Dacă este Pământul, atunci este ACASĂ

Din ciclul De ale mele

Mă gândeam ce titlu ar fi cel mai potrivit pentru ceea ce vreau să scriu și mi-am adus aminte de un film pe care l-am văzut cândva ”Dacă este marți, atunci este Belgia” pentru că ceea ce doresc să împărtășesc aduce destul de mult cu impresia pe care mi-a lăsat-o filmul, cea de călătorie continuă și agitată încât nici capul nu mai știi pe unde îți este. O comedie drăguță și hazlie. Cel puțin așa am perceput-o eu atunci când am văzut-o acum mulți ani.

Da, mulți dintre noi pot spune ceea ce am spus eu în titlu ”Dacă este Pământul, atunci este ACASĂ” pentru că asta este simțirea pe care tot mai mulți încep să o împărtășească. Ceva s-a schimbat, încă nu știm clar ce, dar simțim în interiorul nostru că în ciuda haosului aparent din jurul nostru, în interior se naște o nouă lume.

Dacă până cam prin septembrie-octombrie 2016 ceea ce ne doream era să se termine odată, acum simțim că este un nou început. Ce fel? Încă habar nu avem, dar această senzație este tot mai puternică, bineînțeles în cei care și-au făcut ”temele de casă” cum s-ar spune. Adică, au mers în pas cu vremurile și s-au pregătit energetic, mental, emoțional și din multe alte puncte de vedere pentru ceea ce se ȘTIA că vine.

Cei care au acceptat acele adevăruri care păreau imposibile, dar care în adâncul lor știau că ele asta sunt: ADEVĂR, care au lucrat conștiincios cu ei înșiși, au început de prin decembrie 2016 să simtă că lucrurile se schimbă, s-au schimbat și sunt în schimbare. Apoi, începutul lui 2017 le-a adus confirmarea. Cum? Cei mai mulți O ȘTIU, alții o văd, alții o simt.

Indiferent însă de modul în care această senzație este percepută, ea este ceva atât de profund, de intrigant, de provocator (în sensul bun) încât cei mai mulți își reevaluează dorința de a ”scăpa cât mai repede de pe planeta asta”. TOTUL, și când spun TOTUL este TOTUL, s-a schimbat pe planeta Pământ fie că acest lucru este palpabil, fie că nu.

Asta nu înseamnă că nu vom mai da cu dosul de pământ, că nu vom mai avea zile peste care am prefera să fi sărit, că nu vom mai trece prin nopți negre ale sufletului sau încercări provocatoare care să ne lase aproape sleită ființa noastră fizică. NU. Vor fi, dar oarecum ele nu mai contează, nu mai sunt actorii principali, au ajuns să fie doar figuranții care pun în evidență și mai mult calea pe care o avem de urmat.

A apărut un ceva care nu este pe nici o scenă, dar este în interiorul fiecăruia dintre cei care simt că jocul s-a schimbat. Habar nu avem ce este acel ceva, dar ceea ce simțim că ar fi ne lasă de multe ori în extaz, fără suflare, în lacrimi de bucurie, în palpitații la inimă, în ceea ce  de-a lungul anilor ne-am obișnuit să numim ACASĂ.

ȘTIM că Acasă este AICI, ACUM, chiar dacă nu putem pune degetul pe ceea ce numim Acasă pentru că este mai degrabă un sentiment decât un loc. Și dacă acum câteva luni am fi fost pregătiți să ne luăm zborul, acum suntem pregătiți să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă. De ce? Pentru că suntem ACASĂ și pentru că dorim să aducem acest Acasă și în afara noastră nu doar să-l trăim în interiorul nostru.

Pentru că asta am venit să facem: să-l aducem pe Acasă din nou pe Pământ, să-i dăm viață și să-l împărtășim cu cei care l-au uitat. Nu avem nevoie nici de surle nici de trâmbițe pentru a-l vesti pentru că NOI suntem surlele și trâmbițele vii ale lui Acasă.

Deși atunci când am venit pe această planetă știam că noi suntem ”ghioceii care vestesc primăvara”, am uitat acest lucru. Dar acum, ne aducem aminte că noi suntem ”ghioceii” care vestesc primăvara. Tot ceea ce avem de făcut este să ne dăm voie să ”răsărim” chiar dacă iarna și viscolul ei par a nu se mai termina odată. Și vom răsări, pentru că nu se poate altfel.

Nu suntem singuri, nu suntem izolați, suntem chiar din ce în ce mai mulți și ne vom găsi unii pe ceilalți pentru că ”ceea cu ce rezonezi, este ceea ce atragi”. Nu înseamnă că nu vor fi și ”paraziți” pe linie, dar ei este obligatoriu să fie pentru că așa sunt regulile jocului. Doar de noi depinde să-i depistăm și să vedem ce avem de făcut cu ei: să-i ignorăm pentru că încă nu le-a venit vremea sau să-i ajutăm să înțeleagă că se poate și altfel.

Nu avem hărți, nici manuale dar avem în schimb o busolă interioară care ne arată direcția chiar și atunci când nu sunt stele pe cer. Căutați-vă unii pe ceilalți, suflecați-vă mânecile pentru că avem multă treabă de făcut. Nu uitați că așa cum spun vechile noastre proverbe ”Câinii latră, ursul merge.”

Aveți încredere în ceea ce Inima voastră vă spune pentru că ea nu știe ce este aceea minciună, trădare, înșelăciune și toate celelalte cu care mintea noastră umană a fost coruptă. Inima noastră, atunci când este deschisă, este doar IUBIRE. Și de asta avem nevoie ACUM.

După cum am spus, NU mai există ”așa sau așa trebuie făcut”. Nu mai există nici un trebuie, nu mai există ”ce zice satul”, nu mai există ”așa s-a făcut întotdeauna și așa se face”. Nu. Nimic din ce a fost nu mai există, există doar încăpățânarea oamenilor care nu vor, sau le este frică, să recunoască în ei înșiși această senzație că NIMIC nu mai este așa cum a fost. Deocamdată este doar o senzație, dar în curând ea va deveni realitatea noastră de zi cu zi.

Așa cum spuneam ieri într-o postare pe Facebook,

Astăzi, ACUM, pentru mine a sosit Primăvara. Nu știu cum va fi mâine, dar astăzi, ACUM, în sufletul meu este Primăvară. Și aleg să o savurez din plin!

Dacă mâine va fi înnorat și trist, îmi voi da voie să savurez acel înnorat și trist pentru că și asta face parte din

A FI OM!

Și îmi place tot mai mult să fiu OM!

Namaste!

Monica Poka