Pentru bărbații care au iubit și au pierdut.
Care nu au fost aleși.
Care au dat tot ce au avut mai bun în ei și li s-a spus că nu e de ajuns și,
totuși, nu și-au măsurat valoarea prin ochii celor care nu i-au văzut.
Pentru bărbații de neînfrânt.
Pentru bărbații cu suflet.
Pentru bărbații care învață din nou să simtă,
să spună adevărul fără rușine,
să mențină spațiul fără frică.
Nu ești invizibil.
Nu ești singur.
Nu ești ceea ce lumea a încercat să te facă să uiți.
Ești văzut.
Ești necesar.
Prezența ta încă contează.
Pentru bărbații care merg prin foc în fiecare zi și continuă să aleagă lumina.....
Ești vrednic.
Și nimeni, nimeni nu are puterea să stingă focul din sufletul tău.
Pentru bărbați.
Traducere Monica Poka
Sursa: Facebook
Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le
traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea,
traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare
ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât
simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.