Din Cartea a
2-a, Perspective Pleiadeene asupra Ascensiunii
De Suzanne Lie
Mytre
continuă:
Cei
Fără de Formă, atât cei aflați în atmosfera planetară cât și cei aflați în
miezul planetar, precum și Deschizătorii de Portaluri, știau că se apropia timpul pentru încheierea
ciclului planetar. Plantele și animalele nu aveau nevoie să înțeleagă ceea
ce se petrecea, deoarece ele trăiau în unitate cu planeta și acceptau orice
eveniment planetar ar fi avut loc. Numai Cei Pierduți au rămas neinformați de
faptul că transmutarea fiecărei molecule a formei era iminentă.
Cu toate acestea, Cei Pierduți puteau
SIMȚI că o mare schimbare era pe cale să înceapă. Din moment ce Dumnezeul lor separat le spusese că a existat un început, ar fi fost nevoie să
existe și un sfârșit. Prin urmare, singurul scenariu posibil pe care ei îl
puteau crede era că SFÂRȘITUL era aproape. Deoarece Cei Pierduți erau
incapabili să accepte un eveniment necunoscut, ei puteau să creadă doar că
sfârșitul lumii era aproape.
În
același timp, Deschizătorii de Portaluri se aflau într-o comunicare constantă
cu Cei Fără de Formă. Așa că, ei și-au dat seama că din moment ce Cei Fără de
Formă puteau crea o planetă, ei i-ar fi putut ajuta să-și transmute în
siguranță realitatea înapoi în Unimea luminii multidimensionale și a iubirii
necondiționate.
Având
în vedere că Deschizătorii de Portaluri își expansionaseră conștiința suficient
de mult pentru a-i experimenta în mod direct și personal pe Cei Fără de Formă,
ei au crezut că ascensiunea într-o frecvență mai înaltă era reală. Ei puteau simți transmutarea energiei în miezul
planetar, precum și în propriul lor miez personal.
Odată ce au integrat pe deplin această
energie expansivă în ființa lor, ei au început să-și radieze propria lor energie multidimensională dincolo de miezul
lor în lumea din jurul lor. Cu alte
cuvinte, Deschizătorii de Portaluri au devenit
chiar portalurile pe care le-au deschis cândva pentru a găsi și cere ajutor.
Între timp, Cei Fără de Formă își creau
de zor Coridorul lor Arcturian. Acest
coridor era mai mult ca un imens canal de naștere prin intermediul căruia
planete, sisteme solare, galaxii și universuri să poată fi protejate și
îngrijite pe perioada intensei lor transformări în frecvențe mai înalte ale
expresiei.
Cu
toate acestea, numai Deschizătorii de Portaluri ar ști că se află într-un imens
portal cosmic. Ei ar ști acest lucru deoarece ei au fost cei care au avut
suficientă încredere în Cei Fără de Formă pentru a se preda în totalitate unei stări
de conștiință unice pentru toate experimentările realității lor trecute,
prezente sau viitoare.
Predarea
lor a cuprins trecutul, prezentul și viitorul pentru că din momentul în care ei
au intrat în coridor, au pierdut încet toate conceptele legate de timp. Prin
urmare, memoria nu ar mai fi limitată la trecut, deoarece acolo există numai
ACUM. Ba mai mult, în coridor nu
exista iluzia de interior versus exterior.
Prin
urmare, ei nu ar mai putea face diferența între evenimentele interioare și
exterioare. Ei și-ar putea experimenta
în mod direct ființarea numai în starea constantă de AICI și ACUM. La
început, această expresie directă de a fi
viață a fost unică și, prin urmare, provocatoare. Cu toate acestea, pe
măsură ce se obișnuiau cu acest mod de ”a fi”, ei au uitat în curând orice altă
expresie a realității.
În
timp ce se află în această stare de a fi,
ei pot experimenta în mod conștient transmutarea formei lor fără necesitatea de
a ”muri”. De fapt, ei încep să experimenteze, și simultan uită, nenumăratele
lor vieți în formă trei/patru dimensionale. Ei au reținut tot ceea ce au
învățat, dar odată ce au început să se întoarcă la acel SINE adevărat, au fost
într-o astfel de bucurie încât amintirile provocărilor lor din trecut au fost
transmutate în victoriile ACUM-ului.
Când au intrat prima dată în Coridorul
Arcturian, ei au trebuit să elibereze fiecare persoană, loc, situație și lucru
care nu a ales să intre în coridor.
Unele dintre aceste eliberări au fost destul de dificile, deoarece unele
relații fizice erau făcute să nu meragă mai departe în coridor.
Deschizătorii
de Portaluri erau triști să-i lase în urmă pe unii dintre prietenii lor care se
pierduseră în iluziile pe care le credeau a fi reale. Cu toate acestea,
Deschizătorii de Portaluri știau că timpul
nu există. Prin urmare, în cele din urmă prietenii și familia li se vor
alătura.
Fără
să se îndoiască, Deschizătorii de Portaluri pe deplin treziți, au intrat în
coridor cu o absolută predare și o eliberare totală a ceea ce nu putea, sau nu dorea, să li se alăture. Ei au
intrat în coridor știind că trebuie să aibă încredere în ceea ce simțeau în inima lor și să elimine tot
ceea ce crea dezordine în mintea lor.
Dar
cum au intrat în coridor? A fost vizibil și discret, așa cum ar fi un pod
fizic? Nu, aceasta a fost prima provocare, intrarea în coridor. Acesta nu era
un Pod și nici nu era fizic. De fapt, nu era în fața sau în jurul lor. Coridorul era în ei. Dar cum puteau să intre în ceva care era în ei?
Deschizătorii
de Portaluri trebuiau să se prăbușească în SINELE lor. Cu alte cuvinte, ei au
trebuit să nege toate atașamentele de tot ceea ce părea a fi în jurul lor și să
se lege în totalitate de ceea ce au găsit în Inima lor Înaltă. Spre surpriza
lor, când au intrat în Inima lor Înaltă, au descoperit că tot ceea ce au iubit
necondiționat în nenumăratele lor întrupări aștepta reuniunea cu ei.
Cei
Fără de Formă le-au spus că iubirea necondiționată era forța de legătură a
Universului. Cu toate acestea, cum puteau ei ști că iubirea necondiționată ar
putea lega tot ceea ce ei au iubit într-o frecvență mai înaltă a realității în
care se putea intra numai prin predarea în propria lor Inimă Înaltă?
Deschizătorii de Portaluri nu știau că
ei au adunat în propria lor Inimă Înaltă fiecare realitate pe care au
experimentat-o vreodată în toate excursiile lor în formă. Fiecare persoană, loc, situație sau lucru pe care ei
l-au iubit necondiționat îi aștepta în ”ACUM”-ul acestei mărețe reuniuni.
Deschizătorii
de Portaluri au colectat TOATE aceste realități trecute, prezente și viitoare
și le-au fuzionat în ”ACUM”-ul ascensiunii
lor. În acest fel, fiecare experiență de iubire necondiționată de care s-au
bucurat a fost adusă în coridor.
Deoarece
Deschizătorii de Portaluri își iubeau atât de mult și necondiționat planeta, ei
au adunat în coridor și tot ceea ce iubeau în legătură cu planeta lor. Din
nefericire, această adunare a experiențelor planetare în coridor ar fi făcut
prăpăd în rândul Celor Pierduți care mai erau încă legați de planetă.
Cei
Pierduți se mai țineau încă strâns de frică, victimizare și/sau putere-asupra-altora.
Prin urmare, coeficientul de iubire și
lumină pe care îl dețineau era destul de mic. Ei nici măcar nu-și puteau
găsi Inima Înaltă, cu atât mai puțin să se prăbușească în ea. În plus, predarea
era percepută ca și un eșec de către ei. Ei nu și-ar fi predat credințele
îndelung menținute, și nici nu ar fi renunțat la ceea ce au muncit atât de greu ca să obțină.
Din
nefericire pentru Cei Pierduți, Arcturienii care erau deținătorii formei
planetare au fost fericiți să se alăture în coridor Deschizătorilor de
Portaluri și Celor Fără de Formă. Prin urmare, porțiuni din matricea planetei
au început să dispară percepției Celor Pierduți.
Cei care au crezut într-un sfârșit
dezastruos au jucat acea poveste, în timp ce ceilalți își continuau comportamentele
lor egoiste sau slabe. Pe de altă parte, unii dintre Cei Pierduți au găsit
marele curaj de a-i ajuta pe alții să caute un loc sigur. Cât de surprinși au
fost când au descoperit că acel loc sigur era de fapt în coridor.
Din
nefericire, alți Pierduți se țineau de puterea lor-asupra-altora și/sau de mila
lor de sine și de lipsa de control asupra propriei lor vieți. Acești Pierduți
au urlat sau și-au chemat cu disperare Dumnezeul lor separat pentru că nu și-au
putut găsi propriul lor miez Arcturian. Acesta este momentul în care a început povestea
holografică.
***
Spre
surprinderea mea, în acest punct al povestirii m-a copleșit o gamă imensă de
emoții și am închis mânios holograma. De ce? De ce mi s-a arătat acest lucru? Mi
s-a arătat această poveste pentru a-mi aminti că, în loc să-mi dezvolt în mod
egoist propriile mele abilități, ar trebui să fiu acasă în Pleiade pe propria
mea planetă?
Am
ieșit în fugă din holocameră copleșit de confuzie și durere. Dar propriul meu
popor? Cu ce se confruntă ei acum? Am jurat să fiu un protector al poporului
meu și i-am părăsit pentru propria mea dezvoltare egoistă când ar trebui să fiu
acasă protejându-i și ajutându-i. Aproape că alergam când m-am lovit de un
Arcturian.
Simpla
atingere a trupului și minții sale mi-a calmat emoțiile și mi-a centrat
gândirea. Arcturianul a privit adânc în ochii mei și ne-am întâlnit suflet cu
suflet. Am simțit răspunsuri la atât de multe întrebări nepuse curgând în conștiința
mea. Respirația mea a încetinit, inima s-a calmat și mintea s-a liniștit.
”Avem
un musafir, am vrea să-l saluți și să faci un tur cu acesta pe Nava Mamă”, m-a
informat telepatic Arcturianul. Am început să vorbesc, dar el m-a întrerupt
telepatic pentru a-mi spune ”Vorbește doar cu inima ta.” Așa că a trebuit să mă
centrez pe deplin, suficient cât să pot întreba telepatic încotro ar trebui să
o iau și pe cine să caut.
Am
simțit zâmbetul Arcturianului în inima mea în timp ce am auzit, ”Urmează-mă.”
L-am urmat pe Arcturian în zona intrării principale și am văzut o ființă minunată
de sex și origine planetară necunoscute. Arcturianul mi-a răspuns la
întrebările mele nepuse, spunându-mi telepatic ”Ea/el este un hibrid uman și
Arcturian și numele său este Kepier.”
Al Zecelea Văl
”Iluzia Morții”
”Bună.
Lady Astrea, ești aici?”
Asta
este ceva foarte neobișnuit. Ea este întotdeauna aici, de îndată ce ajung. Sau,
poate, nu sunt eu încă aici? Dacă nu sunt încă aici, atunci habar n-am cum se călătorește
în acest ținut. Nu contează cât de departe mă duc pentru că lumea din jurul meu
se schimbă chiar dacă eu stau pe loc. Acest loc nu se simte a fi la fel. Nu pot
explica acest lucru, dar este ceva diferit. Pare a fi la fel, dar nu se ”simte”
la fel. Începe să mi se facă teamă. Cum am ajuns aici și cum pot pleca? De unde
am venit? Îmi pot aduce cu greu aminte încotro merg. Trebuie să mă gândesc la
Lady Astrea. Ea îmi poate citi gândurile și a spus că-mi va răspunde
întotdeauna atunci când o chem în inima mea. Acest lucru ar trebui să fie ușor
pentru că bate foarte tare acum.
”Dragă
Lady Astrea, te chem. Ajută-mă. Îndrumă-mă.”
Dintr-o
dată, am simțit un fel de vânt și am văzut o sclipire de Lumină. Acum totul
continuă să arate la fel, dar se simte diferit. Se simte ca și locul potrivit
și în fața mea stă Lady Astrea zâmbind ca o mamă iubitoare.
”Foarte
bine, una mea, ți-ai amintit lecția și ți-ai păstrat credința.”
”Dar
ce s-a întâmplat?” am întrebat eu.
”Era
timpul ca tu să înveți discriminarea. În timp ce cineva călătorește în mintea
sa, trebuie să învețe că procesul este foarte diferit de călătoria cu trupul. Lumea
simțămintelor sale devine busola sa și gândurile sale îi direcționează
mișcarea. Te-ai descurcat foarte bine pentru primul tău zbor solo.”
”Ce
vrei să spui prin ”zbor solo”?” am întrebat eu foarte confuză.
”Înainte,
te ghidam aici prin fasciculul gândurilor mele, dar acum tu ți-ai amintit unde
vrei să te duci așa că te-ai direcționat singură. Crești, draga mea.
Dar
vino acum, în curând îți vine rândul. Poți să-ți aduci aminte ce se întâmplă acum
pe Pământ?”
”Păi,
lasă-mă să văd. Trebuie să mă concentrez. Mi-e teamă că sunt mai degrabă
supărată din cauza zborului meu solo, și după cum ai spus, când sunt emoționată
îmi este foarte greu să mă concentrez.”
”Fă
câteva respirații lungi și profunde draga mea, și concentrează-ți conștientizarea
pe punctul din spatele frunții și dintre urechile tale. Acum simte-ți inima și
vezi o rază de lumină care călătorește din inima ta până în acel punct.
Îngăduie-i acelui punct să servească ca și un proiector, să-ți afișeze o
imagine în interiorul frunții tale în punctul dintre și puțin deasupra ochilor
tăi. Concentrează-te. Asigură-te că raza de lumină care vine din inima ta este
intactă. Când este făcută acea conexiune, imaginea va apărea în mod automat.”
Este
foarte dificil la început, dar Lady Astrea are întotdeauna dreptate. De îndată
ce conexiunea este făcută văd o imagine, dar aceasta este foarte neplăcută. Văd
o femeie foarte bătrână, micuță și fragilă, întinsă pe un pat de spital, cu
niște tuburi care o conectează la niște mașinării. Știu că este pe moarte
pentru că ”nu este în corpul ei”, ci mai degrabă plutește deasupra lui. Încep
să plâng și acest lucru face ca imaginea să dispară.
”Cine
este, draga mea?” spune Lady Astrea cu o voce calmă și reconfortantă.
”Este
bunica mea. Acum îmi aduc aminte de ce am venit aici eu însămi de această dată.
Am venit aici cu o cerere. Am vrut să eliberez ”Iluzia Morții” ca să o pot
ajuta pe draga mea bunică în tranziția ei. Se pare că am făcut un fel de
ceremonie pentru a o ajuta. Dar nu-mi amintesc prea multe acum.”
”Vino,
una mea, Lady Leto te poate ajuta.”
În
timp ce intru în cerc, de această dată cele două Lady sunt îmbrăcate într-un
alb translucid. Arată ca două Ființe de Lumină frumoase și zâmbesc cu o
iubitoare recunoaștere. Pentru prima dată, ele vorbesc:
”La
cererea ta, draga mea, noi eliberăm ”Vălul Iluziei Morții”.
În
timp ce ele ridică vălul, o aud pe Lady Leto spunând:
”Draga
mea, tu chiar ai ajutat-o pe bunica ta în timp ce erai pe Pământ. Există un
grad de frică în personalitatea ta în ceea ce privește călătoria astrală; prin
urmare, tu nu ești în stare să treci dincolo cu o recunoaștere clară a ceea ce
s-a întâmplat. Suntem bucuroși să te ajutăm să-ți amintești provocarea ta
Pământească. Această amintire te va ajuta să-ți învingi frica.”
”Două
ceremonii au fost făcute de fapt. Una a fost făcută în timp ce erai trează.
Apoi ai cerut ca ea să fie continuată la un alt nivel în timp ce dormeai.
Ceremonia din starea de veghe ți-o vei aminti de îndată ce treci înapoi de
cealaltă parte. Cu toate acestea, trebuie să-ți amintești că limbajul de vis
normal apare din creierul tău animal și nu din cortexul tău superior.
Pentru
a-ți aminti experiența ta astrală sau din cel mai înalt somn trebuie să fii în
stare să funcționezi la un nivel cortical înalt pentru a putea aduce
informațiile dincolo în mintea ta Pământească conștientă. Pentru a dobândi
această amintire este nevoie de multă practică și de un control total al
emoțiilor tale, deoarece ele vor coborî automat cunoașterea în jos la creierul
animal. Deoarece tu încă porți în tine frica de astral, și în acest caz frica
de ”moarte”, nu ai fost în stare să aduci experiențele tale din vis în viața ta
Pământească și experiențele tale Pământești în viața ta din vis.
Îți
voi povesti acum ceremonia ta astrală. Maestrul Isus și Mama Maria au asistat
ceremonia datorită credinței alese de bunica ta în această viață. Tu ai stat pe
prag cu Lady Astrea și cu Arhanghelul Mihail, în timp ce eu am direcționat
viziunea bunicii tale către Isus și Maria. Îngerul personal al bunicii tale i-a
adus pe cei doi soți ”morți” aflați de cealaltă parte împreună cu alți membri
de familie care trecuseră și ei dincolo. Bunica ta a devenit apoi conștientă de
faptul că ”moartea” nu este sfârșitul, ci mai degrabă începutul. Cu toate
acestea, ea ține încă la fiica ei și se teme să ia o decizie. Viața ei a fost
centrată pe a învăța cum să trăiască pentru ea însăși. Ea s-a născut într-o
epocă în care bunătatea unei femei era măsurată de capacitatea ei de a trăi
pentru alții. Și asta a făcut și ea. Și acum, deoarece ea nu a trăit pentru ea
însăși, ea trebuie să moară pentru ea însăși. Ai răbdare cu ea și iubește-o în
timpul acestui proces.
Toată
viața ea s-a înconjurat cu oameni puternici care nu i-ar fi acordat timpul
necesar să facă lucruri pentru ea însăși sau să ia decizii pentru ea însăși
deoarece nu era felul lor de a fi atât de ”înceți”. Acceptă-ți acum bunica în
modul în care ea ia deciziile. Ea și-a câștigat informațiile necesare și este
în mod constant și aproape conștient asistată de către Îngerul ei. Iubește-o și
îngăduie-i să-și găsească propria ei cale de a-și învăța lecțiile și de a se
desprinde în lumină.
După
ceremonie ai venit aici în templul meu pentru îndepărtarea celui de-al Zecelea
Văl și ai cerut ca acesta să fie ”Vălul Iluziei Morții”. ”Vălul Iluziei Morții”
este într-adevăr fin. El tremură în bătaia vântului și este translucid în
lumina Soarelui. Cineva aproape că poate vedea cealaltă parte, aproape că poate
auzi chemarea celor dragi și aproape că poate cunoaște sensul vieții. Dar chiar
dacă pasul este mic și vălul este subțire, odată făcut, acel pas este final.
Odată trecut, vălul este mai dens, timpul s-a sfârșit și spațiul la fel. Acum
inima și-a găsit Casa și dorul se poate stinge. Călătoria este finalizată.
Una
mea, călătoria vieții nu merge de la naștere până la ”moarte”, ci mai degrabă
de la ”moarte” la ”moarte”. Pentru că ”moartea” este o iluzie la scară
cuantică. Tranziția ”morții” nu este un pas, ci mai degrabă un salt. De
cealaltă parte a ”morții” viața trăiește în opusul ei. Deci pentru a ajunge la ”moartea”
sa, acel cineva vine într-adevăr în Sinele său. Odată ce ”Vălul Iluziei Morții”
este ridicat, acel cineva cunoaște eternitatea. El știe că este cu adevărat constant
și cu adevărat una cu Universul.”
Maestrul
Hilarion continuă: ”Nașterea și ”moartea” sunt unul și același lucru, diferă
doar ca semantică. Când cineva moare de o parte a vălului, el se naște de
cealaltă parte. Unul din motivele pentru care călătoriile în astral sunt atât
de dificile este că el conține frica tuturor celor care nu cunosc acest lucru
și s-au temut de această tranziție. Cu toate acestea, de îndată ce își pot găsi
ghizii, ei sunt în măsură să treacă într-o vibrație mai înaltă. Apoi își lasă
frica în urmă. Această frică a fost apoi absorbită de masa primară a formelor
gând, iar aceste forme gând au devenit ”diavolii” și ”demonii” și alte forțe
ale întunericului. Aceste forțe ale întunericului trăiesc cu frică și sunt
respinse prin iubire.
Deoarece
aceste ființe ale fricii trăiesc doar dincolo de văl, mulți le pot simți și
interpretează aceste sentimente ca frică de ”moarte”. Cu toate acestea, ei
experimentaeză de fapt ”frica de frică”. ”Moartea” nu este lipsa existenței, ci
mai degrabă un alt tip de separare. În timp ce se află pe Pământ cineva este
separat de cunoașterea conștientă și de interacțiunea cu prietenii și ghizii
săi aflați de cealaltă parte. De cealaltă parte, odată ”mort”, cineva este
separat de cunoașterea conștiență și prietenii și ghizii săi de pe Pământ. Cu
toate acestea, chiar și această separare este o iluzie pentru că de fapt, totul
este una. Separarea este o stare de conștiință, nu o stare de ”viață” și
”moarte”. Dacă cineva este în stare să atingă o stare de conștiință care
permite comuniunea cu întreaga viață în timp ce se află în corp, această
abilitate va fi trecută dincolo de prag. Amintește-ți că Pământul este o școală
și că orice este învățat acolo este al vostru pentru eternitate. Conștiința
este singura voastră comoară eternă.”
Apollo
adaugă acum: ”Moartea” este ”viață” și ”viața” este ”moarte”. Dincolo de iluzia
morții adevărul este că viața și ”moartea” sunt două fețe ale aceleiași monede.
Cele două fețe ale monedei diferă numai în simbolurile pe care fiecare dintre
ele le reprezintă. Viața și moartea sunt seturi diferite de simboluri care
reprezintă existența într-o structură fizică de timp/spațiu, densă și un alt
set de simboluri care reprezintă vibrația mai înaltă a existenței dincolo de
fizic. Tranziția de la fizic la non-fizic este experimentată ca ”moarte” fie că
acel cineva se poate sau nu întoarce. Prin urmare, este vital ca cineva să fie
liber de iluzia morții și de fricile apăsătoare ale ”morții” care însoțesc
adeseori existența fizică.
Una
dintre lecțiile evolutive majore ale omului este să învețe că el nu este
corpul, ci numai folosește corpul ca și pe o focalizare a atenției astfel încât
lecțiile evolutive să poată fi învățate. Când omul se afla în partea de jos a scării
evoluției, era necesar ca el să învețe să-și stăpânească corpul astfel încât
să-l poată folosi în mod eficient. Acești ”dumnezei” în devenire s-au uitat
împrejurul școlii lor Pământ pentru a găsi o structură fizică care să li se
pară locuibilă. Ei au găsit un tip de maimuță care se putea ridica într-o
poziție verticală pentru a vedea mai bine lumea și care avea și o forță de
împerechere și tradiții tribale puternice. Aceste ființe păreau a fi cele mai
potrivite ca structuri fizice disponibile, iar ”dumnezeii” știau că ei ar putea
accelera evoluția speciilor prin locuirea lor cu ajutorul capacității lor
mentale și spirituale mai înalte.
Cu
toate acestea, mulți au ales să nu-și asume acest risc de a intra într-o
structură atât de densă și au ales în schimb să-și țeasă un corp mai fin pentru
ei înșiși din substanța eterică din jurul lor. Timp de mulți ani și eoni separarea
dintre aceste două grupuri a fost respectată cu strictețe. Fiecare a simțit că
celălalt a ales o cale diferită. Cu toate acestea, scopul final al fiecăruia a
fost același: să-și ridice vibrația în Spiritul perfect.
Odată
cu căderea Lemuriei și Atlantidei, regulile separării s-au relaxat. Multe dintre
ființele fine s-au împerecheat cu cei cu corp de ”oameni-maimuță” și odraslele
lor au accelerat și mai mult evoluția omului-animal. Cu toate acestea,
calitățile omului-animal erau mai puternice și, în general, le-au depășit pe
cele ale ființelor eterice. După căderea Atlantidei, multe dintre zonele
Pământului au fost prea dense pentru ființele eterice și ele au fost obligate
să se retragă în anumite zone în care vibrația putea fi menținută la o rată mai
înaltă.
Cu
toate acestea, pe măsură ce Pământul și-a continuat calea sa involutivă, multe
dintre aceste locuri înalte s-au retras în eteri luând cu ele ființele mai
puțin dense numite adeseori și Ființe Faerie (zâne, elfi, gnomi, etc.) Aceste
Ființe Faerie stau pe pragul dintre cele două lumi. Ele au valori și filozofii
foarte diferite de ale oamenilor, dar pentru că atât aceste Ființe cât și
oamenii se trag din aceiași origine primară, sunt cu adevărat de același nivel
evolutiv. Ființele Faerie care și-au ridicat conștiința au devenit Îngeri și
Arhangheli, în timp ce oamenii care și-au ridicat conștiința au devenit Maeștri
Ascensionați. Avansarea în Lumină poate fi dobândită de ambele părți ale vălului.
Tărâmul Faerie, care nu este legat de timp și spațiu așa cum acestea sunt
cunoscute în lumea fizică, nu experimentează schimbarea ca și ”moarte”. Dar ei
trebuie să elibereze un ”corp” pentru a se putea expansiona într-un altul.
Acest
tratat ți-a fost prezentat pentru a te ajuta să înțelegi că moartea este pur și
simplu trecerea într-o nouă viață.”
În
timp ce ies din cerc, mintea mea este o ceață de imagini și sentimente. Deși
aceste lucruri sunt mai mult decât pot eu înțelege, am să le păstrez în mintea
mea până când voi crește suficient de mult ca să o pot face. Mă întorc acum ...
Traducere Monica Poka