Meditații

duminică, 29 ianuarie 2017

A Deveni un Auriu – Partea 1-a


De Sha-ier prin Suzanne Lie

Salutări, Eu sunt Sha-ier,
Sunt un reprezentant al Comandamentului Ashtar. Sunt acum în perioada de formare pentru a mă alătura Celor Aurii. Au fost multe inițieri prin care a trebuit să trec înainte de a putea să-mi purific componenta umană a SINELUI pentru a putea să fuzionez pe deplin cu SINELE meu Multidimensional și să-mi încep transmutarea înapoi în a fi Un Auriu.

Pentru a-mi începe re-unificarea cu SINELE meu Auriu, am fost instruit să-mi împărtășesc fluxul conștiinței din Sinele meu Fizic trei dimensional prin Sinele meu Astral patru dimensional în SINELE meu Corp de Lumină cinci dimensional.

În primul rând, și cea mai derutantă componentă a împărtășirii mele, este că toate aceste versiuni ale SINELUI meu Multidimensional există simultan în ACUM-ul lui UNU. În ACUM-ul celei de-a cincea dimensiuni NU există separare. Prin urmare, toate versiunile SINELUI meu, și la fel și ale voastre, Multidimensional există simultan.

SINELE meu Corp de Lumină cinci dimensional servește pe una dintre multele Nave Stelare care se află în jurul lui Gaia. Prin urmare, prin comunicările în ACUM-ul SINELUI meu Corp de Lumină, sunt onorat să ajut omenirea în pregătirea sa pentru ascensiunea planetară.

În acest ACUM sunt ghidat să îmi împărtășesc experiențele cu alții, pentru că oamenii învață adeseori cel mai bine de la cei care au stabilit un exemplu pentru ei. Prin urmare, voi începe cu prima mea recunoaștere a faptului că eram FOARTE diferit de alți oameni.

Prima mea gustare a modului în care eram diferit a început la grădiniță. Părinții mei erau membri ai Comandamentului Ashtar care au decis să poarte o formă umană pentru a-i înțelege mai bine pe cei care purtau un corp fizic pe Pământul fizic.

Deoarece ei erau întotdeauna foarte deschiși cu mine în legătură cu succesiunea noastră, ei discutau adeseori despre viața lor pe Nava Stelară. Când eram foarte tânăr, ei au rămas legați de pământ, deoarece vroiau ca eu să stabilesc o legătură deplină cu oamenii din jurul meu, dar doreau și să-mi cunosc adevăratul meu SINE.

Așa că, ei mi-au spus că au venit de pe o altă planetă din Sistemul Stelar al Pleiadelor. Cred că mi-au spus acest lucru pentru că le lipsea foarte mult viața lor de acolo, dar eu eram prea tânăr ca să înțeleg cu adevărat cât de diferit eram de ceilalți copii. Asta până când am desenat o Navă Stelară și le-am spus tuturor că eu de acolo am venit.

Rezultatul a fost că am avut atât de multe necazuri pentru că aș fi mințit, sau poate că aș fi avut o problemă psihologică, încât părinții mei au trebuit să se mute repede cât mai departe și să-și schimbe numele. După asta, n-am mai spus nimănui ”secretul” meu de teama că se vor speria de mine.

Cu toate acestea, când eram foarte tânăr, nu m-am simțit ca și cum m-aș fi ”potrivit”. Apoi, după ce secretul a fost spus, iar eu a trebuit să-mi părăsesc toți prietenii, mi-am ținut viața pentru mine însumi. Pe măsură ce am crescut mai mare, în vârstă de aproximativ 10 ani, unul dintre părinții mei era de obicei pe Navă în timp ce celălalt stătea pe Pământ cu mine. 

Să am doar un singur părinte alături de mine a fost foarte dificil, pentru că îmi lipsea foarte mult să fim o familie întreagă. De asemenea, nu-mi mai plăcea școala pentru că mă obosea să nu pot fi sinele meu. Nu mă potriveam cu adevărat la școală și nici nu-i puteam spune nici unuia dintre prietenii mei cine eram eu cu adevărat.

De asemenea, nici nu eram foarte sigur cine eram. Când le ceream părinților mei mai multe informații, ei îmi spuneau întotdeauna că atunci când voi fi puțin mai mare mă vor lua pe Navă. În cele din urmă, când am împlinit 13 ani și mi-am început procesul de a deveni adult, părinții mei mi-au spus că acesta este ACUM-ul ca eu să vizitez Nava.

Cu toate acestea, ei m-au avertizat în mod repetat că NU era o idee bună să-mi împărtășesc experiențele cu alții. Din nefericire, eram un preadolescent tânăr și entuziast și nu le-am respectat sfatul. Atâta timp cât am fost copil poveștile mele au intrat în categoria ”nu-i așa că-i drăguț?” sau ”despre ce vorbește?” Cu toate acestea când am ajuns aproape adolescent mi-am dat seama că poveștile mele îi făceau pe unii să se simtă atât de inconfortabil încât unii dintre ei nici nu doreau să fie în preajma mea.

Puțin câte puțin, am devenit ”copilul nebun” cu ”povești ciudate”. Acesta este momentul în care ne-am mutat din nou. Partea cea mai bună a acestei mutări a fost că ne-am luat o ”vacanță” pe chiar aceiași Navă despre care visam de mai multă vreme decât îmi puteam aminti.

În timpul acelei vizite pe Nava noastră m-am simțit în sfârșit ”normal”, deoarece toți ceilalți adolescenți erau ca mine. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre ei nu fuseseră niciodată pe Pământ și erau foarte curioși să-mi audă povestirile. Am încercat să le vorbesc despre părțile bune în a fi pe Pământ și numai un pic despre cât de înfricoșător era acolo, uneori.

Adevărul este că viața mea pe Pământ doar părea a fi ”normală”. Desigur, oamenii erau împușcați, batjocoriți, dădeau faliment și sufereau de boli îndelungate înainte să moară. Asta era doar ”viața normală pe Pământ”. Cu toate acestea când am împărtășit aceste povestiri cu noii mei prieteni care au trăit întotdeauna pe Navă, au fost șocați.

”Cum se simte să-ți fie frică?” m-au întrebat.
”Cum este să trăiești într-o realitate bazată pe timp și separare?” a fost o altă întrebare.
”Cum a fost să vii aici când ai crescut acolo jos?” m-au mai întrebat.

La început am fost destul de popular deoarece toată lumea era interesată de ceea ce aveam de spus. Dar după o vreme am început să văd că erau diferiți de mine. Părinții mi-au spus că ei erau cu mult mai ”evoluați” decât mine, dar că îi voi ajunge din urmă foarte repede.

Din nou, ca întotdeauna, au avut dreptate, dar ”evoluția rapidă” a mea a fost foarte dificilă. Cu toate acestea, acum știu că aceia dintre voi care vor ascensiona cu Gaia vor avea și ei o ”evoluție rapidă”. Acesta este motivul pentru care mi s-a cerut să-mi împărtășesc experiența cu aceia dintre voi care nu ați vizitat Nava sau v-ați uitat vizitele.

Voi începe prin a explica cum am experimentat prima mea sosire fizică pe Navă. Pe de o parte, am simțit că parcă m-aș întoarce acasă. Îmi purtam corpul de lumină cinci dimensional, ceea ce a fost surprinzător pentru că în timpul multelor mele ”vizite în stare de somn” pe Navă, mi-am purtat corpul astral patru dimensional.

Mi-a trebuit un timp să-mi dau seama că de fapt îmi purtam Corpul de Lumină pentru că toată lumea din jurul meu purta, de asemenea, un Corp de Lumină. Prietenii mei, cu care m-am jucat în imaginația mea încă de când eram mic copil, m-au salutat instantaneu. Și ei își purtau Corpul de Lumină.

Prin urmare, toate comunicările noastre erau instantanee, deoarece vorbeam în Limbajul Luminii. În timp ce vorbeam Limbajul Luminii cu prietenii mei, mi-am dat repede seama că ei erau ”prietenii mei imaginari” încă de când eram copil și am simțit cum conștiința mea se expansionează dincolo de inima și mintea mea pentru a îmbrățișa întreaga Navă.

Pentru o sclipire de moment EU AM FOST Nava și Nava a fost eu. În acel moment al ACUM-ului, am experimentat o Revizuire a Vieții, a fiecărei vieți pe care am avut-o vreodată pe planeta Pământ. Aproape că am leșinat din cauza năvalei informațiilor care mi-au umplut Sufletul, dar ”noii/vechii” mei prieteni m-au înconjurat și mi-au trimis Iubire Necondiționată.

Când mi-am revenit, și asta s-a întâmplat repede datorită ajutorului dat de prietenii mei, am întrebat ”Ce a fost asta?”

Toți prietenii mei au zâmbit și au spus ”Doar ți-ai recalibrat sinele pentru că de această dată vei rămâne pe Navă pentru a ajuta la Aterizări.”

”Să rămân pe Navă?” am întrebat. ”Dar familia mea, cum ea cum rămâne? Le voi lipsi și se vor întreba unde sunt. Nu vreau să-i sperii.”

”Nu-ți face griji”, mi-au replicat prietenii într-UN singur mesaj telepatic, ”De familia ta este încă nevoie pe Pământ, dar te vor vizita aici cât de des pot.”

”Stați puțin”, am spus. ”Cred că am fost plecat prea mult timp. Îmi pot aminti vag sinele-copil uman jucându-se cu Prietenii de Lumină Strălucitoare, cum le spuneam eu. De fapt, așa cum vă spun vouă! Dar când am ajuns adolescent m-am gândit că toate acestea sunt prostii și m-am comportat ca și prietenii mei.”

”Da”, au răspuns ei într-un glas, ”de asta te-am adus aici. Trebuie să fii unul dintre oamenii ”care își amintesc” că ești multidimensional în timp ce încă mai porți un vehicul pământesc.

Te-am adus aici când ești încă adolescent pentru că generația ta va fi adultă atunci când vor începe aterizările. Asta este, sperăm că vom putea ateriza în acel ACUM. Știm că nu putem aștepta mai mult cu aterizările noastre pentru că oamenii sunt pe punctul de a-și distruge planeta.”

”Distruge planeta?”, am întrebat eu. ”Generația noastră va distruge planeta?”

”Nu, generația voastră îi va opri pe ceilalți să distrugă planeta.”

”Dar cum vom face asta? Suntem doar copii.”

”Nu mai sunteți ”doar copii”. Voi sunteți generația care se trezește la o Nouă Formă a realității. Sunteți cu toții în pragul maturității și sunteți cu mult mai treziți decât au fost părinții voștri. De asemenea, voi faceți parte din aceiași generație cu copiii care se trezesc ai Illuminati.”

”Prin urmare, polaritățile a ceea ce a fost numit cândva ”putere interioară” și ”putere asupra” vor fuziona pe măsură ce noua generație de copii ai Illuminati vor deține suficient de multă Lumină ca să nu mai poată fi prostiți de către părinții și familia lor.”

”Vin și ei aici sus?” am întrebat.

”Oh, da, acesta este motivul pentru care pot susține Lumina chiar dacă părinții lor încearcă să-i îndoctrineze în întunericul ”putere asupra altora”. Generația voastră s-a maturizat încă din copilărie și în adolescență cu ajutorul unui flux de lumină mai înaltă care intră și se mișcă prin vehiculele voastre pământești.”

”Am făcut-o?” am întrebat. Apoi s-a întâmplat un lucru uimitor. În loc să-mi răspundă cu vocea lor, noii mei prieteni s-au adunat în jurul meu și mi-au trimis ceea ce mai târziu am învățat că este un ”Mesaj de Lumină”.

Nu am auzit nici un cuvânt, dar am experimentat cea mai frumoasă experiență de iubire necondiționată și acceptare totală. La început, am fost atât de copleșit de sentimentele mele încât nu m-am putut concentra pe prietenii mei. Cu toate acestea, ei m-au atins cu toții și au așteptat răbdători ca eu să accept acest nou mijloc de comunicare.

Când am putut în sfârșit vorbi, am spus ”Wow, ce-a fost asta?”

Într-un glas ei au spus ”Acesta a fost Limbajul Luminii”.

”Ei bine”, am răspuns eu, ”dacă acesta este Limbajul Luminii, atunci acesta vreau să fie singurul mod în care să  comunic de acum încolo!”

”Da”, au răspuns ei în Limbajul Luminii, ”este singurul mod în care vei comunica aici. Dar atunci când vei vizita Pământul, vei fi unul dintre mulții învățători care îi vor învăța pe alții Limbajul Luminii.”

”Hei, stai puțin”, am spus eu într-un mod jenant de nepoliticos. ”Nu vreau să mă întorc acolo!”

Instantaneu mi-am dat seama că mă comportam ca un adolescent pământean răsfățat și am început să-mi cer scuze.

”NU”, au spus ei într-un glas, ”Nu-i nevoie să-ți ceri scuze. Pentru că încă îți mai poți aminti diferența dintre realitatea ta 3D și realitatea 5D de aici de pe Navă, ai fost rugat să-ți asumi această misiune.”

”În regulă”, am spus eu încercând să fiu politicos. ”Lumea 3D – 5D? Sunt chiar derutat acum.”

Atunci Lisara, care în curând va deveni ghidul meu personal și cea mai bună prietenă, și-a pus brațul în jurul meu și a spus ”Nu-ți face griji prieten drag, aici nu există ”timpul” așa cum îl știi tu. Prin urmare, nu este nici o grabă să-ți amintești SINELE.”

Noțiunile de ”fără timp” și ”să-mi amintesc SINELE” înotau în capul meu, dar singurul lucru pe care mă puteam concentra era brațul cald al Lisarei din jurul meu, precum și o amintire îndepărtată că sinele meu pământesc a fost demult suprimat.

Confuz și privind în gol, am auzit-o vag pe Lisara spunându-mi ”Vino, îți vom arăta acum Nava.”

M-am simțit atât de mângâiat de vocea ei blândă și de camaraderia pe care o simțeam, încât știam oarecum că ea va fi cea mai bună prietenă a mea, așa că am lăsat-o să mă conducă pe drumul spre noua și cea mai uimitor de minunată viață.



Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.