Singurul Timp Care A Existat Vreodată

 

De Jason Gray
 
2025/12/29 (6025 A.L.)
10:10 (GMT-6)
Winnipeg, Manitoba, Canada
Trecutul este o amintire.
Viitorul este o proiecție.
Prezentul este singurul loc în care viața te-a atins vreodată cu adevărat și, totuși, cea mai mare parte a suferinței umane vine din abandonarea lui.
Suntem învățați, subtil, constant, neîncetat, să trăim oriunde, mai puțin aici.
Să reluăm ce a fost.
Să repetăm ce ar putea fi.
Să regretăm.
Să anticipăm.
Să ne temem.
Să sperăm.
Să planificăm.
Să evadăm.
Să retrăim.
Să ne îngrijorăm.
Să fantazăm.
Să ne încordăm.
Să ne amorțim.
Să amânăm viața până într-un moment imaginar în care, în sfârșit, începe.
Viața nu sosește niciodată mai târziu.
Ea sosește doar acum.
Tragedia nu este că oamenii eșuează.
Tragedia este că cei mai mulți oameni nu sunt niciodată prezenți în propriile vieți.
Trăiesc în ecoul zilei de ieri sau în neliniștea zilei de mâine, târând după ei fantome și împrumutând durere dintr-un viitor care încă nu există.
Făcând asta, pierd singurul moment în care ceva poate fi schimbat cu adevărat.
TRECUTUL ESTE O POVESTE, NU UN LOC ÎN CARE SĂ TRĂIEȘTI
Trecutul există ca memorie, maleabil, selectiv, emoțional și adeseori distorsionat.
Nu este o arhivă fixă, este o poveste pe care ne-o spunem, editată de stare, traumă, mândrie, rușine și dor.
Cei mai mulți oameni cred că își amintesc trecutul, când, în realitate, repetă o identitate.
”Sunt cine sunt datorită la ceea ce s-a întâmplat.”
”Nu mă pot schimba din cauza locului de unde am venit.”
”Mi-am ratat șansa.”
”Am fost nedreptățit.”
”Am dat greș.”
”Am atins apogeul.”
”Obișnuiam să fiu…”
Acest atașament transformă memoria într-o închisoare.
Trecutul devine un loc al vinovăției pentru unii, al nostalgiei pentru alții, al resentimentelor pentru mulți, dar aproape întotdeauna o justificare ca să rămână exact acolo unde sunt.
Devine un scut împotriva responsabilității și o armă împotriva creșterii.
O persoană sigură pe sine nu neagă trecutul.
Pur și simplu refuză să continue să trăiască în el.
Extrage lecția și lasă restul în urmă.
VIITORUL ESTE UN MIRAJ CARE ALIMENTEAZĂ NELINIȘTEA
Dacă trecutul îi prinde pe oameni în regret, viitorul îi prinde în frică.
Viitorul este locul unde trăiește îngrijorarea.
Unde trăiesc fanteziile de control.
Unde nesfârșitele ”ce-ar fi dacă” nasc paralizie.
Unde oamenii amână bucuria, amână pacea, amână prezența până când condițiile se simt suficient de sigure.
”Când voi avea mai mulți bani…”
”Când lucrurile se așează…”
”Când mă voi vindeca mai mult…”
”Când în sfârșit voi înțelege…”
Viitorul nu se stabilizează niciodată.
Nu devine niciodată sigur.
Se mișcă continuu, pentru că nu există.
Să trăiești în viitor crează o stare de tensiune psihologică constantă.
Sistemul nervos rămâne încordat.
Mintea rămâne vigilentă.
Corpul rămâne rigid.
Viața devine ceva de gestionat, nu ceva de trăit.
O persoană sigură pe sine înțelege ceva ce majoritatea nu învață niciodată:
Nu poți controla viitorul.
Îl poți întâmpina doar așa cum ești, atunci când sosește ca acum.
PREZENTUL NU ESTE PASIV, ESTE PUTERNIC
Să trăiești zi cu zi nu este evitare.
Este măiestrie.
Momentul prezent este acolo unde trăiește alegerea.
Este acolo unde acțiunea are loc.
Este acolo unde adevărul poate fi simțit.
Este acolo unde alinierea devine posibilă.
Să fii prezent nu înseamnă să abandonezi planificarea sau reflectarea, înseamnă să refuzi să fii deținut psihologic de ele.
Prezența nu înseamnă plutire.
Prezența este ancorare.
O persoană care trăiește zi cu zi nu este nechibzuită, ci precisă.
Răspunde în loc să reacționeze.
Vede în loc să proiecteze.
Acționează în loc să întoarcă lucrurile pe toate fețele.
Nu este trasă de trecut sau împinsă de viitor.
Stă.
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII O PERSOANĂ SIGURĂ PE SINE
O persoană sigură pe sine nu este zgomotoasă.
Nu este reactivă.
Nu este disperată după validare.
Siguranța nu este aroganță.
Este auto-conținere.
O persoană sigură pe sine nu are nevoie să domine o încăpere, pentru că nu încearcă să fugă de ea însăși.
Nu are nevoie să câștige fiecare controversă, pentru că nu luptă pentru identitate.
Nu urmărește aprobarea, pentru că nu este orientată spre exterior.
Știe cine este acum, nu cine a fost, nu cine ar putea deveni.
De aceea oamenii siguri pe sine sunt greu de manipulat.
Nu îi poți ademeni cu trecutul.
Nu îi poți grăbi cu viitorul.
Ei sunt aici, iar prezența este suveranitate.
SUVERANITATEA ESTE ÎNTOARCEREA LA ACUM
Adevărata suveranitate nu este politică.
Este interioară.
Este capacitatea de a-ți guverna propria atenție, propriile reacții, propriile alegeri.
Este refuzul de a fi deturnat emoțional de amintiri sau anticipări.
Majoritatea oamenilor nu sunt suverani pentru că nu sunt prezenți.
Sunt stăpâniți de răni vechi.
Stăpâniți de catastrofe imaginate.
Stăpâniți de narațiuni pe care nu le-au pus niciodată sub semnul întrebării.
Când trăiești în prezent, îți revendici autoritatea.
Încetezi să reacționezi la ziua de ieri.
Încetezi să te temi de ziua de mâine.
Încetezi să trăiești ca un ecou psihologic.
Acționezi.
Acțiunea înrădăcinată în prezență este curată.
Nu este compulsivă.
Nu este performativă.
Nu este condusă de panică sau nostalgie.
Este deliberată.
De aceea, oamenii siguri pe ei și suverani par adeseori calmi, chiar și în haos.
Ei nu sunt detașați.
Sunt ancorați.
DE CE LUMEA ARATĂ AȘA CUM ARATĂ
Privește în jur.
Vezi indignare alimentată de trecuturi nerezolvate.
Vezi frică alimentată de viitoruri imaginate.
Vezi oameni certându-se pe narațiuni în loc să rezolve probleme reale.
Vezi distragere, dependență, polarizare, epuizare.
Asta se întâmplă când o civilizație abandonează momentul prezent.
Când oamenii nu sunt aici, sunt ușor de controlat.
Când nu sunt ancorați, sunt ușor de divizat.
Când nu sunt suverani, caută salvatori.
Când nu sunt prezenți, confundă zgomotul cu sensul.
Criza timpului nostru nu este în esență tehnologică sau politică.
Este temporală.
Omenirea a uitat unde se desfășoară, de fapt, viața.
REVOLUȚIA TĂCUTĂ A UNEI ZILE PE RÂND
Să trăiești zi cu zi pe rând nu este ceva neînsemnat.
Este radical.
Înseamnă să întâmpini ziua de azi cu onestitate.
Să faci ceea ce este în fața ta.
Să spui adevărul pe care îl poți spune acum.
Să faci alegerea care îți aparține acum.
Să fii acolo unde îți sunt picioarele.
Înseamnă să nu mai trăiești ca ostatic al memoriei sau al fricii.
Să nu mai repeți identități care nu ți se mai potrivesc.
Să nu mai amâni viața până când apare permisiunea.
Nu vine nicio permisiune.
Există doar acum.
Cei care învață să trăiască aici, cu adevărat aici, devin ceva rar în această lume:
siguri pe sine,
suverani,
de neclintit.
Nu pentru că viața încetează să-i provoace,
ci pentru că sunt, în sfârșit, suficient de prezenți încât să o întâmpine.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului. Vă mulțumesc!