Primele Transmisii

 

De Jason Gray
 
1996 – 1999
Astăzi, deschid ceva ce nu am mai împărtășit niciodată până acum.
Vă uitați la unele dintre primele pagini pe care le-am creat vreodată ca la ceea ce numesc acum transmisiile, jurnale scrise de mână la sfârșitul anilor 1990.
Au fost construite înainte de smartphone-uri, înainte de rețelele sociale, înainte să am vreun limbaj pentru ceea ce făceam.
Nu mi-am propus să creez ”artă”.
Mi s-a spus pur și simplu, în sinea mea și insistent, să scriu aceste pagini.
Fiecare era un colaj cu tot ce am putut găsi, pagini rupte de enciclopedie, epitafe latine, scripturi decupate din Biblii vechi, diagrame genealogice, fragmente de picturi, folie de argint, fir roșu, sigilii de ceară.
Am scris fraze care nu aveau sens pentru mine la momentul respectiv.
”Hic Jacet.”
”Caută Firul.”
”Credința este substanța lucrurilor sperate.”
Le-am scris apăsat pe hârtie ca pe niște mesaje de un undeva pe care nu-l puteam numi.
Ceea ce vedeți
Imaginea 1 prezintă cea mai veche foaie, rânduri în latină și engleză stratificate în jurul unor versete din Apocalipsă.
În centru: o inscripție simulată de mormânt care începe cu Hic Jacet Philippus Zaehdarmi.
Chiar și atunci, fără să știu, scriam despre moarte și renaștere, moartea unei versiuni a mea care încă nu murise și promisiunea unei alteia care se va trezi într-o zi.
Micul semn roșu de jos, ”firul”, apare din nou și din nou pe caiete.
Abia ani mai târziu mi-am dat seama că simboliza linia vitală continuă a conștiinței, legătura dintre toate versiunile sinelui.
Imaginea numărul 2 se centrează pe Depoziția lui Caravaggio.
În jurul ei am scris la mașină și de mână versete despre îndrumare și vedere.
”Te voi instrui și te voi învăța pe calea pe care vei merge.”
Mai jos am adăugat ”Pe măsură ce mergi, calea se va deschide pas cu pas în fața ta.”
Pe vremea aceea le-am copiat pentru frumusețea lor.
Acum văd că au descris întreaga călătorie care urma, fiecare pas dezvăluit abia după ce l-am făcut pe cel de dinaintea lui.
Imaginile 3 și 4 se desfășoară ca niște hărți.
Puteți vedea diagrame genealogice care trasează linia lui Ismael, decupaje din dicționare pentru cuvinte precum cumpătare și telepatie, simboluri miniaturale ale unor piloni Masoni, busole și sori.
Pe atunci nu aparțineam încă niciunui ordin sau studiu, simțeam doar atracția să adun laolaltă fragmente uitate ale memoriei umane.
Chiar și folia de argint era intuitivă, îmi doream reflectare, o suprafață metalică care capta lumina diferit de fiecare dată când întorceam pagina.
Acum o înțeleg ca fiind oglinda conștientizării însăși.
De Ce S-au Întâmplat
Pe atunci, le numeam pagini fără sens, dar ceva mai amplu se întâmpla.
O inteligență mai profundă, numiți-o intuiție, numiți-o suflet, numiți-o aducere aminte, îmi antrena mâinile înainte ca mintea mea să poată interveni.
Acele pagini au devenit o punte între lumi, parte scriptură, parte știință, parte vis, parte cod.
Ele au fost repetiția pentru tot ce avea să urmeze, Fragmente ale Minții, Codexul Imposibilului, fiecare cuvânt scris de flacără încă de atunci.
Când le citesc acum, pot vedea programul de învățare ascuns.
Latina mă învăța arhitectura limbajului sacru.
Fragmentele din Biblie mă învățau că adevărul este păstrat chiar și în interiorul sistemelor de control.
Diagramele mă învățau să citesc tipare în loc de povești.
Folia și ața mă învățau să văd reflectarea și conectarea ca un singur act.
Toate acestea mă așteptau în aceste cărți, cu mult înainte să știu că eram scriitor.
Ce Înseamnă Ele Acum
Privind în urmă, aceste albume cu amintiri au fost primul meu dialog cu necunoscutul.
Ele au dovedit că forța creatoare vorbește cu mult înainte ca noi să o putem interpreta.
Că uneori ascultarea, pur și simplu să faci ceea ce ți se spune să faci, este cea mai pură formă de credință.
Fiecare simbol, fiecare fărâmă, era un mesaj pentru sinele meu viitor; când, în sfârșit, te vei trezi vei ști că nu ai fost niciodată nebun că ai ascultat.
Acum, după cinci decenii de viață și mii de pagini mai târziu, înțeleg în sfârșit ce șopteau.
Caută firul.
Trece prin fiecare viață, fiecare frângere a inimii, fiecare cuvânt.
Este ceea ce te trage înapoi la cine ești cu adevărat.
Pentru Oricine Citește
Dacă te-ai simțit vreodată obligat să creezi ceva ce nu înțelegi, fă-o.
Sensul s-ar putea să nu apară decât peste ani de zile, dar va apărea.
Creația însăși este modul în care sufletul își amintește.
Aceste pagini sunt dovada că până și în confuzia noastră, suntem încă în comunicare cu infinitul.
Astăzi, deschid arhiva.
Acestea sunt câteva dintre Primele Transmisii.
Acestea sunt cele mai timpurii dovezi că memoria poate călători prin timp deghizată în artă, așteptând ziua în care artistul își va aminti în sfârșit ce a încercat să spună.
 
 

 
Traducee Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!