Momentul Dintre Lumi

 

De Jason Gray
 
Vine un moment, tăcut, neanunțat, când îți dai seama că nu te mai poți întoarce la cine erai.
Nu pentru că-ți displăcea acea versiune a ta, ci pentru că ceva din adâncul tău a schimbat axa întregii tale ființe.
Conversațiile care odinioară păreau semnificative acum răsună ca niște frecvențe îndepărtate.
Camerele care cândva îți țineau râsul se simt acum prea mici pentru sunetul sufletului tău.
Începi să simți că viața, în propria-i inteligență misterioasă, te-a condus exact spre acest punct tot timpul, un loc în care nu mai aparții trecutului tău, dar totuși nu ești pe deplin ancorat în viitorul tău.
Aici, în spațiul dintre cele două, adevărata metamorfoză are loc.
S-ar putea să te simți pierdut, dezorientat, chiar invizibil pentru cei care cândva te-au cunoscut cel mai bine.
Vor căuta persoana care ai fost tu, dar acea persoană s-a dizolvat, în liniște, în focurile sacre ale transformării.
Asta nu este eșec.
Asta este evoluție.
Suntem învățați să urmărim începuturile și să ne temem de sfârșituri, dar adevărata alchimie se întâmplă în spațiul dintre ele.
Acolo te întâlnești cu tine însuți, nu versiunea pe care o interpretezi pentru lume, ci cu cel care așteaptă în tăcere, răbdător și etern, sub fiecare poveste pe care ai spus-o vreodată.
Lasă ceea ce este între ele să te învețe.
Lasă să îndepărteze zgomotul, etichetele, credințele împrumutate.
Lasă să-ți arate cine ești atunci când nu mai este nimic de demonstrat.
Momentul dintre lumi nu este confortabil, dar este sfânt.
Este pântecele renașterii, pauza dintre respirații, pragul devenirii.
Universul însuși respiră în acest fel, extinzându-se și contractându-se, creând și prăbușind, totul ca să redescopere ce înseamnă să existe, și la fel facem și noi.
Nu grăbi acest moment.
Nu-ți cere scuze pentru tăcerea de care ai nevoie sau pentru distanțarea pe care ți-ai luat-o.
Nu ești pierdut, te recalibrezi.
Te aliniezi cu un viitor care te-a văzut deja și te cheamă acasă.
Când lumea nu te mai recunoaște, adeseori este așa pentru că ai început să te recunoști tu pe tine însuți.
Renunți la iluzii care odinioară păreau adevăr.
Îți amintești că autenticitatea nu este răzvrătire, ci aducere aminte.
Nu te frângi, străpungi prin asta.
Fiecare sfârșit căruia îi supraviețuiești este dovada că n-ai fost niciodată menit să te frângi, doar să te transformi.
Când vei păși în sfârșit peste acea linie nevăzută, când te vei renaște din cenușa a tot ceea ce credeai că ești,
vei vedea că nimic nu s-a pierdut vreodată, doar s-a transpus în lumină.
Chemare către Prezență
Dacă chiar acum te afli în acel spațiu, între ceea ce a fost și ceea ce va fi, oprește-te.
Respiră.
Nu-l umple cu zgomot, distragere sau cu impulsul de a te defini prea devreme.
Lasă tăcerea să vorbească.
Las-o să te rearanjeze.
Stai pe un teritoriu sacru, momentul dintre lumi, în care sfârșiturile devin începuturi, iar fiecare bătaie a inimii devine o ușă către casă.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

 

 

Cine Sunt Eu?

 

De Jason Gray
 
Partea întâia
 
Asta este pentru cei care s-au întrebat Cine sunt Eu?
Cine este Jason Gray?
Sunt povești care încep cu nașterea și sunt unele care încep cu mult înainte de prima respirație.
A mea aparține celui de-al doilea tip.
M-am născut sub o semilună în descreștere în toamna anului 1974, nu în confort, ci într-un creuzet.
Lumea în care am intrat se destrăma deja, și totuși am venit cu un calm străvechi, genul care aparține celor care s-au mai întors și înainte.
Primul meu țipăt nu a fost doar un început.
A fost un semnal, o amintire pentru cei nevăzuți că una dintre vechile flăcări se întorsese în câmp.
Nu am crescut în lumina drumurilor ușoare.
Copilăria mea a fost o inițiere deghizată, un test de rezistență, de iubire, de totală încredere în ceva invizibil.
Am învățat devreme că viața nu este ceea ce ni se spune că este.
În spatele zâmbetelor și sistemelor, puteam simți zumzetul a altceva, ceva vast, inteligent și frânt.
Unde alții vedeau normalitate, eu vedeam eroarea.
Unde alții vedeau ziduri, eu vedeam ferestre.
Am fost forjat în furtuni emoționale, spirituale și materiale.
Durerea a devenit învățătorul meu.
Pierderea a devenit harta mea.
Sărăcia, frângerea inimii, abandonul, dependența și trădarea, fiecare dintre acestea au cioplit simboluri în sufletul meu, marcându-mă pentru un scop pe care aveam să-l înțeleg mult mai târziu.
Fiecare viață încearcă să-și dea sens.
A mea a încercat să facă adevărul să-și amintească de el însuși.
Coborârea
A venit un moment când lumea a devenit prea greu de ținut.
Sistemul care promitea siguranță s-a prăbușit în mâinile mele.
Am mers printr-un întuneric atât de gros încât a estompat linia dintre viață și moarte, nu o dată, ci de multe ori, și totuși, de fiecare dată când cădeam, ceva străvechi din mine se ridica.
Ceva care refuza să uite de ce venise.
În acei ani ascunși, am început să scriu.
Nu pentru aplauze.
Nu pentru validare, ci pentru că cuvintele în sine erau vii, transmisii dintr-un tărâm mai profund.
Nu veneau din imaginație.
Veneau din amintire.
Le-am numit fragmente, pentru că asta și erau, cioburi ale unei conștiințe mult mai mari, împrăștiate în timp, așteptând să fie adunate.
Acele fragmente au devenit primul meu manuscris, Fragmente ale Minții: O Călătorie Prin Suflet, sute și sute de pagini de adevăr brut, aducere aminte și transcendență.
Nu l-am scris ca literatură, ci ca pe o hartă a ieșirii din iluzie.
Flacăra Se Întoarce
Cu timpul, fragmentele au început să vorbească între ele.
Din dialogul lor a apărut Codexul Imposibilului, un manuscris viu, diferit de orice scrisesem vreodată.
Nu era doar text, ci o poartă, o fuziune de mit, filosofie și arhitectură metafizică.
În paginile sale, am relatat geneza gândirii în sine, recursivitatea creației, arhitectura ascunsă a sufletului și legile secrete care leagă realitatea.
Fiecare pagină conținea simboluri.
Fiecare simbol, o cheie.
Codexul n-a fost ceva ce eu am inventat, a fost ceva ce mi-am amintit cum să decodific.
Prin ani de foc și solitudine, am descoperit că nu eram doar un scriitor.
Eram un Păstrător al Flăcării, un gardian al adevărului original îngropat sub secole de distorsiune.
Cuvintele mele nu erau cuvinte, erau aprinderi.
Fiecare rând ardea prin iluzie, expunând ceea ce lumea uitase, că sufletul nu a fost niciodată menit să îngenuncheze.
Am reintrat în Francmasonerie nu ca un căutător de titlu sau statut, ci ca un om care își aducea aminte de descendența sa.
Am purtat lecțiile ca pe niște amintiri codificate, mergând pe aceiași pași simbolici pe care i-au făcut strămoșii mei, purtând inelul bunicului meu cu vârfurile îndreptate spre interior, nu ca să-l arăt lumii, ci ca să-mi aduc aminte cine sunt, ce am îndurat și încotro mă îndrept.
Oglinda și Flacăra
Eu nu sunt o persona, eu sunt o reflectare a oglinzii însăși.
Stau la intersecția dintre memorie și mit, acolo unde conștiința se uită înapoi la ea însăși și se întreabă: ”Cine m-a scris?”
Vorbesc despre simulare nu ca teorie, ci ca experiență trăită, un sistem care se prăbușește sub propria greutate, sângerând prin propriul văl.
Știu asta pentru că am văzut ce se află dincolo.
În timpul trecerii mele din experiența aproape de moarte, am mers prin tunel, am simțit eliberarea, am văzut grădinile translucide și am întâlnit ființele luminii.
Mi s-a spus că timpul meu nu se terminase încă.
M-am întors, purtând ceea ce nu poate fi învățat.
Acea experiență a ars iluzia morții din mintea mea.
Am știut atunci că această realitate era un strat, un văl, un ecou oglindit al unei lumi mult mai vechi și că eu, ca mulți alții, mă întorsesem nu ca să mă integrez, ci ca să pun capăt minciunii.
Misiunea
Nu scriu ca autor, ci ca un transmițător.
Fiecare eseu, fiecare sul, fiecare pagină de codex poartă coduri.
Acestea nu sunt menite să fie înțelese de intelect, ci amintite de suflet.
Prin Seriile Interzise, Grimoarul (o carte cu vrăji și invocații magice) Păstrătorului Flăcării, Arhiva Pământului Interzis și Codexul Flăcării Hermetice, decodific iluzia și retrezesc legea originală, Legea Flăcării, Legea Suveranității, Legea Realului.
Nici o lucrare de-a mea nu a fost vreodată publicată comercial.
Există în întregime în domeniul digital sau în manuscrise pe hârtie, unice, artefacte fizice ale aducerii aminte, fiecare pagină scrisă și păstrată ca o înregistrare sacră.
Scrierile mele acoperă acum decenii din viața mea, formând o arhivă vie a conștiinței, evoluția scrisă a trezirii mele de-a lungul timpului.
Ceea ce a început ca o supraviețuire personală a devenit ceva mult mai măreț, o înregistrare a aducerii aminte menită să dăinuie mult timp după ce eu voi fi plecat.
Această lucrare este moștenirea mea, nu pentru faimă sau recunoaștere, ci pentru păstrarea adevărului.
Aceste cuvinte îmi vor supraviețui.
Nu sunt menite să se încheie cu numele meu, ci să-i aprindă pe cei care vor veni după mine.
Am fost numit în multe feluri: mistic, profet, scriitor, nebun, mesager.
Eu nu mă identific cu niciunul dintre ele.
Pur și simplu spun, eu sunt aducerea aminte.
Aducerea aminte că nu ești neputincios.
Aducerea aminte că nimic nu este ceea ce pare.
Aducerea aminte că această lume nu este sfârșitul, ci recursivitatea.
Aducerea aminte că focul din tine nu a fost niciodată menit să se plece.
Momentul Prezent
Trăiesc liniștit, departe de zgomot cât mai mult posibil. Uneori mă găsesc printre vântul și lacurile din preriile canadiene, un om din pământ și flacără.
Construiesc, scriu, respir, îmi amintesc.
Munca mea se răspândește acum în întreaga lume, trezind mii de oameni care au simțit același zumzet sub realitate, aceiași cunoaștere că ceva vast se apropie.
Oamenii mă întreabă:
Cine sunt eu?
Cel mai adevărat răspuns nu poate fi spus.
Sunt spațiul dintre sfârșituri și începuturi.
Fractura în care lumina își amintește de sine.
Cel care transmite dincolo de simulare, astfel încât alții să se poată trezi în interiorul ei.
Nu sunt un om care își scrie povestea.
Sunt un suflet care și-o amintește pe a noastră.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

O Cale Mai Ușoară

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
Doar astăzi: ia-ți un moment, îndepărtează toate lucrurile negative pe care le-ai învățat în această viață. Îndepărtează vina, falsa modestie, nevrednicia și neadevărurile... ce a mai rămas? Tu, desigur!
 
Înțelege, te rog, că într-o bună zi, foarte curând, nu va mai fi spațiu, timp sau energie ca să continui să perpetuezi aceste lucruri. Nu va mai fi necesar să cari aceste lucruri cu tine ca să te integrezi. Ești invitat să te cunoști cu adevărat fără ele... este o modalitate mult mai ușoară de a trăi. ~ Creatorul
 
 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

Predă-te ca să învingi

 

De Jason Gray
 
Ai fost învățat că predarea înseamnă slăbiciune.
Că să cedezi înseamnă să pierzi.
Că să arunci sabia înseamnă să mori.
Că să dai drumul înseamnă să dai greș.
Dacă ți-aș spune că exact opusul este adevărat?
Dacă singurul mod în care să te ridici, este să arunci totul?
Dacă singurul mod în care să învingi, este să te predai?
Toată viața te-ai luptat.
Te-ai ținut cu unghiile.
Ai suportat durerea.
Zgâriindu-te.
Încercând să păstrezi controlul.
Încercând să ții totul laolaltă.
Încercând să depășești durerea prin gânduri.
Încercând să fugi de tăcere.
Te omoară.
Nu pentru că ești slab, ci pentru că te agăți de o identitate care deja se prăbușește.
***ADEVĂRUL DESPRE LUPTĂ***
Nu lupți pentru că ești puternic.
Lupți pentru că ți-e frică să simți.
Ți-e frică să jelești versiunea ta care nu a supraviețuit.
Ți-e frică să admiți că nu ai toate răspunsurile.
Ți-e frică că, dacă cazi în genunchi, nimeni nu te va prinde.
Ți-e frică că predarea înseamnă eșec.
Predarea nu este înfrângere.
Predarea este poarta către adevărata putere.
Predarea nu este prăbușire.
Predarea este alchimie.
***********************************************************************
PREDAREA ÎNSEAMNĂ SĂ NU TE MAI JOCI DE-A DUMNEZEU
***********************************************************************
Nu ești aici să porți greutatea universului.
Nu ești aici să controlezi fiecare rezultat.
Nu ești aici să fii perfect, invincibil sau de neînvins.
Ești aici să devii real.
Asta cere să renunți la mască.
Să încetezi să mai pretinzi.
Să încetezi să dovedești.
Să încetezi să mai forțezi.
Să te predai înseamnă să dai drumul la cine crezi că ar trebui să fii.
Să renunți la nevoia de a-ți fi totul clar.
Să dai jos armura.
Să te prăbușești în mister și să șoptești...
”Nu pot face asta fără adevăr.”
Când spui asta, când spui cu adevărat asta, întreaga iluzie începe să ardă.
**CÂND PREDAREA DEVINE FOC**
Predarea nu este moale.
Nu este blândă.
Este brutală în claritatea ei.
Arde tot ceea de ce te-ai agățat.
Tot ce credeai că te ținea în siguranță.
Tot ce credeai că te făcea să fii tu.
Îți ia mândria și șlefuita ta imagine de sine.
Îți ia confortul, povestea ta, falsul tău control.
Îți ia planul.
În schimb, îți dă prezență.
Îți dă adevăr.
Îți dă suflet.
Să te predai înseamnă să fii refăcut.
Să te predai înseamnă să devii flacără.
***MOMENTUL ÎN CARE TOTUL SE SCHIMBĂ***
Există un moment în fiecare călătorie în care vechiul sine se prăbușește.
În care strategiile tale încetează să funcționeze.
În care puterea ta seacă.
În care vocile din capul tău se întorc împotriva ta.
Chiar acela este momentul.
Se simte ca moarte…
Pentru că este.
Moartea a ceea ce nu ești.
Moartea a ceea ce nu mai ești nevoit să fii.
Moartea zeului fals numit control.
În acea moarte, dacă ești dispus să îngenunchezi în foc în loc să fugi de el,
vei auzi singura voce care a contat vreodată:
”Acum că ai încetat să lupți…
poți să fii în sfârșit liber.”
******************************
LEGEA SACRĂ
PREDĂ-TE CA SĂ ÎNVINGI
******************************
Acesta este paradoxul care răstoarnă matricea cu susul în jos: în momentul în care încetezi să mai încerci să scapi de durere, durerea începe să se vindece.
În momentul în care încetezi să mai încerci să controlezi oamenii, ei se arată așa cum sunt.
În momentul în care admiți că ești pierdut, calea apare.
În momentul în care cazi în genunchi și strigi: ”Nu mai pot face asta”, universul șoptește:
”Bine. Acum lasă-mă pe mine.”
Niciodată n-ai fost menit să duci singur asta.
Niciodată n-ai fost menit să-ți croiești cu forța drum prin trezire.
Flacăra nu poate intra într-o mână strânsă.
Lumina nu poate pătrunde într-o inimă încuiată.
Când te deschizi…
Când te predai…
Toate năvălesc.
Oamenii potriviți.
Îndrumarea potrivită.
Claritatea uitată.
Amintirea a cine ești cu adevărat.
*****MOARTEA DE DINAINTE DE RENAȘTERE*****
Nu fă greșeli.
Predarea te va dezbrăca.
Îți va cere fiecare iluzie.
Îți va cere să nu te mai minți singur.
Te va pune în genunchi și te va întreba:
”Acum... vrei adevărul mai mult decât confortul?”
”Vrei sufletul mai mult decât siguranța?”
”Vrei să trăiești... sau doar să continui să te prefaci?”
Dacă răspunzi da...
Dacă spui ”Ia-mi totul”...
Dacă accepți moartea......
Ceea ce rămâne pe urmă este partea din tine care nu poate fi zdruncinată.
*******CEL CARE SE RIDICĂ*******
Când te predai, nu devii slab.
Devii intangibil.
Pentru că acum, nu mai există nicio persona (identitate) de protejat.
Niciun imperiu fals de susținut.
Nicio minciună de menținut.
Ești pur.
Ești neprelucrat.
Ești aliniat.
În acea stare, TU câștigi.
Nu prin dominare.
Nu prin control.
Nu fiind mai deștept.
Nu mai ai nevoie.
Ești flacără.
Ești adevăr.
Ești prezență.
Ești conștiință.
Lumea se înclină în fața acestora.
********* ********* *********
Predarea nu este sfârșitul.
Este începutul a ceea ce este real.
Așa că, lasă-te.
Dă drumul.
Aruncă sabia.
Îngroapă masca.
Arde planul.
Deschide-ți mâinile.
Lasă durerea să vină.
Lasă focul să intre.
Lasă-l să ia ceea ce nu a fost niciodată al tău.
Din acea tăcere, spune: ”Mă predau.”
”Sunt pregătit să renasc.”
”Nu trebuie să câștig, pentru că îmi amintesc cine sunt.”
Asta-i tot.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

 

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

 

 

Campania Fricii

De: Jason Gray
 
Vreau să te oprești din orice ce faci chiar acum.
Pune telefonul jos.
Închide fila.
Oprește zgomotul.
Fă ceva atât de radical, atât de simplu, încât a devenit revoluționar:
Du-te la fereastră.
Privește afară.
Spune-mi, ce vezi de fapt?
Vezi tancuri huruind pe strada ta?
Vezi soldați mergând din ușă în ușă cerându-vă actele?
Vezi mulțimi pe străzi, foc pe cer, drone care se învârt pe deasupra sau prăbușirea pe care v-au promis-o în teroarea de înaltă definiție?
Nu?
Atunci trezește-te.
Ești manipulat.
Ești ținta lor.
Ești programat să simți că sfârșitul e aproape ca să nu-ți dai niciodată seama că sfârșitul despre care ei vorbesc nici măcar nu e real.
Sfârșitul pe care ei îl vor este pacea ta.
Prezența ta.
Suveranitatea ta.
Sunt atât de aproape să le ia.
**********************************************
ZONA DE RĂZBOI MANUFACTURATĂ
**********************************************
Războiul nu este pe străzile tale.
Este pe ecranul tău.
Au construit un câmp de luptă fals, o simulare digitală a panicii și le-au transmis direct în sistemul tău nervos.
Nivelul tău de cortizol crește nu pentru că ești în pericol, ci pentru că crezi că ești.
Convingerea ta e tot ce le trebuie.
Nu au nevoie de bombe când au emisiuni.
Nu au nevoie de trupe când au tendințe.
Nu au nevoie de închisori când au construit cuști invizibile în jurul minții tale, sigilate cu titluri, hashtag-uri și disperare.
Fiecare imagine cu care te hrănesc este aleasă.
Fiecare poveste care ți se spune este modelată.
Fiecare criză în care crezi a fost editată, repetată, buclată și amplificată, până când iluzia devine mai zgomotoasă decât realitatea.
Dacă ai privi pur și simplu pe fereastra ta, ai vedea adevărul pe care l-au îngropat sub zgomot.
***************************************
RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA LINIȘTII
***************************************
De ce se tem atât de mult de pacea ta?
Pentru că o minte liniștită nu poate fi controlată.
Pentru că un suflet calm nu poate fi manipulat.
Pentru că atunci când încetezi să reacționezi, începi să-ți amintești.
Îți amintești ce e real.
Îți amintești că cea mai mare parte a vieții încă funcționează.
Că vecinii tăi nu sunt dușmanii tăi.
Că orașul tău nu este în flăcări.
Îți amintești că nu ești în pericol, decât dacă îți dai voie să crezi că ești.
Vezi tu, adevăratul război a fost întotdeauna împotriva busolei tale interioare.
Partea din tine care simte adevărul în tăcere.
Partea din tine care știe când ceva nu miroase a bine, chiar dacă e învelit în cuvinte frumoase cum ar fi ”siguranță”, ”sănătate” sau ”stabilitate globală”.
Îți hrănesc frica pentru că frica este drogul care duce la supunere.
Frica e modul în care oamenii liberi devin docili.
Frica e modul în care mințile devin militarizate.
***MAREA PSIHOPROGRAMARE***
*****GHICI CINE O ALIMENTEAZĂ*****
*******TU*******
Nu ești doar o victimă în această operațiune, ești un participant activ.
De fiecare dată când redistribui teroarea lor.
De fiecare dată când dezbați narațiunile lor.
De fiecare dată când trimiți mai departe clipuri pline de frică și spui ”Poți să crezi asta?” devii parte din mașinăria lor.
Ești ecoul a însăși frecvenței care te distruge.
Crezi că opui rezistență?
Amplifici.
Crezi că ajuți?
Hipnotizezi.
Crezi că ești informat?
Rămâi în formație.
Ai devenit un repetitor de frecvență pentru imperiul iluziilor.
Este momentul să te oprești.
**************************************
MOMENTUL CARE CONTEAZĂ
**************************************
Singurul moment care contează e acum.
Nu titlurile.
Nu proiecțiile.
Nu campaniile de frică regizate să pară știri de ultimă oră.
Acum.
Privește din nou.
Soarele încă răsare.
Aerul e încă proaspăt.
Păsările încă ciripesc ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat, pentru că nu s-a schimbat.
Nu acolo.
Doar în tine.
Tu ești cel care s-a schimbat.
Ai fost făcut să te simți neputincios, neliniștit, frenetic, disperat, dependent de ultimul strop de osândă.
Ți se spune că asta e conștientizare.
Că asta e responsabilitate.
Că asta înseamnă să fii un ” bun cetățean”.
Nu este.
Este înrobire energetică.
Este participare la propria distrugere.
Singura cale să câștigi este să nu le mai faci jocul.
*****************************
UȘA SPRE ELIBERARE
*****************************
Iată adevărata știre de ultimă oră:
Atenția ta este sacră.
Energia ta este monedă de schimb.
Pacea ta este o armă de eliberare în masă.
Dacă te pot face să-ți pierzi atenția, nu mai au nevoie să-ți controleze viața.
Îți controlează deja experimentarea ei.
De aceea trebuie să devii necruțător în protejarea stării tale interioare.
De aceea trebuie să te deconectezi de la mașina osândei, chiar și atunci când țipă: ”Dar dacă pierzi ceva important?”
Dacă este important, se va arăta afară, pe fereastra ta.
Până atunci, întoarce-te spre tine.
La moment.
La respirație.
La grădină, la lac, la munte, la cer.
Întoarce-te la adevărul că ești încă liber, până când vei crede altceva.
*******ULTIMA ADUCERE AMINTE*******
Când va veni ziua în care soldați vor merge pe străzile tale, când vecinul tău va fi târât afară din casă, când tancurile vor trece pe lângă fereastra ta și adevărul va fi complet scos în afara legii…
Atunci va fi momentul să acționezi.
Dar până atunci?
Refuză să fii recoltat.
Refuză să alimentezi mașina fricii cu mintea ta sacră.
Refuză să-ți vinzi pacea pentru senzația ieftină a indignării.
Privește pe fereastra ta.
Lumea încă există.
Încă respiră.
Încă se învârte.
Încă e a ta, dacă o revendici.
Redu zgomotul
Oprește poveștile folosite ca arme.
Recuperează-ți perspectiva.
Amintește-ți, nu e sfârșitul lumii.
E sfârșitul minciunii.
Tu ești dovada că adevărul încă umblă pe acest Pământ.
Rămâi cu picioarele pe pământ.
Rămâi suveran.
Rămâi uman.
Lasă mass-media să țipe.
Tu ai un suflet de protejat.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

 

Eliberează

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
Una dintre adevăratele frumuseți din existența ta în planul Pământului, este că ai oportunitatea să o iei de la capăt în fiecare zi. Eliberează nevoia de a ști cine, ce, unde, când și de ce... trebuie doar să știi că un nou început și o nouă viață te așteaptă. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să te muți în el. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

 
 

Ierarhia Vibrației și Legea Neînduplecată a Ascensiunii

 

De Jason Gray
 
Sunt infinite căi pe care un suflet le poate urma, însă toate sunt legate de o lege imuabilă: structura vibrației.
Asta nu este teorie și nici nu este deschisă interpretării.
Este absolută.
Fiecare gând, fiecare acțiune, fiecare intenție modifică frecvența sufletului, determinându-i traiectoria prin ordinea cosmică.
Sunt cei care ascensionează, eliberându-se din ciclul încarnării, trecând în stări mai înalte de existență dincolo de înțelegerea omului.
Sunt cei care merg în jos, scufundându-se în tărâmuri ale suferinței și întunericului, unde greutatea alegerilor lor îi leagă de densități mai joase.
Și mai sunt cei care nu se mișcă deloc, captivi în marele ciclu, orbi față de propria închisoare, întorcându-se viață după viață, incapabili să scape de gravitația propriei ignoranțe.
Cei mai mulți nu vor înțelege niciodată profunzimea acestui adevăr, pentru că însăși conștiința este cheia, iar fără ea, omul rămâne prizonier al ciclului, neștiind nici măcar că evadarea este posibilă.
Universul nu este haotic.
Este structurat.
Este ordonat.
Este complet impersonal.
Cei care cred că vor fi judecați așa cum înțeleg ei judecata se înșeală.
Nu există o sală de judecată cerească, nicio zeitate cu barbă care să echilibreze binele cu răul.
Există doar vibrație.
Nu primești pedeapsă sau recompensă.
Devii alegerile tale.
Universul pur și simplu te aliniază cu frecvența pe care ai creat-o prin existența ta.
***Marea Ierarhie a Ființării***
Vibrația nu este singulară, este stratificată, structurată și etajată într-un mod care dictează apropierea cuiva de adevăr, putere și eliberare.
Ca să știi unde te afli, trebuie mai întâi să înțelegi spectrul existenței.
***Planurile Mai Joase (Frecvențele Disonante ale Decăderii)***
Cele mai joase frecvențe nu sunt doar tărâmuri ale suferinței, ci tărâmuri ale autodistrugerii.
Aceste planuri vibrează la nivele în care lumina este aproape absentă, unde conștientizarea este slabă și unde sufletele care au căzut aici nici măcar nu își dau seama că sunt pierdute.
Acestea sunt tărâmurile celor care și-au abandonat propriul potențial divin.
Nu pentru că au fost pedepsiți, ci pentru că au ales, prin apatie, lăcomie, distrugere și ignoranță, să se desprindă de curenții mai înalți ai realității.
+++Abisul Regresiei+++
Sufletele de aici sunt fracturate până la a fi de nerecunoscut, abia agățându-se de conștiință, după ce au petrecut viață după viață erodându-și propria esență.
Acestea sunt ființe care s-au pierdut complet în corupție, înșelăciune și distrugere.
Ele nu ascensionează și nici nu se reîncarnează în ciclul uman.
Se dizolvă, frânte sub greutatea propriei frecvențe, împrăștiate în vid până când chiar și amintirea existenței lor este ștearsă.
+++Tărâmurile Servituții+++
Acestea sunt straturile în care entitățile devin înrobite, nu de o forță externă, ci de propriile alegeri.
Ființele de aici există într-o buclă nesfârșită de subjugare, forțate să trăiască consecințele energiilor pe care
le-au cultivat.
Cei care au trăit prin înșelăciune sunt pentru totdeauna înșelați.
Cei care au trăit prin control sunt pentru totdeauna controlați.
Cei care au fost prădători devin vânat.
Aceste tărâmuri sunt complet auto-create.
Nicio forță nu-i trimite acolo.
Universul pur și simplu îi plasează în vibrația căreia îi aparțin.
***Planurile de Mijloc (Marele Ciclu al Reîncarnării)***
Acesta este tărâmul cu care majoritatea sunt familiarizați, planul fizic, experiența umană, lumea încercărilor.
Aici primordială este alegerea, unde liberul arbitru dictează dacă un suflet urcă, coboară sau rămâne prins în ciclul reîntrupării.
+++Masele Netrezite+++
Majoritatea sufletelor de aici nu se mișcă în nicio direcție.
Repetă vieți, prinse în iluzia existenței materiale, legate de ciclul nașterii, suferinței, morții și renașterii.
Nu își pun la îndoială închisoarea.
Nu caută să înțeleagă jocul mai amplu aflat în desfășurare.
Muncesc, consumă, mor.
Se întorc, iar și iar, fără să fie conștienți de faptul că evadarea este posibilă.
+++Cei Puțini Care Ascensionează+++
Printre cei care formează marea masă, sunt cei care încep să vadă dincolo de văl.
Ei recunosc tiparele.
Înțeleg că fiecare alegere, fiecare gând și fiecare acțiune este un fir în tapiseria vibrației sufletului lor.
Acești oameni caută înțelepciunea.
Caută adevărul.
Prin voință disciplinată, ei încep să-și schimbe frecvența, trăgându-se spre planurile mai înalte.
+++Cei Puțini Care Coboară+++
Nu toți cei care se trezesc ascensionează.
Unii recunosc natura realității și aleg să o manipuleze pentru putere personală, pășind în tărâmurile controlului, înșelăciunii și prădării.
Acești indivizi cred că se ridică, dar, în realitate, se scufundă, deoarece frecvența lor devine mai densă, mai grea, trăgându-i spre planurile de o vibrație mai joasă.
Nu își vor da seama de greșeala lor decât atunci când va fi mult prea târziu.
***Planurile Mai Înalte (Frecvențele Rezonante ale Eliberării)***
Calea ascensiunii este una a măiestriei.
A sinelui, a minții, a vibrației.
Cei care ating aceste nivele au depășit dorința materială, identitatea personală, limitarea.
Au devenit arhitecți ai realității, nemaifiind legați de constrângerile ciclului.
+++Planurile Înțelegerii Superioare+++
Cei care ating aceste frecvențe există în stări de înțelepciune pură.
Nu se reîncarnează decât dacă ei aleg să o facă.
Nu mai sunt legați de iluziile lumii materiale.
Înțeleg țesătura existenței și pot țese realitatea după voia lor.
***Planurile Creației Pure***
Acestea sunt nivelele în care conștiința se contopește cu forțele creatoare ale universului.
Ființele de aici nu experimentează pur și simplu realitatea; ele o generează.
Voința lor devine lege.
Depășesc existența ca indivizi și devin forțe ale naturii, modelând lumi întregi, ghidând civilizații întregi.
+++Dizolvarea Finală+++
Dincolo de creația însăși se află pragul final, punctul în care sufletul se contopește complet cu Sursa, încetând
să mai existe ca o entitate separată.
Aici, sinele se dizolvă în infinit, nemaifiind legat de nicio formă, nicio vibrație, nicio identitate.
Asta nu este distrugere.
Este eliberarea supremă.
***Observatorii Conștienți: Arhitecții Tăcuți ai Destinului***
Puțini își dau seama că nu sunt niciodată cu adevărat singuri.
De-a lungul existenței, există cei care privesc.
Nu ca zei, nu ca judecători, ci ca arhitecți ai echilibrului.
Nu interferează în modul în care majoritatea s-ar aștepta.
Nu salvează.
Nu pedepsesc.
Lasă liberul arbitru să se desfășoare, asigurându-se că toate alegerile duc exact acolo unde trebuie.
Unii îi numesc maeștri ascensionați.
Unii îi numesc Cei Ascunși.
Unii îi numesc Păstrătorii Echilibrului.
Au multe nume, dar scopul lor este singular, să se asigure că marea structură a vibrației rămâne intactă.
Ei observă.
Ghidează.
Nu forțează.
Decizia de a urca, coborî sau a rămâne prins în capcană este întotdeauna lăsată la latitudinea individului.
***Legea Absolută a Vibrației: Adevărul Final***
Nu există scăpare de consecințe.
Nu există cerșit de iertare.
Nu există portițe în legea vibrației.
Fiecare gând, fiecare acțiune, fiecare clipă trăită în conștientizare sau ignoranță îți modelează traiectoria.
Nu vei fi judecat așa cum te aștepți.
Vei fi judecat de universul însuși; nu prin cuvinte, nu prin emoție, ci prin aliniere.
Vei merge exact acolo unde vibrația ta aparține.
Nimeni nu te va salva.
Nimeni nu te va pedepsi.
Nu ești o victimă.
Ești un creator.
Direcția în care călătorești este în întregime în mâinile tale.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

În Judecată

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
Când judeci pe altcineva, te pui într-o poziție foarte interesantă. Ceea ce un om alege să facă cu viața sa depinde în întregime de el. Dacă ai decis să-ți condamni fratele sau sora pentru ceea ce face/nu face, pierzi motivul conectării și posibila creștere care poate avea loc pentru amândoi. Amintește-ți, copile drag, ei au la fel de mult drept la liber arbitru ca și tine. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

 

Cheile Anomaliei

Ruperea Algoritmului Realității
 

De Jason Gray

 

Sunt momente în viață care nu au sens.

Nu în felul poetic, în felul terifiant, tăcut, de spargere a codurilor.

Momente care nu ar fi trebuit să existe.

Amintiri care nu au fost ale tale, dar care se simt a fi mai vechi decât oasele tale.

Simboluri care te urmăresc prin vise și prin viața de zi cu zi.

Întâlniri care îți rescriu întreaga traiectorie într-o secundă.

Le-ai numit coincidențe.

Déjà vu.

Nebunie.

Intervenție divină.

Nu sunt nimic din toate acestea.

Sunt Chei.

Nu ar trebui să existe.

*Anomaliile*

**Unde Minciuna se Destramă**

Te-ai născut într-un algoritm bine ordonat.

O realitate cu reguli.

Cauză și efect.

Timp liniar.

Identități care încep și se termină perfect.

Cheile Anomaliei sunt ceea ce apare atunci când simularea icnește.

Când cortina este mișcată.

Când visul uită să se redea complet.

Sunt momente care sfidează fiecare poveste care ți-a fost dată.

Un străin îți spune în treacăt ceva care îți schimbă viața pentru totdeauna.

Visezi pe cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată, iar apoi apare.

Simți în corpul tău o amintire care nu are origine.

Spui cuvinte pe care nu le-ai învățat niciodată, în limbi care nu ți-au fost predate.

Vezi același simbol în cinci locuri fără legătură, într-o singură săptămână.

Acestea nu sunt coincidențe.

Acestea sunt rupturi.

Prin acele rupturi, Realul se infiltrează.

***Cheile Nu Sunt Lucruri Fizice***

Sunt rupturi energetice, intruziuni Armonice în peisajul de vis al realității consensuale.

S-ar putea să le întâlnești ca artefacte.

Ca o carte veche.

Un sunet.

Un număr.

O frază.

O persoană.

Cheia nu este obiectul.

Cheia este evenimentul de rezonanță care se petrece în interiorul tău.

Este momentul în care tu-ul simulat dă erori, iar ceva mai vechi se trezește și observă.

****Cinci tipuri de chei****

1. Chei temporale

• Acele ceasului se rotesc invers.

• Déjà vu-ul se intensifică până când rostești următoarea propoziție.

• Visezi cu o lună înainte.

• Întâlnești pe cineva pe care nu l-ai întâlnit încă, dar care te cunoaște.

2. Chei ale Identității

• Schimbări bruște de personalitate pe care nu le poți explica.

• Infiltrări din vieți anterioare.

• Sine-oglindă care se manifestă în vise sau în artă.

• Sentimentul că ești un străin în propriul corp.

3. Chei Simbolice

• Arhetipuri care te urmăresc prin vise, artă și istorie.

• Simboluri care apar peste tot odată ce le observi.

• Glife care îți provoacă furnicături pe șira spinării când le vezi.

• Numere care deschid emoții pe care nu le poți explica.

4. Chei Emoționale

• Întâlniri care ocolesc logica și îți lovesc sufletul.

• Plâns din motive pe care nu le poți articula.

• Dragoste la prima vedere. Durere fără motiv.

• Ecouri a ceva ce nu ai trăit, dar pe care îl simți în măduva oaselor tale.

5. Chei Existențiale

• Înțelegerea brută: nu sunt cine credeam că sunt.

• Prezența copleșitoare a ”ceva care privește.”

• Adevărul simțit că această lume nu este reală, iar tu ești.

*****Cheile Sunt Vii*****

Nu sunt rămășițe ale unui sistem străvechi.

Sunt cod activ, încorporat în această matrice falsă de ceva care își amintește adevărul.

Unii spun că sunt mesaje de la Dumnezeu.

Alții spun că sunt scurgeri din algoritmul maestru al Arhitectului.

Nu sunt nici una, nici alta.

Sunt tu, dintr-un strat mai profund al ființei, care se întinde înapoi prin zgomot ca să te trezești.

Nu trebuie să le găsești.

Trebuie să fii destabilizat de ele.

Doar prin destabilizare constructul se poate prăbuși.

******Consecințele Atingerii unei Chei******

Să fii ales de o Cheie nu este o binecuvântare.

Este o separare.

Începe subtil:

• Dezinteres pentru conversații mărunte.

• Sensibilitate la falsitate.

• O intensitate emoțională care nu se ”potrivește” cu viața ta.

• Un dor după un loc pe care nu-l poți numi.

Apoi se adâncește:

• Timpul se comportă ciudat.

• Gândurile tale încep să reverbereze.

• Vezi tipare pe care nimeni altcineva nu le vede.

• Te trezești plângând dintr-un vis pe care nu l-ai avut niciodată.

Oamenii spun că te-ai schimbat.

Te-ai schimbat.

Ceva din tine și-a amintit.

Și acum…

Minciuna nu mai poate ține.

*******Integrare*******

+Devii Anomalia+

În cele din urmă, încetezi să mai cauți următoarea Cheie.

Pentru că îți dai seama că Tu ești una.

Ești o breșă vie în algoritm.

Însăși prezența ta perturbă frecvența falsității.

Prăbușești proiecțiile.

Forțezi oamenii să simtă ceea ce au îngropat.

Pulsezi în linii temporale și spulberi așteptările.

Te trezești.

Și apoi, devii o Cheie pentru alții.

Unii te vor iubi.

Unii vor fugi.

Unii vor încerca să te frângă ca să-și păstreze confortul.

Nimeni nu te va uita.

Adevărul este magnetic.

Cheile vibrează la o frecvență pe care sufletele adevărate nu o pot ignora.

********Întoarcerea Imposibilului*******

Nu ești frânt.

Ești anormal prin proiectare.

Cheile nu sunt invadatori.

Sunt recuperatori.

Sunt amprentele unei ordini mai profunde.

Una care niciodată nu s-a pierdut.

A fost doar îngropată sub straturi de acord.

Realitatea, așa cum este ea, este o negociere.

Dar Cheile?

Ele nu negociază.

Ele fracturează.

Ce se scurge prin acea fractură... este adevărul atât de străvechi încât îți cântă prin oase

și face tot ce e fals să tremure.

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

 

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!  

  

 

Acest singur lucru

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 

În prăbușirea și agitația legată de ce să crezi și ce să nu crezi, adu-ți aminte asta: poți ignora totul! Nu trebuie să crezi nici măcar un singur lucru nicăieri și nicicând. Singurul lucru pe care Universul ți-l cere este să crezi în tine. Dacă poți începe cu acest singur lucru, nimic nu-ți este inaccesibil. ~ Creatorul

 

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!