Meditații

vineri, 30 mai 2014

Eu și Gândurile



Din ciclul De ale mele

În urmă cu câteva zile a început să se manifeste un fenomen puțin mai ciudat pentru mine care m-am considerat a fi o persoană echilibrată. În prima fază m-am ”extras” din conștientul colectiv încercând să văd de unde vine distorsiunea energetică pe care o simțeam. Bineînțeles, căutam așa cum o făcusem și până acum și știam că funcționează. Dar, n-a funcționat. Mi-am zis, ”Ok, este necesară o și mai mare distanțare pentru că încă nu simt imaginea de ansamblu și nu pot depista cauza”. Dar, ca întotdeauna ceea ce cauți la distanță se află chiar sub nasul tău; sau pe nasul tău ca și ochelarii pe care-i cauți fără să-i ”vezi” tronând grațios pe acea parte anatomică care este ”locuința” unuia dintre simțurile noastre.

Am eliminat rând pe rând tot ceea ce știam că mă ”deranjează” , dar imaginea nu se clarifica suficient de mult pentru a-mi permite conștientizarea cauzei, motivului acestui deranj. Mi-am zis, ”Ok, așteaptă să vezi ce se întâmplă fără să mai cauți, pentru că ești prea pe ”problemă”!” Zis și făcut, m-am relaxat și am permis ca totul să curgă de la sine fără nici un fel de așteptări și judecăți. Și să vezi cum lucrurile au început să se pună în mișcare. Am avut o întâlnire cu un client care îmi punea tot felul de întrebări legate de situația economică a companiei sale, întrebări care nu reflectau de fapt interesul său real. Simțeam acest lucru, și mi-am permis să-i cer să-mi spună de fapt, ce vrea să știe și care este motivul REAL al întâlnirii pe care a solicitat-o. A răsuflat ușurat, un lucru interesant pentru el, și mi-a destăinuit motivul real pentru care solicitase această întâlnire. M-a întrebat, puțin fâstâcindu-se, cum mi-am dat seama că interesul lui era cu totul altul. I-am răspuns că este deja ”deformație” profesională, dar știam că pe lângă asta mai era și altceva. Era modul în care mi se arăta în ce zonă să caut propriul meu răspuns.

Mi-am dat seama că oamenii de multe ori (de prea multe ori din păcate) spun un lucru și de fapt, gândesc un altul. Sesizasem că încep să simt energia gândurilor celorlalți, dar mi se părea că este ceva ce ține de noile transformări și nu-i acordasem un interes special acestui aspect. Dar, nu numai că simțim energia gândurilor, am început să o și ”traducem” astfel încât putem ști cu exactitate dacă celălalt este în adevărul său sau nu. Știm dacă energia gândurilor sale este în acord cu ceea ce el/ea este de fapt. Știm dacă acea discuție are un scop recunoscut sau unul ascuns. Știm, dincolo de cuvinte, adevărul. Am intrat într-o nouă fază a dezvoltării noastre. Este important limbajul pe care-l folosim, cuvintele cu care ne adresăm celorlalți, dar a sosit timpul să trecem ”clasa” la nivelul următor. Dacă până acum am avut ca ”temă” gândul rostit, noua noastră temă este gândul nerostit. Adică, adevărul nostru cel mai adevărat și pe care uneori ne este greu să-l recunoaștem chiar și față de noi înșine. Nu este suficient să folosim cuvinte cu o energie înaltă, este necesar ca ele să DEVINĂ ADEVĂRUL nostru și gândit nu numai spus. A sosit momentul să ne asumăm responsabilitatea gândurilor noastre fie că sunt rostite spre în afară, fie că sunt destinate să rămână doar înlăuntrul nostru. Corpul nostru nu mai este acea cutiuță în care putem ascunde ceea ce nu vrem ca ceilalți să vadă/audă/știe. Nu mai putem fi falși pentru că ceilalți ne vor ”gini” fie că vor înțelege sau nu despre ce este vorba. Și asta doar la început, pentru că din ce în ce mai mulți oameni își activează aceste sistem de ”traducere” energetic. Minciuna are picioare din ce în ce mai scurte pentru că vremea ei a trecut. Și asta o vom simți din ce în ce mai puternic.

Și ce este cel mai important, este faptul că avem o nouă responsabilitate fiecare. Să lucrăm cu noi înșine, cu gândurile noastre mai ales, să le alegem, să le curățăm de ”viruși” și ”impurități” pentru a nu crea dizarmonie în jurul nostru. Să nu-i bombardăm pe ceilalți cu frustrările și judecățile noastre nerostite, pentru că oricum nu le mai putem ascunde. De multe ori am auzit întrebarea ”Da’ acuma ce-am zis? Ce te-ai supărat?” Da, într-adevăr, n-ai zis nimic, dar ai gândit. Și ți-am ”tradus” gândul, nu vorba sau tăcerea. Dacă vrem ca relațiile noastre să funcționeze cu adevărat într-un mod armonios , este necesar să ne aliniem la toate nivelele cu adevărul nostru. Oricum, ”în frunte ne este pus” deja și va deveni din ce în ce mai vizibil. Să nu ne mai ”poluăm” mediul cu gânduri, care de multe ori nici măcar nu sunt ale noastre și care nu aduc bucurie și înțelegere nimănui. Asta nu înseamnă să nu ne spunem și să nu ne susținem/gândim adevărul, înseamnă să conștientizăm că atât gândul rostit cât și cel nerostit sunt egale și la fel de ”vizibile”. Ce ție nu-ți place, altuia nu face. Încearcă măcar, să le faci/dai celorlalți ceea ce tu însuți îți dorești pentru tine. Și atunci nu va mai fi nici o diferență între A FI și A FACE.


Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.