Eu și Măiestria

Din ciclul  De ale mele

Iată-mă din nou în fața colii albe împărtășindu-mi experiențele care sper că-i ajută și pe alții în căutarea lor. Pentru că TOȚI suntem UNA și TOȚI experimentăm aceleași lucruri fie că ne dăm seama fie că nu. Experiența mea, a voastră, o dată trăită intră în ”patrimoniul” conștientului colectiv uman. De acolo ne aducem aproape întotdeauna răspunsurile de care avem nevoie. Ființa Umană, prin construcția sa, poate percepe acele lucruri care-i sunt accesibile prin mijloacele de informare din dotare. Sunt însă și excepții, dar azi nu mă interesează excepțiile.

De ce credeți că ni se spune tot timpul de către Sinele noastre Înalte și de către Ajutoarele din Lumea încă Nevăzută că Totul este în noi și că fiecare Ființă Umană are propria sa Călătorie? Cum credeți că s-ar putea altfel îmbogăți cunoașterea dată prin experiență dacă am trăi toți, și aici este vorba despre perspectivă, aceleași experiențe? Deși, aparent, trăim aceleași experiențe, ele totuși nu sunt identice. Dar asta deja se știe. Ideea este că experiențele fiecăruia dintre noi, așa cum sunt ele percepute de către fiecare dintre noi, intră în conștiința colectivă. Cu cât înțelegerea și perspectiva noastră asupra acestor experiențe este mai înaltă, cu atât mai multă energie informațională înaltă aducem ca și contribuție proprie în această conștiință. Și astfel contribuim, fiecare dintre noi, la ridicarea conștiinței colectivului uman.

Dar, în acest material tema este Măiestria. Introducerea am făcut-o pentru a contura felul în care văd eu contribuția individuală a fiecăruia la ceea ce este Omenirea. Dacă aș încerca să definesc Măiestria nu aș face altceva decât să o limitez. Mulți au idei, imagini, standarde pentru ceea ce ei presupun, își imaginează a fi Măiestria. Și aici începe ”scremutul” de a încăpea în acel cuvânt. Aici apare presiunea pusă de fiecare și de către ceilalți asupra ”candidatului” la Măiestrie. Când încerci să definești Măiestria, nu faci altceva decât să o sărăcești de ceea ce ea este. Nu poți să ”devii” Maestru decât atunci când hotărăști că nu ești și te forțezi să trăiești în afara propriei tale Măiestrii. Când te străduiești să obții ceva, recunoști implicit că nu ai acel ceva. Îți negi tu ție însuți propria-ți Măiestrie. Poate cineva sau ceva să-ți dea ceea ce tu deja ești? Priviți în jurul vostru și deschideți ochii. Dar deschideți-i larg. Vedeți Măiestria Divină? În copaci, în flori, în păsări, în fluturi, în Soare și Lună, în ape și munți? O vedeți? Credeți că Dumnezeu și-a ”epuizat” Măiestria atunci când a ajuns la crearea Omului? Atunci cam puțină Măiestrie are acest Dumnezeu. Dumnezeu a creat/crează DOAR Măiestrie pentru că el ESTE un Maestru care nu-și neagă propria Măreție. Oare de ce ceea ce creem noi, Maeștri creați de un Maestru, ar fi mai puțin Măiestrie? Pentru că noi ne negăm singuri propria noastră Măiestrie. Atunci când cauți să devii Maestru, te îndepărtezi de ceea ce ești.

Măiestria este ”la liber” dragii mei. Și nu are preț, are doar valoare. Valoarea pe care i-o dă fiecare dintre noi.  Nu mai încercați să definiți Măiestria, trăiți-o pur și simplu. Nu vă mai întrebați dacă sunteți sau nu Maeștri. FIȚI Maeștri fără să vă pese de definițiile întortocheate ale multora. NIMENI nu vă poate da ceea ce v-a fost dat deja, dar voi nu vreți să vedeți că aveți. Măiestria este peste tot în jurul nostru și în noi, dar trebuie să o acceptăm fără a o judeca și a ne compara tot timpul cu tot felul de standarde exterioare nouă. Dumnezeu își manifestă Măiestria prin fiecare dintre noi și prin fiecare Creație a Sa. Contestându-ne nouă Măiestria, i-o contestăm și Creatorului nostru. Îi transmitem că Lucrarea făcută de el este lipsită de Măiestrie. Și continuăm să trăim în această lipsă. Nu este ușor să-ți accepți Măiestria, pentru că mintea îți spune că este imposibil să fii un Maestru. Cine? Tu? Fugi de-aici! Maestru? Tu? Iar tu Omule, continui să te lupți să dobândești ceea ce EȘTI deja. Priviți la Măiestria lui Dumnezeu când ieșiți în Natură, dar priviți cu TOATE simțurile voastre. Vă simțiți propria Măiestrie? Simțiți că sunteți parte din această Măiestrie?

Nu contează că sunt zile în care numai Maeștri nu vă simțiți. Ele sunt așa cum sunt pentru a vă da ocazia să vedeți, simțiți Maestrul din voi. Uitați-vă atunci când plouă cum păsărelele se ascund pe câte o crenguță mai plină de frunze pentru a se adăposti de ploaie, iar când ploaia a încetat ies din nou ciripind la Soare. Ați văzut careva vreo păsărică rățoindu-se la ploaie și luptându-se cu ea să plece? Nu. Păsărica știe că totul trece și că după ploaie vine Soare. Atunci când îți recunoști Măiestria, onorezi Măiestria în TOT Ceea Ce Există pentru că ȘTII că nu există decât Măiestrie. Restul e experimentarea ei.

Nu mai acceptați să vă spună alții care se cred Maeștri că sunteți sau nu sunteți Maeștri. Suntem cu TOȚII Maeștri pentru că TOȚI am fost creați de același Creator. Cel care se îndoiește de Măiestria voastră, se îndoiește de propria-i Măiestrie. El nu l-a recunoscut încă pe Creator în Tot Ceea Ce Există. Citiți, învățați, studiați dar nu pentru a DEVENI Maeștri ci pentru a vă ridica perspectiva din care priviți lucrurile ca Maeștri Creați de un Maestru. Pentru a pătrunde tainele Creației ca Maeștri care SUNTEM. Asumați-vă ceea ce v-a fost dat și nu v-a putut lua nimeni, niciodată. Singurul lucru pe care l-au putut, îl pot face alții, este să vă facă să uitați CINE SUNTEȚI CU ADEVĂRAT punându-vă să obțineți ceea ce aveți deja. Astfel nici măcar nu vă puteți da seama CINE SUNTEȚI CU ADEVĂRAT. Puneți jos stânca și luați-vă rămas bun de la Sisif.  A sosit timpul să scriem o altă poveste. Ca Maeștrii care SUNTEM.  

Monica Poka