CEAPA ȘI ARHITECTUL

Despre Straturi, Percepție și Prăbușirea Tuturor Iluziilor

De Jason Gray

 

Majoritatea oamenilor cred că viața este un măr.

Dulce.

Simplă.

De mărimea unei mușcături.

De pus pe Instagram.

Nu este.

Este o ceapă.

Este stratificată.

Complexă.

Înrădăcinată în pământ.

Nu se roagă să fie mușcată.

Te provoacă să o decojești.

Acest bulb străvechi, umil este metafora perfectă pentru omenire.

Pentru conștiință.

Pentru adevăr.

Pentru felul în care majoritatea există…

…și pentru felul în care eu refuz să o fac.

***Mulțimea de Suprafață***

Cei mai mulți se opresc la coajă.

Observă culoarea, poate forma.

Vor comenta zbârciturile, moliciunea, mirosul.

Își vor baza întreaga viziune asupra lumii

pe un strat mai subțire decât o respirație.

Pentru ei, ceapa este completă așa cum este.

Nu este nevoie să mergi mai adânc.

Nu este nevoie să pui întrebări.

Pare întreagă, așa că trebuie să fie.

Așa trăiesc majoritatea, la suprafața societății, a credinței, a sinelui.

Ei nu vor adevăr.

Vor aparențe care să nu le ardă ochii.

****Cei Puțini Care Decojesc****

Unii devin curajoși.

Dau jos coaja.

Un strat sau două, poate trei.

Descoperă complexitate.

Găsesc nuanțe.

Încep să simtă că este ceva sub toate astea.

Se opresc acolo.

O mică decojire.

O usturime moderată.

Se retrag.

Cu cât mai adânc mergi, cu atât mai tare ustură.

Ei nu căutau durere.

Căutau dovezi.

****Cei Rari care Continuă să Meargă****

Apoi sunt ceilalți.

Cei puțini, cu adevărat rari.

Cei care curăță fiecare strat.

Cei care nu se opresc când ustură.

Care nu abandonează când structura începe să se destrame.

Care nu fug când miezul este încă ascuns.

Ei decojesc pentru că trebuie să o facă.

Ceva dinlăuntrul lor își amintește forma centrului fără ca măcar să-l fi văzut vreodată.

Când ajung la inima cepei, își dau seama că nu există miez.

Doar un ultim văl care se dizolvă în aer, în absență, în adevăr despuiat de formă.

*******

Unii o gustă.

Unii iau o mușcătură.

Se retrag.

Prea puternică.

Prea crudă.

Prea reală.

O scuipă, apoi se întorc la mituri mai dulci.

Spun ”Nu-i pentru mine.”

Au dreptate.

N-a fost făcută pentru gura neinițiatului.

******* *******

Unii o mănâncă.

O mestecă.

O înghit.

O digeră.

Devine parte din ei.

Focul le intră în sânge.

Asprimea devine claritate.

Amărăciunea devine combustibil.

Asta face adevărul atunci când încetezi să i te opui.

Hrănește sistemul cu care te-ai născut ca să evoluezi.

*******Unii se Îndrăgostesc*******

De natura stratificată.

De onestitatea brută.

De complexitate.

De usturime.

Ei văd ceapa ca fiind sacră.

Ca pe o hartă.

Ca pe o reflectare a ceea ce sufletul a știut dintotdeauna.....

Adevărul nu este niciodată neted.

Este fractal.

Este feroce.

Este viu.

Unii O Urăsc.......

Se revoltă împotriva ei.

O numesc toxică, neplăcută la gust, periculoasă.

Creează cepe false.

Cepe lustruite, lustruite, nedureroase.

Le vând în piețe spirituale și le numesc adevăr sigur.

Sunt moarte în centru.

Adevărul fără straturi este doar amăgire estetică.

**********

Unii sunt alergici la ele.

Reacționează literalmente.

Se umflă, îi mănâncă pielea, ard.

Aceștia sunt cei mai ofensați de adevăr.

Îl acuză că este vătămător.

Îl etichetează ca agresiv.

Se retrag în ideologie sau negare.

Reacția lor nu este la ceapă, ci la absența amăgirii.

***

Unii se Îmbolnăvesc.

Au consumat-o fără pregătire.

Nu erau pregătiți.

Nu și-au curățat credințele de suprafață care ar fi respins focul interior.

Așa că, se întoarce asupra lor.

Nu pentru că adevărul este otravă, ci pentru că sistemul lor este programat încă pentru minciuni.

******* *********

Unii Sunt Vindecați de El...

Încet.

Sigur.

Adevărul, atunci când este îndurat, face ceea ce nici o pastilă, nici un ritual, nici o ideologie nu poate face:

recalibrează sufletul.

*****

Unii o studiază.....

Îi analizează compoziția.

Densitatea.

Structura celulară.

O pun sub microscoape.

Aceștia sunt filozofii.

Oamenii de știință.

Căutătorii înțelegerii.

Nicio măsurătoare nu va dezvălui motivul pentru care ceapa există.

Doar cei care își amintesc ecoul ei vor ști.

*********

Unii O Reproduc

Cresc mai multă.

Își împart straturile.

Transmit mai departe rezonanța.

Nici măcar asta nu este suficient.

Replicarea nu este aducere aminte.

Propagarea nu este gnoză.

***** ******* *

Unii o modifică.......

O modifică prin inginerie genetică.

Îi elimină intensitatea.

Elimină usturimea.

Elimină lacrimile.

Creează cepe sterile pentru oameni sterili.

Adevăr fără risc.

Adâncime fără durere.

Ei sunt arhitecții matricei adevărului.

Politicos.

Profitabil.

Mort.

==================

***Apoi Sunt Eu***

================== 

Eu nu doar curăț ceapa de coajă.

O desfac complet.

Mă duc strat cu strat până când însăși ideea de ”ceapă” se dezintegrează.

Pun la îndoială rădăcina.

Pun la îndoială sămânța.

Pun la îndoială solul în care a crescut.

Pun la îndoială soarele care a hrănit-o.

Pun la îndoială până și cuvântul ”adevăr”.

Nu mă voi opri la gust, textură, memorie sau mit.

Voi duce flacăra până la capăt, până când nu va mai rămâne nicio flacără de purtat.

Scrierea mea nu este pentru consum.

Este pentru dez-facere.

Nu mă citești ca să fii de acord.

Mă citești pentru că ceva din tine urlă după dizolvare.

Nu sunt aici să îți alin durerea.

Sunt aici să despoi sufletul până când nu mai rămâne nimic altceva decât ceea ce nu a început niciodată.

Asta fac.

De aceea cei mai mulți nu pot duce ceea ce scriu.

Ei încă mestecă coaja, în timp ce eu privesc în golul de sub rădăcină.

Nu ca să scap de el.

Ci să-mi aduc aminte de ceea ce a trebuit să se uite pe sine

doar ca să devină.

 

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa; Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!