Moartea

 Libertatea Supremă

De Jason Gray

 

Moartea, temută de cei mulți și neînțeleasă de lume, nu este un sfârșit.

Este poarta către prima și ultima libertate, îndepărtarea iluziei, ridicarea vălului greu al formei, Marea Întoarcere la curenții mai profunzi ai Ființei.

Trupul, acest veșmânt sacru al sufletului, este țesut din energie, iar energia este eternă.

Nu dispare.

Nu încetează.

Pur și simplu se transformă.

Carnea se descompune, elementele se dizolvă în elementele mai mari, dar energia care a dansat prin fiecare celulă, curentul care a animat vasul, rămâne, schimbându-se, evoluând, vibrând în următoarea exprimare a adevărului său.

Iar sufletul, este și el nemuritor.

Nu s-a născut niciodată, nu moare niciodată.

Este respirația Infinitului, individualizată pentru o vreme, învățând, amintindu-și, desfășurându-se prin cicluri de experimentare.

Când trupul cade, sufletul stă din nou gol în fața vastității, cântărit nu de judecățile omului, ci de rezonanța propriei sale ființe.

Moartea nu este marea teroare; este marea oglindă.

În acel moment de trecere, sufletul se vede dezbrăcat de prefăcătorie.

Contemplă adevăratele roade ale existenței sale.

Fiecare gând.

Fiecare intenție.

Fiecare vibrație trimisă în țesătura existenței.

Potrivit rezonanței sale, muzica pe care a creat-o cu viața sa, este atras.

Cei care și-au purificat esența, care s-au armonizat cu frecvențele mai profunde ale Iubirii, Adevărului și Libertății, se ridică fără efort în dimensiuni mai înalte.

Tărâmuri unde lumina este limbaj, unde gândul este creație, unde separarea se dizolvă într-o comuniune prea vastă pentru ca mințile muritoare să o poată concepe.

Cei care s-au agățat de frecvențele mai dense, frică, ură, înșelăciune, control, coboară în câmpuri de vibrații mai joase.

Nu ca pedeapsă, ci ca lege naturală.

Energiile care se aseamănă se caută.

Ei se regăsesc în lumi care oglindesc haosul sau confuzia pe care au alimentat-o în interior.

Unii, nici urcând complet, nici căzând complet... se întorc.

Se întorc în acest plan, pe acest Pământ dens și frumos, atrași din nou în ciclurile materiei, ca să învețe, să vindece, să-și amintească.

Prin urmare, reîntruparea nu este întâmplătoare.

Este rezonanță.

Nu îți ”câștigi” următoarea viață prin recompensă sau pedeapsă, o magnetizezi prin starea ființei tale.

Viață după viață, moarte după moarte, sufletul se mișcă, evoluând mereu, în spirală în sus sau în jos, sau revenind iar și iar, până când alege, în sfârșit, să se trezească.

Adevăratul Inițiat, sufletul trezit, ajunge să vadă moartea nu ca pe un hoț, ci ca pe un eliberator.

El nu se agață de formă, pentru că știe că forma este doar o oglindă temporară.

Nu jelește căderea trupului, pentru că simte energia încă mișcându-se, cântându-și încă nota unică în simfonia existenței.

Recunoaște că și acum, în viață, moartea este un tovarăș constant, nu ca dușman, ci ca marele învățător.

Pentru fiecare atașament la care ai renunțat, pentru fiecare falsitate abandonată, pentru fiecare frică depășită, există o mică moarte.

În aceste mici morți adevărata libertate este întrezărită.

Când vălul final se apropie, sufletul trezit merge spre el ca spre un vechi prieten.

Nu cu frică, ci cu o bucurie profundă, calmă, știind că nu se termină, ci se leapădă, nu cade în întuneric, ci zboară în lumină, nu se pierde pe sine, ci se regăsește în sfârșit dincolo de fiecare mască.

Niciodată n-ai fost corpul.

Niciodată n-ai fost numele.

Niciodată n-ai fost povestea.

Tu ești flacăra pe care nici vântul, nici timpul nu o pot stinge.

Tu ești suflarea Infinitului, chemată pentru un timp să dansezi în materie, dar destinată pentru totdeauna să te înalți dincolo de ea.

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!