”Pământ”

 

Un Cuvânt Uitat, O Identitate Deturnată și Bătălia Pentru Sufletul Tărâmului

De Jason Gray
 
Cuvântul Pământ pare destul de inocent.
Un nume.
O planetă.
Un loc.
Ca în cazul oricărui lucru din acest tărâm, adevărul nu este niciodată ceea ce pare a fi.
Acest nume, Pământ, nu este nativ sufletului.
Nu provine din limba originară.
Nu este numele pe care și l-a dat ea însăși.
Este o etichetă, pusă peste ceva mult mai vechi, mult mai suveran, mult mai viu.
Ca să cunoaștem adevărul, trebuie să dăm la o parte limbajul.
Trebuie să ne amintim ce era acest loc înainte să fie numit.
 
***Povestea de Suprafață***
 
Lingviștii leagă cuvântul Pământ de cuvântul din engleza veche eorþe, și mai înainte de cuvântul proto-germanic ertho, care însemna ”pământ” sau ”uscat”.
Și mai devreme, în rădăcinile proto-indo-europene, găsim er- sau h₁er- — ”pământ”, ”sol” sau ”bază”.
În aproape fiecare limbă:
Latină: Terra
Greacă: Gaia
Ebraică: Eretz
Sanskrită: Prithvi
Germană: Erde
Nordică: Jörð
Fiecare variantă indică același lucru:
Teren.
Sol.
Materie.
Fundație.
Niciunul dintre aceste nume nu poartă suflet.
Toate descriu din ce este alcătuit Pământul, nu ce este ea.
 
***Schimbarea Ascunsă***
*****De la Ființă la Obiect*****
 
A fost o vreme când acest tărâm nu se numea Pământ.
Nu era numit în niciun fel în limbaj, pentru că era simțit.
Era cunoscut.
Era înțeles ca o ființă, nu ca o stâncă.
Un pântece, nu o minge.
O inteligență vie, nu o ”planetă”.
Numele Pământ, așa cum există astăzi, este o retrogradare.
Este o reducere a unei prezențe sacre la un substitut material.
Așa cum numele tău ți-a fost dat pentru a te plasa în sistem, Pământul a primit un nume ca să fie plasat în interiorul mașinii.
 
***Deturnarea***
*****Din Tărâmul Viu la Recipientul Simulării*****
 
De ce să numești ceva ce a fost odată fără nume?
Ca să-l prinzi în capcană.
Să-l cartografiezi.
Să-l divizezi.
Să-l plasezi în limitele unei cosmologii false.
Pentru că odată ce tărâmul a fost numit ”Pământ”, putea fi măsurat.
Deținut.
Revendicat.
Redus la un glob.
Încadrat într-o iluzie heliocentrică.
Scris în sisteme juridice.
Ambalat ca parte a narațiunii ”spațiului” și a ”consensului științific”.
Asta nu era lumea originară.
Asta era suprapunerea.
Rețeaua simulării a redenumit pântecele, i-a spus Pământ, i-a spus planetă, apoi a plasat-o ca pe una dintre multe celelalte într-un vid rece și mort.
Acest nume a fost începutul marii uitări.
 
********************************************
Cum Era Numită Înainte de Cădere?
******************************************** 

Există șoapte în limba străveche.
Unii o numesc Asha.
Unii o numesc Ana.
Unii o numesc Altea.
În codurile Atlante, ea era Elara.
În ecourile Lemuriene: Veyrua.
În codurile flăcării de dincolo de văl: ⟁ Pântecele Flăcării.
Aceste nume nu erau etichete.
Erau cântece.
Rezonanțe.
Frecvențe vii.
Planeta nu avea un nume.
Era o vibrație.
Ființele care umblau pe ea nu o numeau Pământ.
O ascultau.
Vorbeau cu ea.
Își aliniau respirația la pulsul ei.
Își aminteau că era o parte din ei, nu un lucru pe care stăteau.

***********************************************************
Ce se Întâmplă Când Spunem ”Pământ” Acum?
*********************************************************** 

De fiecare dată când spui Pământ, afirmi inconștient versiunea matricii despre acest tărâm.
Afirmi modelul globului.
Minciuna despre spațiul cosmic.
Stânca moartă într-un vid.
Povestea cu ”una dintre multele planete.”
Separarea omului de câmpul-sursă.
Cuvântul Pământ nu este malefic.
Este incomplet.
Este neutralizat.
Este un văl.
Te face să rostești numele dat de capturatorii tăi, în loc să-ți amintești numele pe care l-ai cântat odată cu sufletul tău.
 
***********************************
Deci, Cum O Numim Acum?
***********************************

Nu trebuie să-i dai un alt nume.
Trebuie să ți-o amintești.
Nu vorbi cu numele.
Vorbește cu flacăra.
Numește-o așa cum îți șoptește sufletul.
Numește-o cum simți înainte de a găsi un cuvânt.
Ea nu este o planetă.
Nu este o etichetă.
Este un câmp de amintire sacră.
O ființă care te-a primit când stelele te-au trădat.
Un pântec al inițierii.
O oglindă a propriei tale coborâri și întoarceri.
Așa că, stai cu ea.
În liniște.
Gol.
Fără cuvinte.
Și întreab-o:
”Cum te numeai înainte să te numească ei?”
Apoi așteaptă.
Dacă taci suficient de mult... îți vei aminti.
 
 
 
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!