Sunetul Liniștii

Din ciclul De ale mele

Am tradus zilele trecute un mesaj venit de la Înaltul Consiliu de pe Orion care sublinia importanța Liniștii sub toate formele sale și la toate nivelele: fizic, mental, emoțional, etc. Liniștea însă nu înseamnă tăcere absolută, sunt foarte puțini oameni care sunt capabili să-și păstreze starea de tăcere absolută mai mult de câteva secunde, unii, minute alții. Și atunci, mi-am pus întrebarea cum poate fi rezolvată această  ”problemă” în condițiile vieții de zi cu zi de către oameni care nu au exercițiul unor practici spirituale cum ar fi meditația de exemplu. Mai ales că unii fug de meditație decretând sec  că ”asta nu-i pentru mine”. Și am întâlnit mulți care au această atitudine.

Și cum în ultimul timp, cel puțin mie, confirmările sau răspunsurile îmi vin aproape instant, am fost pusă în situația de a experimenta ce înseamnă și cât de prețioasă este liniștea. Navigând, ieri, pe facebook, am dat peste o discuție în care cineva se plângea de faptul că unii ”prieteni” l-au scos din lista de prieteni, fără nici un motiv aparent și asta îl nedumerea pentru că el credea că acei oameni sunt niște ”treziți”, care, în această calitate, au obligația de a  ”trage după el chiar și prieteniile toxice , e îngăduitor și încearcă să-i ”ajute” și pe cei care nu s-au trezit. Mai ales că mulți dintre ei (dintre cei care m-au scos din lista lor) chiar și-au ”asumat” o astfel de menire, adică de a ajuta pe ceilalți să se trezească, se consideră îndrumători spirituali”. Interesant punct de vedere.

Nu intenționez să redau discuția avută cu el la această postare pentru că nu asta este intenția mea. Ceea ce vreau să subliniez este că, intrând în această discuție, am simțit la un moment dat o stare de teribil disconfort. Parcă dintr-o dată se pornise un zgomot asurzitor de nu mai puteam să-mi aud nici măcar gândurile. În consecință m-am retras din discuție și am intrat în acea stare de liniște în care poți observa totul și discerne lucrurile. Cu cât mă îndepărtam mai mult de discuția în care vorba aia ”hop și eu”, cu atât se estompa starea de disconfort. Apoi, din starea de liniște și calm interior, mi-am întors atenția către situația creată (binențeles că nu fără un scop anume).  Și atunci am putut ”auzi” și simți vacarmul din acea situație. Doamne, era înfiorător! Gândurile tuturor celor care-și exprimau părerea, care judecau situația (fiecare după posibilitățile sale) erau atât de zgomotoase și de pline de tonuri energetice joase încât efectiv îl/o puteau epuiza pe cel/cea care intra în acea discuție. Și ca imaginea de ansamblu să-mi fie completă, ieri am dat tot peste astfel de ”discuții”.

Pentru că tema despre care doresc să vorbesc acum este liniștea și sunetul ei am să mă axez doar pe ea. Am acordat mai multă atenție stării de zgomot/liniște pe care fiecare dintre noi o emană. Da, fiecare dintre noi dă în afară ceea ce are înăuntru. Și invers, poți să-ți faci o idee despre interiorul unei persoane după ceea ce vezi că manifestă în exterior sau prin ceea ce atrage în jurul său. În acest moment, datorită energiilor care au intrat/intră pe planetă, multor oameni li s-au ascuțit unele simțuri. Și auzul face parte dintre ele. Doar că nu este vorba de auzul extern ci de auzul intern. Chiar dacă nu ”auzim” încă ce gândesc ceilalți, acest auz intern percepe zgomotul creat de cei din jurul nostru prin gândurile lor. Și cum gândurile sunt energie în mișcare, ele se reflectă și în câmpul energetic al persoanei. Așa că atunci când te apropii de cineva îl/o și ”auzi” nu numai că-l/o simți. Poți să știi ce gândește ”auzindu-i” energia gândurilor. Este și motivul pentru care vine cineva și-mi spune ceva, iar eu înțeleg cu totul altceva. Eu îi ”aud” adevăratele gânduri. Binențeles, dacă mă conectez la acea persoană și ies din propriile mele gânduri. Ori în momentul în care i-am acordat atenția mea completă, m-am conectat la ea. Subliniez acest fapt pentru a arăta că nu este necesară nici o tehnică pentru a face acest lucru.

Și pentru că ”cine se aseamănă se adună” și acest ”auz” intern este un ”criteriu” pe care relațiile dintre oameni se vor baza. Cei care caută/stau în liniștea lor interioară pentru că este extrem de confortabil acest lucru, nu se vor mai simți atrași, ci din contră, de cei care sunt ”gălăgioși” atât exterior cât și interior.  Și liniștea nu va fi găsită în cuvinte și în explicațiile mai mult sau mai puțin laborioase date de către cei care își strigă în gura mare starea de trezie sau somn (pentru că toți se simt obligați să și-o strige; abia în momentul în care nu mai simt nevoia să o facă, înseamnă că sunt pe calea cea bună). Liniștea personală este tot atât de personală ca și orice altceva, de exemplu de felul în care te speli pe dinți. Liniștea merge mână în mână cu celelalte atribute ale Ființei Umane care intră pe calea măiestriei sale. Doar un om liniștit în interior va putea manifesta liniștea exterioară în timp ce manifestă iubirea, bucuria, recunoștința, onorarea și aprecierea a tot ceea ce-l înconjoară. Este un atribut fără de care creșterea nu poate avea loc, sau cel puțin nu cu ușurință. Și liniștea, cu siguranță, nu poate fi găsită pe rețelele sociale unde unii se simt obligați să participe la acest nou tip de ”bârfă modernă expansionată”. Decât să stați ore în șir în fața unui monitor în așteptarea unui nou comentariu, mai bine deschideți geamul și admirați măreția Naturii, copacii în floare, albinele care zoresc la munca lor neobosită; mergeți și hrăniți un animal care vă va fi recunoscător pentru acest gest, udați o floare, îmbrățișați un copac; dar nu vă mai lăsați prinși în zgomotul celor ce nu știu încă cât de mult îi pot tulbura pe cei din jurul lor. Oferiți-vă singuri măcar câteva clipe de detașare de tot ceea ce vă înconjoară și nu este o sursă de liniște și pace interioară. Și fiți siguri că nu pierdeți nimic, dimpotrivă, câștigați.

Monica Poka