Meditații

duminică, 22 ianuarie 2017

Individualitate și Unime


Din ciclul De ale mele

De ce acest subiect care este încă foarte delicat și greu de imaginat? Pentru că se pare că asta trebuie să scriu ACUM. Sunt foarte puțini oameni, mult prea puțini în acest moment, care pot cocheta măcar cu noțiunea de Unime. Cu ceea ce înseamnă lipsa de separare dintre ființe și lucruri, dintre ceva și orice altceva.

De ce oare? Pentru că noi am fost învățați să privim/percepem/recunoaștem doar formele/aspectele fizice a tot ceea ce ne înconjoară. Ba mai mult de atât, până și în perioada sarcinii, mama își gândește copilul ca pe ceva separat de ea. Chiar dacă în perioada de sarcină fătul face parte integrantă din ea, mama ”vede” ființa care va fi separată de ea în momentul nașterii.

Am fost învățați să ne raportăm întreaga realitate, precum și toate experiențele de viață, doar la aspectul lor fizic. La ceea ce putem vedea, auzi, pipăi, gusta și îi putem da o formă, dar și aici doar în exteriorul nostru. În ceea ce privește auzul l-am acceptat ca fiind adevărat, deși sunetul nu are o formă fizică. La fel și cu mirosul, dar dacă colectivul uman a decis că aceste simțuri sunt cele care configurează realitatea considerată adevărată, le-am acceptat ca fiind singurele percepții care pot defini realul/realitatea noastră.

Problema care apare este că tot mai multă lume își dă seama că lucrurile nu stau chiar așa. Oameni care se gândesc și chiar spun același lucru în același moment, emoțiile care se răspândesc într-un colectiv de oameni format din mai mulți indivizi, iar exemplele pot continua.

Bineînțeles, pot fi găsite o sumedenie de explicații fizice și este cel mai ușor și mai lipsit de bătăi de cap lucru care poate fi făcut. De ce să-ți bați capul cu ceea ce se ȘTIE deja? Pentru că viața ne dovedește contrariul. Pentru că știința modernă ne dovedește contrariul. Pentru că noi simțim tot mai acut contrariul.

Vine un moment în care nu mai poți fugi de cât de evident este faptul că totul este interconectat cu totul și atunci apar o sumedenie de gânduri noi, dar mai ales de frici și neacceptări. Cum adică, eu să fiu UNA cu cerșetorul de la colțul străzii, cu criminalul din pușcărie sau cu politicianul corupt, hoț și mincinos? Cum să fiu UNA cu cățelul meu, pisica mea, copacul din pădure, piatra de pe stradă și altele asemenea? Baliverne new-age născute în mintea ”dusă cu pluta” a unora care au luat-o pe ulei.

SAU ai putea studia toate aceste lucruri dintr-o perspectivă nouă. Ai putea căuta, și găsi, informații disponibile tuturor despre câmpurile de energie din care este formată întreaga viață. Ai putea să-ți faci propria cercetare în domeniul cuantic, al ADN-ului și a modului în care circulă informația prin intermediul câmpurilor de energie de diferite frecvențe.

Ce îi încurcă cel mai mult pe cei care nu vor să se urnească din călduțul ”așa a fost întotdeauna și așa este”, este faptul că radioul, televizorul, telefonul, internetul funcționează pe baza unor unde care nu pot fi percepute cu nici unul dintre simțurile noastre fizice. Că aerul pe care îl respirăm nu poate fi văzut, deși el există, că gândurile pe care le avem nu putem pune mâna deși ne fac de multe ori viața un chin, sau o imensă bucurie.

Din fericire, tot mai mulți oameni acceptă că dincolo de percepțiile considerate unice, mai există și altceva. Un mare merit în acest lucru îl au tinerii zilelor noastre care au o minte suficient de deschisă și de ne-viciată de ”așa a fost întotdeauna și așa este” sau ”așa este pentru că așa zic eu”.

Pentru că am amintit, și nu întâmplător, de gânduri, suntem, totuși, aproape cu toții, de acord că există un câmp pe care am convenit să-l numim ”Conștientul Colectiv”, un câmp care cuprinde TOATE gândurile pe care ființele umane le emit, de unde își iau informații și unde trimit informații.

Această noțiune de Conștient Colectiv este un prim pas în acceptarea faptului că suntem cu toții conectați la un anumit nivel. Adică, că în timp ce avem acces la întregul Conștient Colectiv, totalitatea gândurilor noastre umane, putem alege care gânduri din această ”Unime” de gânduri le găzduim și le considerăm a fi ale noastre, deși ele sunt în același timp ale tuturor.

Și astfel ne manifestăm individualitatea în interiorul Unimii. Este un prim pas pe care dacă l-am făcut, putem merge mai departe cu acceptarea faptului că nimic nu este separat de nimic. Ceea ce se întâmplă însă este că în acest punct mulți se blochează pentru că își imaginează că în momentul în care acceptă Unimea la nivel de Tot Ceea Ce Este, ei își pierd individualitatea, că aceasta pur și simplu se dizolvă în ”oceanul” Unimii.

Individualitatea nu se pierde nici în cadrul Unimii, decât la nivele la care mintea noastră nici nu poate ajunge încă. Ceea ce Unimea aduce, este nu o dispariție a individualității, ci o creștere a bazei informaționale la care individul poate să se conecteze. Altfel spus, ai un meniu mai bogat la dispoziție din care poți alege.

Este adevărat că acceptarea acestui adevăr aduce cu sine un alt mod de raportare la Tot Ceea Ce Este și o schimbare totală a modului de a FI. În momentul în care conștientizezi și accepți faptul că nu poți fi afară din Unime orice ai face, modul tău de raportare la ceea ce te înconjoară, indiferent de forma sa de manifestare, se schimbă total.

La unii apare frica și refuzul de a accepta acest adevăr, în timp ce la alții apare o relaxare și o încredere sporită în tot ceea ce întâlnesc în noul lor mod de existență: al Unității cu Tot Ceea Ce Este. Ei privesc viața dintr-o cu totul altă perspectivă și posibilitatea de a avea noi teritorii de cercetat este de-a dreptul entuziasmantă. Și așa cum viața bate filmul, și experiențele ce derivă din această acceptare te duc mult dincolo de limita a ceea ce este cunoscut și bătut în cuie.

Pe Pământ, noi ne aflăm în multe nivele de frecvență raportat la populația umană. De la dimensiunea a treia până la dimensiuni care mai suportă forma fizică. Asta din punctul de vedere al percepției umane la nivel de formă manifestată fizic. Și totuși, suntem populația umană, rasa umană ca întreg formată din aproximativ 7 miliarde de indivizi. Putem alege, fiecare dintre noi, să fim individul sau să fim omenirea. Deși, această alegere este doar la nivel de minte umană, pentru că noi oricum suntem Omenirea Planetei Pământ.

Cea mai bună analogie pe care o pot face este cu corpul uman care deși este compus din miliarde de celule care formează organe, țesuturi, membre,etc. este totuși UN singur corp care funcționează ca un întreg unitar.

Oricum, direcția în care ne îndreptăm, ca Planetă și locuitori ai Ei, este direcția Unimii, a Unității cu Tot Ceea Ce Este. Cu cât mai repede vom conștientiza și accepta acest lucru, cu atât procesul prin care trecem va fi mai ușor de dus, mai lin și mai plin de revelații, de magie în cele din urmă, pentru că este de-a dreptul magic să te întorci la unitatea cu Sursa din care ai apărut.


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.