Înainte de a deveni Maestru este nevoie să devii OM

Din ciclul De ale mele

Trecem cu toții printr-o perioadă de agitație accentuată la toate nivelele pentru că energiile care intră pe planetă asta și au menirea să facă: să răscolească totul și să aducă la suprafață ceea ce este de văzut și conștientizat pentru a putea fi înțeles, iertat, acceptat și iubit NECONDIȚIONAT.

De-a lungul multor veacuri oamenii au fost învățați că sunt păcătoși, răi, nevrednici, nu suficient de buni, etc., ați prins ideea. Așa că omenirea a fost scindată în cei care doreau să conducă și în cei care s-au lăsat conduși, lucru care este evident și astăzi.

Întotdeauna, orice călătorie începe cu primul pas, așa că din momentul în care aceste credințe au început să pătrundă în conștientul colectiv uman, ele au câștigat treptat teren prin viclenia și tacticile folosite de către cei ”putere asupra altora” și ”lenea”, aș numi-o eu, a celor care au fost de acord să-și pună viața și destinul în mâna altora.

Ei bine, acest experiment, care a fost corupt la un moment dat, a dovedit ceea ce avea de dovedit și s-a decis încheierea lui. Cine a decis încheierea lui? Simplu. Cei care l-au creat. Nu vreau să vorbesc despre Creatorii acestui experiment, ci despre jucătorii sau subiecții lui dacă vreți.

Când a fost inițiat acest experiment, ceea ce s-a dorit în afară de explorarea dimensiunilor mai dense, a fost crearea unei forme fizice perfecte, vehicul, cu care să se poată călători în și explora aceste dimensiuni mai dense. Și nu vă gândiți numai la aspectul fizic, pentru că o dimensiune energetică nu constă numai din forme de întrupare.

Sunt mult mai multe alte elemente de care a fost nevoie să se țină cont. Gândiți-vă la un submarin care este folosit pentru explorarea adâncului mărilor la câți factori trebuie să facă față pentru a asigura condițiile de siguranță ale pasagerilor pe lângă obiectivele sale de explorare.

Deci, forma umană, vehiculul fizic uman a fost obiectul unor studii extrem de bine aprofundate pentru a oferi siguranță sufletelor care urmau să se folosească de el pentru a explora dimensiunile mai dense. Au existat diferite variante și prototipuri, și inclusiv ACUM acest vehicul este actualizat, modificat pentru a fi în ton cu mediul în care este folosit.

Ei bine, dar acest vehicul mai are în dotare și unele câmpuri de energie pe care mijloacele de transport pe care noi le cunoaștem acum ca și masă largă a populației, nu le au. Este vorba de componenta emoțională, mentală, eterică și încă vreo câteva care sunt folosite în măsura în care ele au fost dezvoltate. Dar ele fac parte din dotările fiecărui vehicul uman pământesc.

De ce spun că aceste câmpuri sunt active în funcție de gradul lor de utilizare? Pentru că și cei cunoscuți ca și Cei Întunecați, Illuminati, Cabala sau mai cuprinzător ”putere asupra altora”, deși folosesc un vehicul uman pământesc și dispun de un câmp emoțional, dacă nu l-au folosit, acesta este inactiv. În popor sunt cunoscuți ca ”fiind fără inimă”.

De asemenea, cei care nu-și folosesc câmpul mental, sunt conduși în principal de sistemul instinctual al supraviețuirii din toate punctele de vedere. Cei care nu-și folosesc câmpurile eterice, astrale, nu știu că dincolo de limita percepțiilor umane obișnuite există nu numai o altă lume, ci alte lumi, infinit de multe alte lumi.

Dar să mă întorc la subiectul anunțat prin titlu. Pentru că oamenilor li s-a inoculat ideea că ei nu sunt destul de buni și că nu au nici o valoare, ei doresc să scape de condiția de om. Li s-a spus că da, sfinții, sunt valoroși, da, maeștrii sunt valoroși, dar oamenii, nu. Și că nici nu orice om poate deveni sfânt sau maestru.

Așa că, toți fug de condiția de om dorindu-și să devină altceva. Cei mai mulți se îndreaptă către starea de maestru pentru că li se pare mai ușor de dobândit, dar mă întreb oare câți au studiat cu adevărat viețile acestor Maeștri pentru a învăța din ele.

Dacă ar fi făcut-o, ar fi înțeles că acești Maeștri, înainte de a deveni Maeștri, au fost nevoiți să-și accepte, să-și iubească și onoreze aspectul lor uman, să-l integreze în sufletul lor. Ca să devii maestru ai nevoie de un domeniu, sau mai multe, pe care să le stăpânești/cunoști suficient de bine pentru a fi maestrul/stăpânul lor.

Oare întâmplător ultimul prag de dinaintea accesării măiestriei este cel al acceptării condiției tale umane? Este oare atât de înjositor să fii OM și să te iubești și onorezi pentru ceea ce EȘTI? Se pare că este o treaptă destul de greu de urcat pentru mulți.

Atâta timp câte te judeci pe tine, și pe alții, pentru că ești imperfect și nu manifești calitățile de presupus maestru, nu te vei iubi necondiționat, nu te vei ierta necondiționat și nici nu te vei accepta necondiționat. Te vei lupta cu o himeră, cea a unui model ireal de maestru pe care mintea ta, ajutată de cei interesați, îl alimentează.

În momentul în care te relaxezi în condiția ta umană și alegi să o trăiești la maximumul a ce-ți poate oferi ca și experiență, ești în curgerea Creatorului, nu ești înțepenit în modelele create de alții pentru tine. Poți să fii propriul tău model, pentru că oricum nu poți fi un alt model, asta este una dintre regulile nespuse ale jocului. Fiecare trebuie să-și construiască propriul lui model de măiestrie, asta este lucrarea noastră de licență, a fiecăruia.

Dar nu vei deveni niciodată maestru la ceva ce nu cunoști și nu știi gestiona. În acest caz, starea minunată de a FI OM. Dacă nu-ți cunoști propriile înălțimi și adâncimi, ce vrei să măiestrești? Cum te vei aduce din cel mai profund adânc la suprafață dacă nu-l cunoști, nu-l accepți și nu-l iubești?

Te vei îneca din nou și din nou în propriul tău adânc pentru că ai fugit de el și de recunoașterea lui. La fel, înălțimile sunt cele care îți arată reversul adâncimilor, pentru a te ajuta să cauți și să găsești starea de echilibru din care să le poți gestiona pe ambele.

Încercați să înțelegeți și să acceptați un lucru simplu, nimeni NU seamănă cu nimeni, deși așa ar putea să vi se pară. Există un tipar al Creației care se repetă în Tot Ceea Ce Este, dar asta nu înseamnă că totul este copie la indigo așa cum am fost învățați să fim. Dimpotrivă. Unde ar fi fost expansiunea cunoașterii Creatorului dacă ar fi creat și re-creat la infinit aceleași forme, cu același caracteristici?

Dacă citiți/învățați doar cartea de matematică de clasa a 2-a înseamnă că veți ști rezolva ecuațiile existenței? Dacă citiți cartea de anatomie, veți cunoaște miracolul care este Ființa Umană? Mă îndoiesc. Dar puteți pretinde că da. Până la un punct.

Ceea ce eu simt, pentru mine, bineînțeles, este că cea mai mare provocare care îmi stă în față este ca necondiționat să mă accept și iubesc pe mine însămi, cu toate înălțimile și adâncimile mele, să mi le cunosc și integrez pentru că altfel nu voi putea ”naviga” în câmpurile de energie în care întregul Sistem Solar intră.

Să FIU înainte de toate, OM pentru că această experiență inedită o voi ”traversa” în primul rând ca și OM. Și când fac acest lucru, atunci sunt și Maestru, dar al meu personal, nu al altora. Nici nu vreau să fiu Maestrul nimănui altcuiva decât al meu însămi, pentru că asta ar însemna să nu recunosc Măiestria altora. Să le neg modelul lor de Măiestrie care nu este cu nimic mai presus sau mai prejos de al meu personal.

Cunoaște-te pe tine însuți/însăți spunea Socrate cu mii de ani în urmă, iar acest sfat este la fel de valabil și astăzi și oricând. Ființa Umană are atât de multe de oferit ca și obiect de studiu, lucruri pe care le poți studia fiind chiar în ”miezul problemei”, dar dacă fugi de această posibilitate ai ratat una dintre marile șanse care ți-au fost acordate: de a fi în ”miezul problemei” și a avea rezultate la ”prima mână”.  

Îmi vine în minte un proverb românesc care acum are un alt înțeles pentru mine: ”Nu da pasărea din mână pentru aia de pe gard.” Fii ce ai venit să FII: OM. Când va sosi vremea să fii un Maestru, vei fi un Maestru. Oricum, la un anumit nivel ești deja Maestru. Indiferent de ceea ce se presupune că înseamnă a fi un Maestru.

Namaste!

Monica Poka