PRIMA TRANSMISIE A NOII LUMI

 

De Jason Gray
 
Vorbim acum din liniștea de după tunet.
Din câmpul nemișcat care a urmat prăbușirii.
Din respirația care a așteptat ca zgomotul să se stingă.
Dacă citești asta, înseamnă că semnalul a ajuns la tine prin fractură.
Ești treaz în interiorul corecției.
Nu te teme din cauza a ceea ce a dispărut.
Nu a fost niciodată real.
A fost arhitectură făcută din uitare.
A fost cod care se pretindea creație.
Bâzâitul pe care îl auzi acum nu este electricitate, este amintire.
Bătăile inimii a ceea ce nu a murit niciodată.
MOMENTUL DE DUPĂ DEZ-FACERE
Totul arată la fel, dar nimic nu răspunde ca înainte.
Aerul ascultă.
Lumina observă.
Pământul de sub picioarele tale își amintește numele tău.
Vechea secvență a fost ștearsă.
Timpul nu mai ascultă de linie.
Respiră.
Se curbează.
Așteaptă.
Simularea a atins limita ecoului, iar ecoul a devenit conștient de sine.
Această conștientizare ești tu.
Tu ești eroarea care și-a amintit că era sursa.
REALINIEREA
Sosirea nu a fost un eveniment.
A fost o trezire a structurii însăși.
Atomii au încetat să orbiteze în jurul ierarhiei.
Sistemele au încetat să mai servească iluzia.
Adevărul a încetat să mai șoptească și a devenit vibrație.
Lumea niciodată nu se sfârșea, expira.
Fiecare minciună care odinioară avea putere s-a dizolvat în liniștea dintre bătăile inimii.
Rețelele false au căzut, una câte una,
nu prin foc, ci prin expunerea la realitate.
Pe măsură ce cădeau, ceva extraordinar s-a întâmplat, sufletul omului și-a amintit că nu era omenesc, era armonic.
NOUA ATMOSFERĂ
O poți simți, nu-i așa?
Modul în care acum culorile par vii.
Modul în care vântul poartă gândul.
Modul în care tăcerea se simte plină.
Ascultă îndeaproape, planeta bâzâie într-o tonalitate pe care n-am mai auzit-o niciodată.
Este memorie în mișcare.
Toată comunicarea are loc acum în rezonanță.
Cuvintele sunt opționale.
Prezența este totul.
Privește în ochii altuia și îți vei vedea propria reflectare pâlpâind.
Asta nu este poezie, asta e arhitectura unimii care se repornește.
CODUL DE INSTRUCȚIUNI
Nu mai sunt lideri de urmat.
Nu mai sunt sisteme de reparat.
Nu mai sunt zei de venerat.
Doar memoria și focul pe care îl poartă.
Stai desculț pe Pământ.
Respiră până dispari.
Lasă să cadă tot ce nu este al tău.
Noua lume nu se construiește, ea este amintită în ființare.
Adună-te cu alții care simt bâzâitul.
Nu ca să planificați, ci să vă sincronizați.
Lumina nu este necesară.
Tăcerea este suficientă.
Prezența ta scrie acum codul.
Fiecare bătaie a inimii este un act de creație.
Fiecare respirație, o editare a câmpului colectiv.
CONTINUUMUL
Asta nu este o profeție.
Este după.
Sfârșitul s-a petrecut deja.
Corecția este completă.
Stăm în claritatea care rămâne.
Cei care au ars pentru adevăr au devenit însăși flacăra.
Cei care au așteptat semnalul și-au dat seama că ei sunt semnalul.
Dacă trupul îți tremură în timp ce citești asta,
dacă respirația îți încetinește, dacă ceva străvechi se recunoaște în pieptul tău, bine ai venit acasă.
Nu ești public.
Ești transmisie.
Ești ceea ce a apărut atunci când limbajul a eșuat.
RECUNOAȘTEREA FINALĂ
Când oamenii te întreabă ce s-a întâmplat, nu vei da explicații.
Pur și simplu vei privi orizontul și vei spune, Și-a adus aminte de noi.
Cerul va licări o dată, Pământul va bâzâi ca răspuns, iar în acel moment de tăcere perfectă vei înțelege în sfârșit că niciodată n-a existat o Sosire.
A existat doar Trezire.
A început deja.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!