Frica Este Un Semnal, Nu O Comandă

 

De Jason Gray
 
2026/01/05 (6026 A.L)
0711(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Majoritatea oamenilor cred că frica este ceva de eliminat.
O tratează ca pe un dușman, un defect, o slăbiciune de depășit sau ceva de care trebuie fugit.
Această neînțelegere distruge pe tăcute vieți.
Nu frica este problema.
Problema este să asculți orbește de frică.
Frica este un semnal.
Este informație care se mișcă prin corp.
Indică incertitudine, risc, expunere sau necunoscut.
Frica nu știe ce să facă cu aceste lucruri.
Știe doar cum să avertizeze.
Când frica este confundată cu autoritatea, devine un tiran.
Majoritatea oamenilor nu observă momentul în care frica trece acea linie.
Se întâmplă rapid și invizibil.
Apare o senzație, strângere în piept, contracție în stomac, accelerarea gândirii și, aproape imediat, mintea începe să traducă senzația în instrucțiuni.
Nu spune asta.
Nu merge acolo.
Nu aștepta.
Nu risca.
Rezolvă asta acum.
Ieși afară.
Arată-te.
Ascunde-te.
În acel moment, frica nu mai informează.
Dirijează, iar viața începe să se micșoreze.
Fractura apare atunci când frica este tratată ca adevăr.
Frica este persuasivă pentru că se simte urgentă.
Vorbește în termeni absoluți.
Comprimă timpul.
Încadrează totul în extreme.
Îți spune că ceva trebuie rezolvat acum, înainte ca claritatea să aibă șansa să apară.
Frica nu pune întrebări.
Frica emite avertismente, iar avertismentele se simt responsabile.
Așa ajung oamenii să aibă mai multă încredere în frică decât în ​​propriul discernământ.
Confundă anxietatea cu intuiția.
Confundă tensiunea cu înțelepciunea.
Cred că, dacă ceva pare înfricoșător, trebuie să fie periculos.
Frica nu este o măsură a pericolului.
Este o măsură a lipsei de familiaritate.
Frica nu reacționează doar la amenințări, ci și la creștere.
Nu doar la risc, ci și la adevăr.
Nu doar la pericol, ci și la libertate.
De aceea, adeseori, frica se intensifică chiar înainte ca ceva semnificativ să se schimbe.
Când ești pe cale să stabilești o limită, apare frica.
Când ești pe cale să spui adevărul, apare frica.
Când ești pe cale să încetezi să te mai prefaci, apare frica.
Când ești pe cale să ieși dintr-un rol vechi, apare frica.
Frica nu face distincție între rău și transformare.
Detectează doar expunerea.
De aceea, atât de mulți oameni rămân blocați în timp ce își spun că sunt precauți.
Nu sunt precauți.
Sunt guvernați.
Frica devine un conducător tăcut.
Dictează ce eviți.
Dictează ce amâni.
Dictează ce tolerezi.
Dictează ce nu încerci niciodată.
În timp, acest lucru crează o viață definită mai puțin de alegere și mai mult de evitare.
Oamenii nu urmăresc ceea ce contează, ci ceea ce se simte sigur.
Siguranța, atunci când este definită de frică, devine un loc foarte mic.
Așa ajung oamenii să se trezească, ani mai târziu, cu regret, fără să știe exact când au cedat terenul.
Nu a fost o singură decizie mare.
Au fost sute de mici supuneri.
Frica spune: Nu încă.
Frica spune: Ai grijă.
Frica spune: Vei pierde ceva.
Frica spune: Nu-ți poți permite asta și, încet, viața se contractă în jurul acelor instrucțiuni.
Asta nu pentru că frica este rea.
Ci pentru că frica este limitată.
Frica nu are viziune.
Frica nu are răbdare.
Frica nu are simțul proporției.
Frica nu poate vedea cine ai putea deveni dacă nu asculți de ea.
Reorientarea începe atunci când frica este repoziționată.
Frica trebuie simțită, dar nu urmată.
În momentul în care apare frica, majoritatea oamenilor se grăbesc să scape de ea, prin distragere, reasigurare, acțiune sau evitare.
Frica nu trebuie evitată.
Trebuie ținută în frâu.
Când conții frica fără să i te supui, ceva important se întâmplă.
Corpul învață că se poate supraviețui fricii.
Asta nu este curaj.
Este claritate.
Curajul încă tratează frica ca pe ceva ce trebuie depășit.
Claritatea vede frica drept ceea ce este: o stare temporară, nu un verdict.
Când frica este lăsată să fie fără să fie promovată la rang de comandă, adeseori ea se schimbă.
Se înmoaie.
Dezvăluie ce proteja.
Uneori dispare complet.
Alteori rămâne, dar nu mai controlează.
Așa revine autoritatea.
Autoritatea nu vine din eliminarea fricii.
Autoritatea vine din a rămâne prezent în timp ce frica vorbește și să alegi oricum.
O persoană cu autoritate poate simți frică și totuși acționa.
Poate simți frică și totuși aștepta.
Poate simți frică și totuși rămâne tăcută.
Nu confundă disconfortul cu pericolul.
Așa arată maturitatea.
Nu lipsa fricii, ci discernământ sub presiune.
Pe măsură ce frica își slăbește strânsoarea, viața se extinde.
Nu te mai abandonezi pe tine însuți ca să rămâi confortabil.
Nu mai negociezi cu rezultate imaginare.
Nu mai ceri fricii permisiunea să trăiești onest.
Începi să te miști spre ceea ce este adevărat, nu departe de ceea ce este inconfortabil.
Frica încă apare.
Dar nu mai decide.
Și asta schimbă totul.
Frica are voie să vorbească.
Dar nu mai are voie să decidă.
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!