Meditații

duminică, 4 mai 2014

Ce este Libertatea?




Din ciclul  De ale mele

Dacă ar fi să definim Libertatea, oare câte definiții, trăsături, calități ale ei am putea înșirui? Și asta pe bune, nu doar cele acceptate și vehiculate prin tot felul de dicționare care ne explică ce gândim și ce credem. Eu cred că pentru fiecare Libertatea are o altă formă, o altă culoare, o altă nuanță și o altă semnificație. Și asta privit din perspectiva umană a fiecăruia dintre noi. Și așa și este normal, perfect și divin. Doar așa putem surprinde aspectele ei, valabile pentru rasa umană și a condițiilor în care ea se dezvoltă.

Deci, libertatea pentru fiecare înseamnă altceva. De ce? Pentru că cele mai multe interpretări, definiții ale ei pornesc din afara noastră și nu din noi. Pentru că noi așteptăm ca libertățile, Libertatea în totalitatea ei, să ne fie acordată de alții fără ca să ne-o acordăm noi înșine. Noi ne vedem Libertatea în stăpânirea altora. Și atâta timp cât o vedem așa, ea așa și este.

Totuși, sunt unii care au conștientizat faptul că lucrurile nu stau chiar așa. Multora le-a ”zburat” de atâtea ori pe lângă urechi sloganul ”Nu căuta în afara ta, caută în tine. Totul începe de acolo.”, încât  în cele din urmă le-a atras atenția. N-a ieșit chiar tot pe urechea aflată în partea opusă celei pe care a intrat. A mai rămas ceva și între. Din fericire pentru ei (deși, în unele momente, acest lucru pare a fi discutabil). Din momentul în care i-au  acordat mai mult decât o atenție pasageră, ei au făcut cunoștință cu nobila ocupație a mineritului. Pentru că așa începe căutarea în interior, în tine însuți. Suflecându-ți mânecile și afundându-te ”până în gât ” în mizeria din tine. Pentru că este mizerie. Pentru că am fost, toți, niște strângători grijulii și am adunat cu migală tot ceea ce am considerat că ne este de folos. Și minereala asta ține. Ține, nu se joacă, dacă ești un miner hotărât să scoată totul la lumina zilei. Uneori degeaba faci galerii și consolidezi pereți și tavane pentru că ceea ce trebuie să se prăbușească, se va prăbuși. Cum altfel poți descoperi diamantele din tine?

Dar să mă întorc la Libertate. Pornind din interior, Libertatea începe în fiecare dintre noi printr-o eliberare. Mă eliberez eu însumi de ceva ce nu-mi place, de ceva ce nu am curajul să fac sau să spun. De exemplu, îmi permit mie însămi să spun cu voce tare ceva ce gândesc, chiar dacă nu am siguranța că mai este cineva care să aibă aceiași părere ca și mine; că s-ar putea ca ceilalți să se uite lung la mine și să dea din cap gândind în sinea lor ”auzi și la deșteapta asta ce-a mai scos pe gură...”; că îmi asum riscul de a fi judecată, privită de sus cu disprețul atot-știutorilor din jurul meu. Da, îmi dau voie să vorbesc, să-mi spun părerea. Este un pas extraordinar de important. Nu rezultatul obținut de la cei din jur contează, ci PASUL făcut de mine. Libertatea pe care mi-am acordat-o mie însămi de a fi eu, cea/cel din acea clipă. Și descopăr că nu mi-a tăiat nimeni capul, că indiferent de atitudinea lor în mine a apărut o pace ciudată. E drept că uneori te încearcă supărarea și dezamăgirea. Dar experiența o dată pornită, se va transforma din bulgăraș în ditamai avalanșa. Și nu o mai poți opri. Și nici nu mai vrei. De ce? Pentru că începi să te simți bine cu tine însuți. Începi să-ți dai seama că părerea ta contează. Pentru cine? Pentru tine, pentru cea mai importantă ființă din lume pentru tine: TU însuți. 

Și munca, care nu se va mai sfârși niciodată, a început și pentru tine. Pentru că nu mai este o simplă muncă, este o călătorie, o călătorie minunată, cu suișuri și coborâșuri, o călătorie în care singurul călător și ghid ești tu însuți.

Din momentul în care ai făcut primul pas pe această cale, te-ai eliberat pe tine de tine însuți (de cel/cea care ai crezut că ești, sau cel/cea care ți-ai impus să fii). Și fiecare nou pas este o nouă eliberare. Și așa pășești pe calea numită Libertate. La un moment dat, îți dai seama că cel mai frumos dar pe care-l poți face celor din jurul tău, este să-i eliberezi de tine și să te eliberezi de ei. Să le permiți să fie așa cum EI doresc în timp ce-ți permiți ție însuți să fii cine TU alegi să fii. Și da, atunci înțelegi ce înseamnă de fapt cu adevărat LIBERTATEA și în ce constă ea. Și nu vei mai căuta niciodată Libertatea în afara ta, pentru că ea este deja în tine. Și vei înțelege că ea a fost întotdeauna acolo, că ți-a fost întotdeauna accesibilă, dar tu ai ales să nu o vezi.

Libertatea este, dintr-o anumită perspectivă, suma eliberărilor pe care Ființa Umană și le îngăduie ei însăși/însuși. Libertatea nu are de-a face cu nimeni și cu nimic din exteriorul tău. Este pur și simplu alegerea ta de a fi cine ești tu cu adevărat. Liber de orice judecăți, atașamente, așteptări, credințe, doctrine și auto-limitări, liber de a experimenta minunea a ceea ce poți fi în fiecare clipă. Și da, atunci vei putea împărtăși cu ceilalți minunea a cine sunt ei, atunci vei putea onora toate diferențele care există între tine și ceilalți pentru că vei ști că ei sunt, ca și tine dealtfel, exact așa cum trebuie să fie. Vei putea recunoaște măreția Creației și vei mulțumi pentru experiența prin care treci. Și atunci ești LIBER. Atunci nu vei mai putea încălca Libertatea nimănui, pentru că asta ar însemna să ți-o refuzi ție însuți. Și abia atunci înțelegi și ce înseamnă Responsabilitatea, Compasiunea, Împuternicirea ta și a celorlalți, și multe altele. Asta înseamnă pentru mine LIBERTATEA. Dar, după cum am spus la început, ea reprezintă pentru fiecare altceva. Și asta este exact așa cum trebuie să fie.

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.