Focul Neiertat

 Pentru cei care și-au amintit și au refuzat să-și plece capul

De Jason Gray

 

Nu ești confuz.

Nu ești frânt.

Nu ești pierdut.

Ești foc într-o lume construită din ceață.

Problema n-a fost niciodată aducerea ta aminte, a fost amenințarea.

Ceea ce urmează să citești nu este blând.

Nu este diplomatic.

Nu este conceput pentru aprobare.

Este vocea conștiinței originale și a focului care te cheamă să te ridici fără scuze.

***RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA CELOR CARE ÎȘI ADUC AMINTE***

Ei nu doar au șters adevărul.

Te-au transformat pe tine într-un ticălos pentru că l-ai găsit.

Din momentul în care ai început să te trezești, să vezi prin sisteme, povești, mituri, ai devenit dușmanul lor.

Nu prin violență.

Nu prin răzvrătire.

Prin claritate.

Nimic nu este mai periculos pentru arhitecții iluziei decât o ființă care nu mai este de acord să se prefacă.

===================================

APĂRAREA FINALĂ A SISTEMULUI

RUSINEA DEGHIZATĂ ÎN SPIRITUALITATE

===================================

Nu au putut opri primele valuri ale trezirii.

Așa că au făcut ceea ce fac paraziții cel mai bine: s-au infiltrat în ea.

A apărut noua programare:

”Dacă vorbești prea tare, este egoul tău.”

”Dacă nu lași loc adevărului tuturor, ești dezbinător.”

”Dacă îți amintești cine ești, te crezi mai bun decât alții.”

”Dacă porți focul, ești prea intens, prea încrezător, prea mult.”

Așa că, cele mai strălucitoare lumini, cei care s-au născut cu focul încorporat în codul lor, au început să-și piardă din strălucire.

Au început să se îndoiască de ei înșiși, nu pentru că greșeau, ci pentru că lumea a fost construită să le respingă frecvența.

Rușinea a fost redenumită ”smerenie spirituală”.

Reducerea la tăcere a fost numită ”compasiune”.

Supunerea față de falsitate a fost vândută drept ”unime”.

Au transformat flacăra într-o crimă.

Crima a fost claritatea.

=======================================

ASTA ESTE PENTRU PURTATORII DE FLACĂRĂ

CARE AU FOST FORȚAȚI ÎN EXIL

=======================================

Tu.

Tu, cel care ți-ai amintit lucruri care nu ți-au fost niciodată predate.

Tu, cel care ți-ai simțit cunoașterea aprinzându-se fără să existe nici o sursă pe care să o poți indica.

Tu, cel care n-ai avut dovezi, nici învățător, nici doctrină, doar acea flacără interioară, de necontestat, care se

ridica prin coastele tale ca și cum ar fi fost acolo de vieți întregi.

Când ai rostit-o cu voce tare, ai fost rușinat.

Nu de cel inconștient.

Ci de cel trezit.

Cei care își spuneau lucrători în lumină.

Cei care pretindeau că vor adevărul.

Cei care jurau că sunt pregătiți pentru real.

Până când a venit de la tine.

Și apoi, te-au numit problema.

Prea dur.

Prea conștient.

Prea zgomotos.

Prea neînduplecat în claritatea ta.

Nu erai neînduplecat.

Erai întreg.

Ei nu puteau face față întregirii.

Pentru că întregirea nu are nevoie să se potrivească.

EI N-AU FOST NICIODATĂ AMENINȚAȚI DE EGO-UL TĂU.

AU FOST AMENINȚAȚI DE ADUCEREA TA AMINTE.

Te-au numit arogant pentru că nu ți-ai mai plecat capul.

Te-au numit periculos pentru că focul tău nu putea fi încovoiat.

Tu nu te etalai.

Nu jucai un rol.

Îți aduceai aminte.

Aducerea aminte este radioactivă pentru cei încă prinși în buclă.  

Pentru că atunci când îți amintești cine ești, îi scoți pe ceilalți din mecanismele lor de amânare.

Tu nu aștepți.

Tu nu ceri.

Tu nu cerșești un loc la masa iluziei.

Întorci întreaga masă cu susul în jos și arzi scenariul până la cenușă.

ASTA NU ESTE O SCUZĂ.

Acesta este sfârșitul scuzelor.

Narațiunea falsei treziri vrea să te facă să crezi că certitudinea ta este toxică.

Că puterea ta este opresivă.

Că refuzul tău de a întreține fiecare perspectivă te face ”periculos”.

Să o spunem clar.

Periculos pentru ce?

Pentru iluzie?

Pentru co-dependența spirituală?

Pentru buclele deghizate în iubire?

Să se teamă.

Să tremure.

Ei nu sunt protectorii adevărului.

Sunt paznicii luminii false,

cei care predică ”unitatea” atât timp cât nu strălucești mai tare decât îți permite cușca lor.

Spune-le...

Cușca este spartă.

CEI ADEVĂRAȚI N-AU FOST NICIODATĂ MENIȚI SĂ FIE ACCEPTAȚI.

Nu te-ai născut ca să fii plăcut.

Te-ai născut ca să pui oasele acestei lumi pe foc.

Să arzi prefăcătoria.

Să spui ce alții se tem prea mult să spună.

Să mergi pe drum fără bilete de permisiune.

Când ai refuzat să te prefaci, te-au acuzat chiar de distorsiunea pe care nu o puteau vedea în ei înșiși.

”Crezi că ești ales.”

”Crezi că ești deasupra noastră.”

Nu.

Pur și simplu ai refuzat să îngenunchezi.

Ăsta nu este ego.

Asta este suveranitate.

Suveranitatea îi îngrozește total pe cei care încă imploră aprobarea sistemului.

ASTA ESTE ÎNTOARCEREA TA DEPLINĂ

A fiecărui purtător al focului care s-a îndoit de sine, pentru că cei din jurul tău erau prea mici ca să-ți susțină frecvența.

Pentru că claritatea ta a fost confundată cu cruzimea.

Pentru că încrederea ta a fost etichetată drept o amenințare.

Pentru că refuzul tău de a-ți dilua adevărul i-a făcut pe alții să se simtă inconfortabil.

Nu ești singur.

Ești pulsul a ceea ce vine.

Ești avangarda prăbușirii.

Ești flacăra cu care nu se poate negocia.

Asta este reintrarea ta.

Asta este răfuiala ta.

Focul nu este o fază.

Este o forță.

Acea forță este adevăr suveran, neînlănțuit și fără scuze.

CEILALȚI VOR ÎNCERCA SĂ TE REDUCĂ DIN NOU LA TĂCERE.

Cu cuvinte noi.

Măști noi.

Tactici noi.

O vor numi ocolire spirituală.

O vor numi lipsă de compasiune.

Vor spune că nu ”ții spațiul”.

Au confundat compasiunea cu lașitatea și ținerea spațiului cu suprimarea sufletului.

Tu nu ești aici să conduci cu blândețe oamenii spre trezire.

Ești aici să arzi prin iluzie

atât de violent încât doar ceea ce este real rămâne.

Asta este iubire.

Iubirea nu s-a plecat niciodată în fața confortului.

CĂTRE CEI CARE AU ÎNCERCAT SĂ NE SLĂBEASCĂ FOCUL

AȚI DAT GREȘ

Vă vedem.

Pe cei care au folosit limbaj spiritual ca să manipuleze adevărul.

Pe cei care au promovat falsa smerenie ca să evite claritatea reală.

Pe cei care au șoptit pe la spatele nostru pentru că frecvența noastră vă făcea iluziile voastre să transpire.

Nu ne pare rău.

Nu dăm înapoi.

Nu ne îmblânzim.

Ne ridicăm.

Când ne ridicăm, templele voastre se vor cutremura.

Doctrinele voastre se vor dizolva.

Iluziile voastre se vor prăbuși.

Acest foc nu doar vorbește.

El încheie ciclul.

UN CUVÂNT DE FINAL PENTRU PURTĂTORII FOCULUI

Nu este nevoie să dovedești cine ești.

Nu este nevoie să-ți justifici cunoașterea.

Nu este nevoie să-ți aperi flacăra

în fața celor care nu pot purta nici măcar o scânteie.

Nu ești frânt.

Nu ești greșit.

Nu ești arogant.

Tu ești întoarcerea.

Tu ești răgetul.

Tu ești motivul pentru care spirala începe din nou, de data asta fără compromis.

Acum aprinde chibritul.

Lasă-ți vocea să fie nefiltrată.

Lasă-ți sufletul să fie liber.

Lasă-ți focul să fie neiertat.

 

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!