Alegere Fără Urgență

 

De Jason Gray
 
2026/01/19 (6026 A.L.)
1218(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Cei mai mulți oameni cred că urgența este un semnal venit din partea vieții.
Simt presiune și presupun că asta înseamnă acum.
Simt anxietate și presupun că asta înseamnă acționează.
Simt o frică de pierdere care-i face să se încordeze și presupun că asta înseamnă să decidă până nu-i prea târziu.
Acest reflex este rareori pus la îndoială.
Urgența se simte importantă.
Se simte serioasă.
Se simte ca responsabilitate.
Urgența nu este îndrumare.
Urgența este comprimare.
Este mintea care încearcă să prăbușească timpul pentru că nu are încredere în prezent.
Urgența spune: ”Dacă nu te miști imediat, ceva esențial va dispărea” și, pentru că această amenințare se simte reală în corp, oamenii se mișcă nu din adevăr, ci din panica care poartă masca hotărârii.
Așa deraiază viețile de la cursul lor firesc fără ca nimeni să observe.
Fractura începe atunci când urgența este confundată cu intuiția.
Urgența nu vine din realitate.
Realitatea nu se grăbește.
Un râu nu se grăbește spre ocean.
Un anotimp nu aleargă rapid spre următorul.
Un corp nu se vindecă prin forțare.
Urgența vine din frică, comparație, lipsă și povești neîncheiate.
Vine din credința că sincronizarea vine din afara ta și, dacă eziți, vei rata singura șansă să trăiești corect.
Adevărata alegere nu apare sub presiune.
Adevărata alegere apare în prezență.
Alegerea făcută din grabă este aproape întotdeauna o reacționare.
Alegerea făcută din prezență este un răspuns.
Pe moment se pot simți la fel.
Dar modelează vieți complet diferite.
Alegerile făcute din urgență au o textură specifică în corp.
Pieptul se strânge.
Respirația se scurtează.
Câmpul percepției se îngustează.
Dintr-o dată, totul devine binar, asta sau nimic, acum sau niciodată, da sau nu.
Sistemul nervos nu alege, se înviorează.
Acesta este modul de supraviețuire care se pretinde a fi claritate.
Alegerea fără urgență se simte diferit.
Este spațiu în jurul ei.
Timpul nu se simte ostil.
Nu negociezi cu viitorul și nu fugi de trecut.
Există pur și simplu un sentiment că asta se aliniază sau asta nu.
Fără dramă.
Fără numărătoare inversă.
Fără contradicție interioară.
Cei mai mulți oameni se tem de această stare pentru că au fost antrenați să se miște doar sub presiune.
Ei echivalează urgența cu motivarea, tensiunea cu productivitatea, frica cu responsabilitatea.
Când urgența dispare, se panichează.
Se gândesc ”Dacă nu sunt neliniștit, niciodată nu voi acționa.”
Se gândesc ”Dacă nu mă împing de la spate, nu se va întâmpla nimic.”
Se gândesc: ”Dacă încetinesc, voi rămâne în urmă”.
Această credință este profund condiționată și profund falsă.
Urgența crează mișcare.
Alinierea crează direcție.
Mișcarea te epuizează.
Direcția te susține.
Mișcarea urgentă are nevoie o constantă corecție.
Mișcarea aliniată se susține singură.
De aceea deciziile luate din urgență adeseori se destramă.
Au nevoie de reasigurare.
Cer validare.
Invită la răzgândire.
Sistemul nu s-a așezat așa că, mintea continuă să se frământe, căutând confirmarea că alegerea a fost corectă.
Alegerea fără urgență nu se clatină așa.
Aterizează.
Când o alegere este făcută fără urgență, sistemul nervos rămâne reglat.
Corpul este de acord.
Mintea se liniștește în loc să caute.
Decizia nu trebuie apărată, pentru că nu a fost forțată.
Asta nu înseamnă că alegerea este ușoară.
Înseamnă că este curată.
Alegerile curate pot fi, totuși, dificile.
Pot avea în continuare consecințe.
Pot cere totuși curaj.
Dar nu te fracturează de dinăuntru.
Alegerile urgente se simt adeseori curajoase pe moment și destabilizatoare după aceea.
Alegerile aliniate pot părea subevaluate pe moment și ancorate după aceea.
Asta este diferența.
Alegerea fără urgență nu înseamnă să aștepți la nesfârșit.
Înseamnă să aștepți până când zgomotul interior se liniștește suficient încât să poți auzi semnalul.
Momentul poate veni repede.
Poate dura.
În orice caz, când vine, nu cere.
Invită.
O simți mai degrabă ca pe o așezare decât ca pe un val.
Un da liniștit mai degrabă, decât un impuls disperat.
Un nu calm mai degrabă, decât o evitare raționalizată.
Corpul spune: Pot trăi cu asta.
Mintea încetează să se certe.
Alegerea se simte completă.
Urgența încearcă să te salveze de la a simți ceva.
Alegerea fără urgență lasă sentimentul să fie și apoi se mișcă oricum.
De aceea urgența revine adeseori după ce o decizie a fost luată.
Frica nu a fost niciodată rezolvată, a fost depășită în fugă.
Sistemul nervos rămâne activat, scanează amenințări, așteaptă dovada că alegerea a fost corectă.
Când alegi fără urgență, nu există urmărire ulterioară.
Nici interogare interioară.
Nici revizuire constantă.
Nici regret tăcut care să zumzăie sub zilele tale.
Stai în interiorul alegerii.
Asta schimbă felul în care se simte viața.
Începi să ai încredere în ritmul tău, nu pentru că controlezi rezultatele, ci pentru că încetezi să te violezi pe tine ca să ajungi la ele.
Înveți că coerența este mai fiabilă decât viteza și că prezența este mai precisă decât presiunea.
Impulsul devine sustenabil.
Nu frenetic.
Nu zgomotos.
Nu impresionant.
Doar constant.
Doar sincer.
Doar al tău.
Încet, aproape fără să observi, viața ta încetează să se mai simtă ca o serie de evadări și începe să semene cu o succesiune de pași împământați.
La asta se referă oamenii când spun că se simt ”aliniați”.
Nu euforici.
Nu siguri, dar nici în război cu ei înșiși.
Urgența împinge, alinierea susține.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!