luni, 28 decembrie 2015

Ascensiunea lui Arcturus #3 și Cel de-al Zececelea Văl al Iluziei



Din Cartea a 2-a, Perspective Pleiadeene asupra Ascensiunii

De Suzanne Lie

Mytre continuă:

Cei Fără de Formă, atât cei aflați în atmosfera planetară cât și cei aflați în miezul planetar, precum și Deschizătorii de Portaluri, știau că se apropia timpul pentru încheierea ciclului planetar. Plantele și animalele nu aveau nevoie să înțeleagă ceea ce se petrecea, deoarece ele trăiau în unitate cu planeta și acceptau orice eveniment planetar ar fi avut loc. Numai Cei Pierduți au rămas neinformați de faptul că transmutarea fiecărei molecule a formei era iminentă.

Cu toate acestea, Cei Pierduți puteau SIMȚI că o mare schimbare era pe cale să înceapă. Din moment ce Dumnezeul lor separat le spusese că a existat un început, ar fi fost nevoie să existe și un sfârșit. Prin urmare, singurul scenariu posibil pe care ei îl puteau crede era că SFÂRȘITUL era aproape. Deoarece Cei Pierduți erau incapabili să accepte un eveniment necunoscut, ei puteau să creadă doar că sfârșitul lumii era aproape.

În același timp, Deschizătorii de Portaluri se aflau într-o comunicare constantă cu Cei Fără de Formă. Așa că, ei și-au dat seama că din moment ce Cei Fără de Formă puteau crea o planetă, ei i-ar fi putut ajuta să-și transmute în siguranță realitatea înapoi în Unimea luminii multidimensionale și a iubirii necondiționate.

Având în vedere că Deschizătorii de Portaluri își expansionaseră conștiința suficient de mult pentru a-i experimenta în mod direct și personal pe Cei Fără de Formă, ei au crezut că ascensiunea într-o frecvență mai înaltă era reală. Ei puteau simți transmutarea energiei în miezul planetar, precum și în propriul lor miez personal.

Odată ce au integrat pe deplin această energie expansivă în ființa lor, ei au început să-și radieze propria lor  energie multidimensională dincolo de miezul lor în lumea din jurul lor. Cu alte cuvinte, Deschizătorii de Portaluri au devenit chiar portalurile pe care le-au deschis cândva pentru a găsi și cere ajutor.

Între timp, Cei Fără de Formă își creau de zor Coridorul lor Arcturian. Acest coridor era mai mult ca un imens canal de naștere prin intermediul căruia planete, sisteme solare, galaxii și universuri să poată fi protejate și îngrijite pe perioada intensei lor transformări în frecvențe mai înalte ale expresiei.

Cu toate acestea, numai Deschizătorii de Portaluri ar ști că se află într-un imens portal cosmic. Ei ar ști acest lucru deoarece ei au fost cei care au avut suficientă încredere în Cei Fără de Formă pentru a se preda în totalitate unei stări de conștiință unice pentru toate experimentările realității lor trecute, prezente sau viitoare.

Predarea lor a cuprins trecutul, prezentul și viitorul pentru că din momentul în care ei au intrat în coridor, au pierdut încet toate conceptele legate de timp. Prin urmare, memoria nu ar mai fi limitată la trecut, deoarece acolo există numai ACUM. Ba mai mult, în coridor nu exista iluzia de interior versus exterior.

Prin urmare, ei nu ar mai putea face diferența între evenimentele interioare și exterioare. Ei și-ar putea experimenta în mod direct ființarea numai în starea constantă de AICI și ACUM. La început, această expresie directă de a fi viață a fost unică și, prin urmare, provocatoare. Cu toate acestea, pe măsură ce se obișnuiau cu acest mod de ”a fi”, ei au uitat în curând orice altă expresie a realității.

În timp ce se află în această stare de a fi, ei pot experimenta în mod conștient transmutarea formei lor fără necesitatea de a ”muri”. De fapt, ei încep să experimenteze, și simultan uită, nenumăratele lor vieți în formă trei/patru dimensionale. Ei au reținut tot ceea ce au învățat, dar odată ce au început să se întoarcă la acel SINE adevărat, au fost într-o astfel de bucurie încât amintirile provocărilor lor din trecut au fost transmutate în victoriile ACUM-ului.

Când au intrat prima dată în Coridorul Arcturian, ei au trebuit să elibereze fiecare persoană, loc, situație și lucru care nu a ales să intre în coridor. Unele dintre aceste eliberări au fost destul de dificile, deoarece unele relații fizice erau făcute să nu meragă mai departe în coridor.

Deschizătorii de Portaluri erau triști să-i lase în urmă pe unii dintre prietenii lor care se pierduseră în iluziile pe care le credeau a fi reale. Cu toate acestea, Deschizătorii de Portaluri știau că timpul nu există. Prin urmare, în cele din urmă prietenii și familia li se vor alătura.

Fără să se îndoiască, Deschizătorii de Portaluri pe deplin treziți, au intrat în coridor cu o absolută predare și o eliberare totală a ceea ce nu putea, sau nu dorea, să li se alăture. Ei au intrat în coridor știind că trebuie să aibă încredere în ceea ce simțeau în inima lor și să elimine tot ceea ce crea dezordine în mintea lor.

Dar cum au intrat în coridor? A fost vizibil și discret, așa cum ar fi un pod fizic? Nu, aceasta a fost prima provocare, intrarea în coridor. Acesta nu era un Pod și nici nu era fizic. De fapt, nu era în fața sau în jurul lor. Coridorul era în ei. Dar cum puteau să intre în ceva care era în ei?

Deschizătorii de Portaluri trebuiau să se prăbușească în SINELE lor. Cu alte cuvinte, ei au trebuit să nege toate atașamentele de tot ceea ce părea a fi în jurul lor și să se lege în totalitate de ceea ce au găsit în Inima lor Înaltă. Spre surpriza lor, când au intrat în Inima lor Înaltă, au descoperit că tot ceea ce au iubit necondiționat în nenumăratele lor întrupări aștepta reuniunea cu ei.

Cei Fără de Formă le-au spus că iubirea necondiționată era forța de legătură a Universului. Cu toate acestea, cum puteau ei ști că iubirea necondiționată ar putea lega tot ceea ce ei au iubit într-o frecvență mai înaltă a realității în care se putea intra numai prin predarea în propria lor Inimă Înaltă?

Deschizătorii de Portaluri nu știau că ei au adunat în propria lor Inimă Înaltă fiecare realitate pe care au experimentat-o vreodată în toate excursiile lor în formă. Fiecare persoană, loc, situație sau lucru pe care ei l-au iubit necondiționat îi aștepta în ”ACUM”-ul acestei mărețe reuniuni.

Deschizătorii de Portaluri au colectat TOATE aceste realități trecute, prezente și viitoare și le-au fuzionat în ”ACUM”-ul ascensiunii lor. În acest fel, fiecare experiență de iubire necondiționată de care s-au bucurat a fost adusă în coridor.

Deoarece Deschizătorii de Portaluri își iubeau atât de mult și necondiționat planeta, ei au adunat în coridor și tot ceea ce iubeau în legătură cu planeta lor. Din nefericire, această adunare a experiențelor planetare în coridor ar fi făcut prăpăd în rândul Celor Pierduți care mai erau încă legați de planetă.

Cei Pierduți se mai țineau încă strâns de frică, victimizare și/sau putere-asupra-altora. Prin urmare, coeficientul de iubire și lumină pe care îl dețineau era destul de mic. Ei nici măcar nu-și puteau găsi Inima Înaltă, cu atât mai puțin să se prăbușească în ea. În plus, predarea era percepută ca și un eșec de către ei. Ei nu și-ar fi predat credințele îndelung menținute, și nici nu ar fi renunțat la ceea ce au muncit atât de greu ca să obțină.

Din nefericire pentru Cei Pierduți, Arcturienii care erau deținătorii formei planetare au fost fericiți să se alăture în coridor Deschizătorilor de Portaluri și Celor Fără de Formă. Prin urmare, porțiuni din matricea planetei au început să dispară percepției Celor Pierduți.

Cei care au crezut într-un sfârșit dezastruos au jucat acea poveste, în timp ce ceilalți își continuau comportamentele lor egoiste sau slabe. Pe de altă parte, unii dintre Cei Pierduți au găsit marele curaj de a-i ajuta pe alții să caute un loc sigur. Cât de surprinși au fost când au descoperit că acel loc sigur era de fapt în coridor.

Din nefericire, alți Pierduți se țineau de puterea lor-asupra-altora și/sau de mila lor de sine și de lipsa de control asupra propriei lor vieți. Acești Pierduți au urlat sau și-au chemat cu disperare Dumnezeul lor separat pentru că nu și-au putut găsi propriul lor miez Arcturian. Acesta este momentul în care a început povestea holografică.

***

Spre surprinderea mea, în acest punct al povestirii m-a copleșit o gamă imensă de emoții și am închis mânios holograma. De ce? De ce mi s-a arătat acest lucru? Mi s-a arătat această poveste pentru a-mi aminti că, în loc să-mi dezvolt în mod egoist propriile mele abilități, ar trebui să fiu acasă în Pleiade pe propria mea planetă?

Am ieșit în fugă din holocameră copleșit de confuzie și durere. Dar propriul meu popor? Cu ce se confruntă ei acum? Am jurat să fiu un protector al poporului meu și i-am părăsit pentru propria mea dezvoltare egoistă când ar trebui să fiu acasă protejându-i și ajutându-i. Aproape că alergam când m-am lovit de un Arcturian.

Simpla atingere a trupului și minții sale mi-a calmat emoțiile și mi-a centrat gândirea. Arcturianul a privit adânc în ochii mei și ne-am întâlnit suflet cu suflet. Am simțit răspunsuri la atât de multe întrebări nepuse curgând în conștiința mea. Respirația mea a încetinit, inima s-a calmat și mintea s-a liniștit.  

”Avem un musafir, am vrea să-l saluți și să faci un tur cu acesta pe Nava Mamă”, m-a informat telepatic Arcturianul. Am început să vorbesc, dar el m-a întrerupt telepatic pentru a-mi spune ”Vorbește doar cu inima ta.” Așa că a trebuit să mă centrez pe deplin, suficient cât să pot întreba telepatic încotro ar trebui să o iau și pe cine să caut.

Am simțit zâmbetul Arcturianului în inima mea în timp ce am auzit, ”Urmează-mă.” L-am urmat pe Arcturian în zona intrării principale și am văzut o ființă minunată de sex și origine planetară necunoscute. Arcturianul mi-a răspuns la întrebările mele nepuse, spunându-mi telepatic ”Ea/el este un hibrid uman și Arcturian și numele său este Kepier.”

Al Zecelea Văl
”Iluzia Morții”


”Bună. Lady Astrea, ești aici?”
Asta este ceva foarte neobișnuit. Ea este întotdeauna aici, de îndată ce ajung. Sau, poate, nu sunt eu încă aici? Dacă nu sunt încă aici, atunci habar n-am cum se călătorește în acest ținut. Nu contează cât de departe mă duc pentru că lumea din jurul meu se schimbă chiar dacă eu stau pe loc. Acest loc nu se simte a fi la fel. Nu pot explica acest lucru, dar este ceva diferit. Pare a fi la fel, dar nu se ”simte” la fel. Începe să mi se facă teamă. Cum am ajuns aici și cum pot pleca? De unde am venit? Îmi pot aduce cu greu aminte încotro merg. Trebuie să mă gândesc la Lady Astrea. Ea îmi poate citi gândurile și a spus că-mi va răspunde întotdeauna atunci când o chem în inima mea. Acest lucru ar trebui să fie ușor pentru că bate foarte tare acum.
”Dragă Lady Astrea, te chem. Ajută-mă. Îndrumă-mă.”
Dintr-o dată, am simțit un fel de vânt și am văzut o sclipire de Lumină. Acum totul continuă să arate la fel, dar se simte diferit. Se simte ca și locul potrivit și în fața mea stă Lady Astrea zâmbind ca o mamă iubitoare.
”Foarte bine, una mea, ți-ai amintit lecția și ți-ai păstrat credința.”
”Dar ce s-a întâmplat?” am întrebat eu.
”Era timpul ca tu să înveți discriminarea. În timp ce cineva călătorește în mintea sa, trebuie să învețe că procesul este foarte diferit de călătoria cu trupul. Lumea simțămintelor sale devine busola sa și gândurile sale îi direcționează mișcarea. Te-ai descurcat foarte bine pentru primul tău zbor solo.”
”Ce vrei să spui prin ”zbor solo”?” am întrebat eu foarte confuză.
”Înainte, te ghidam aici prin fasciculul gândurilor mele, dar acum tu ți-ai amintit unde vrei să te duci așa că te-ai direcționat singură. Crești, draga mea.
Dar vino acum, în curând îți vine rândul. Poți să-ți aduci aminte ce se întâmplă acum pe Pământ?”
”Păi, lasă-mă să văd. Trebuie să mă concentrez. Mi-e teamă că sunt mai degrabă supărată din cauza zborului meu solo, și după cum ai spus, când sunt emoționată îmi este foarte greu să mă concentrez.”
”Fă câteva respirații lungi și profunde draga mea, și concentrează-ți conștientizarea pe punctul din spatele frunții și dintre urechile tale. Acum simte-ți inima și vezi o rază de lumină care călătorește din inima ta până în acel punct. Îngăduie-i acelui punct să servească ca și un proiector, să-ți afișeze o imagine în interiorul frunții tale în punctul dintre și puțin deasupra ochilor tăi. Concentrează-te. Asigură-te că raza de lumină care vine din inima ta este intactă. Când este făcută acea conexiune, imaginea va apărea în mod automat.”
Este foarte dificil la început, dar Lady Astrea are întotdeauna dreptate. De îndată ce conexiunea este făcută văd o imagine, dar aceasta este foarte neplăcută. Văd o femeie foarte bătrână, micuță și fragilă, întinsă pe un pat de spital, cu niște tuburi care o conectează la niște mașinării. Știu că este pe moarte pentru că ”nu este în corpul ei”, ci mai degrabă plutește deasupra lui. Încep să plâng și acest lucru face ca imaginea să dispară.
”Cine este, draga mea?” spune Lady Astrea cu o voce calmă și reconfortantă.
”Este bunica mea. Acum îmi aduc aminte de ce am venit aici eu însămi de această dată. Am venit aici cu o cerere. Am vrut să eliberez ”Iluzia Morții” ca să o pot ajuta pe draga mea bunică în tranziția ei. Se pare că am făcut un fel de ceremonie pentru a o ajuta. Dar nu-mi amintesc prea multe acum.”
”Vino, una mea, Lady Leto te poate ajuta.”
În timp ce intru în cerc, de această dată cele două Lady sunt îmbrăcate într-un alb translucid. Arată ca două Ființe de Lumină frumoase și zâmbesc cu o iubitoare recunoaștere. Pentru prima dată, ele vorbesc:
”La cererea ta, draga mea, noi eliberăm ”Vălul Iluziei Morții”.

În timp ce ele ridică vălul, o aud pe Lady Leto spunând:
”Draga mea, tu chiar ai ajutat-o pe bunica ta în timp ce erai pe Pământ. Există un grad de frică în personalitatea ta în ceea ce privește călătoria astrală; prin urmare, tu nu ești în stare să treci dincolo cu o recunoaștere clară a ceea ce s-a întâmplat. Suntem bucuroși să te ajutăm să-ți amintești provocarea ta Pământească. Această amintire te va ajuta să-ți învingi frica.”
”Două ceremonii au fost făcute de fapt. Una a fost făcută în timp ce erai trează. Apoi ai cerut ca ea să fie continuată la un alt nivel în timp ce dormeai. Ceremonia din starea de veghe ți-o vei aminti de îndată ce treci înapoi de cealaltă parte. Cu toate acestea, trebuie să-ți amintești că limbajul de vis normal apare din creierul tău animal și nu din cortexul tău superior.

Pentru a-ți aminti experiența ta astrală sau din cel mai înalt somn trebuie să fii în stare să funcționezi la un nivel cortical înalt pentru a putea aduce informațiile dincolo în mintea ta Pământească conștientă. Pentru a dobândi această amintire este nevoie de multă practică și de un control total al emoțiilor tale, deoarece ele vor coborî automat cunoașterea în jos la creierul animal. Deoarece tu încă porți în tine frica de astral, și în acest caz frica de ”moarte”, nu ai fost în stare să aduci experiențele tale din vis în viața ta Pământească și experiențele tale Pământești în viața ta din vis.

Îți voi povesti acum ceremonia ta astrală. Maestrul Isus și Mama Maria au asistat ceremonia datorită credinței alese de bunica ta în această viață. Tu ai stat pe prag cu Lady Astrea și cu Arhanghelul Mihail, în timp ce eu am direcționat viziunea bunicii tale către Isus și Maria. Îngerul personal al bunicii tale i-a adus pe cei doi soți ”morți” aflați de cealaltă parte împreună cu alți membri de familie care trecuseră și ei dincolo. Bunica ta a devenit apoi conștientă de faptul că ”moartea” nu este sfârșitul, ci mai degrabă începutul. Cu toate acestea, ea ține încă la fiica ei și se teme să ia o decizie. Viața ei a fost centrată pe a învăța cum să trăiască pentru ea însăși. Ea s-a născut într-o epocă în care bunătatea unei femei era măsurată de capacitatea ei de a trăi pentru alții. Și asta a făcut și ea. Și acum, deoarece ea nu a trăit pentru ea însăși, ea trebuie să moară pentru ea însăși. Ai răbdare cu ea și iubește-o în timpul acestui proces.

Toată viața ea s-a înconjurat cu oameni puternici care nu i-ar fi acordat timpul necesar să facă lucruri pentru ea însăși sau să ia decizii pentru ea însăși deoarece nu era felul lor de a fi atât de ”înceți”. Acceptă-ți acum bunica în modul în care ea ia deciziile. Ea și-a câștigat informațiile necesare și este în mod constant și aproape conștient asistată de către Îngerul ei. Iubește-o și îngăduie-i să-și găsească propria ei cale de a-și învăța lecțiile și de a se desprinde în lumină.

După ceremonie ai venit aici în templul meu pentru îndepărtarea celui de-al Zecelea Văl și ai cerut ca acesta să fie ”Vălul Iluziei Morții”. ”Vălul Iluziei Morții” este într-adevăr fin. El tremură în bătaia vântului și este translucid în lumina Soarelui. Cineva aproape că poate vedea cealaltă parte, aproape că poate auzi chemarea celor dragi și aproape că poate cunoaște sensul vieții. Dar chiar dacă pasul este mic și vălul este subțire, odată făcut, acel pas este final. Odată trecut, vălul este mai dens, timpul s-a sfârșit și spațiul la fel. Acum inima și-a găsit Casa și dorul se poate stinge. Călătoria este finalizată.

Una mea, călătoria vieții nu merge de la naștere până la ”moarte”, ci mai degrabă de la ”moarte” la ”moarte”. Pentru că ”moartea” este o iluzie la scară cuantică. Tranziția ”morții” nu este un pas, ci mai degrabă un salt. De cealaltă parte a ”morții” viața trăiește în opusul ei. Deci pentru a ajunge la ”moartea” sa, acel cineva vine într-adevăr în Sinele său. Odată ce ”Vălul Iluziei Morții” este ridicat, acel cineva cunoaște eternitatea. El știe că este cu adevărat constant și cu adevărat una cu Universul.”

Maestrul Hilarion continuă: ”Nașterea și ”moartea” sunt unul și același lucru, diferă doar ca semantică. Când cineva moare de o parte a vălului, el se naște de cealaltă parte. Unul din motivele pentru care călătoriile în astral sunt atât de dificile este că el conține frica tuturor celor care nu cunosc acest lucru și s-au temut de această tranziție. Cu toate acestea, de îndată ce își pot găsi ghizii, ei sunt în măsură să treacă într-o vibrație mai înaltă. Apoi își lasă frica în urmă. Această frică a fost apoi absorbită de masa primară a formelor gând, iar aceste forme gând au devenit ”diavolii” și ”demonii” și alte forțe ale întunericului. Aceste forțe ale întunericului trăiesc cu frică și sunt respinse prin iubire.

Deoarece aceste ființe ale fricii trăiesc doar dincolo de văl, mulți le pot simți și interpretează aceste sentimente ca frică de ”moarte”. Cu toate acestea, ei experimentaeză de fapt ”frica de frică”. ”Moartea” nu este lipsa existenței, ci mai degrabă un alt tip de separare. În timp ce se află pe Pământ cineva este separat de cunoașterea conștientă și de interacțiunea cu prietenii și ghizii săi aflați de cealaltă parte. De cealaltă parte, odată ”mort”, cineva este separat de cunoașterea conștiență și prietenii și ghizii săi de pe Pământ. Cu toate acestea, chiar și această separare este o iluzie pentru că de fapt, totul este una. Separarea este o stare de conștiință, nu o stare de ”viață” și ”moarte”. Dacă cineva este în stare să atingă o stare de conștiință care permite comuniunea cu întreaga viață în timp ce se află în corp, această abilitate va fi trecută dincolo de prag. Amintește-ți că Pământul este o școală și că orice este învățat acolo este al vostru pentru eternitate. Conștiința este singura voastră comoară eternă.”

Apollo adaugă acum: ”Moartea” este ”viață” și ”viața” este ”moarte”. Dincolo de iluzia morții adevărul este că viața și ”moartea” sunt două fețe ale aceleiași monede. Cele două fețe ale monedei diferă numai în simbolurile pe care fiecare dintre ele le reprezintă. Viața și moartea sunt seturi diferite de simboluri care reprezintă existența într-o structură fizică de timp/spațiu, densă și un alt set de simboluri care reprezintă vibrația mai înaltă a existenței dincolo de fizic. Tranziția de la fizic la non-fizic este experimentată ca ”moarte” fie că acel cineva se poate sau nu întoarce. Prin urmare, este vital ca cineva să fie liber de iluzia morții și de fricile apăsătoare ale ”morții” care însoțesc adeseori existența fizică.
Una dintre lecțiile evolutive majore ale omului este să învețe că el nu este corpul, ci numai folosește corpul ca și pe o focalizare a atenției astfel încât lecțiile evolutive să poată fi învățate. Când omul se afla în partea de jos a scării evoluției, era necesar ca el să învețe să-și stăpânească corpul astfel încât să-l poată folosi în mod eficient. Acești ”dumnezei” în devenire s-au uitat împrejurul școlii lor Pământ pentru a găsi o structură fizică care să li se pară locuibilă. Ei au găsit un tip de maimuță care se putea ridica într-o poziție verticală pentru a vedea mai bine lumea și care avea și o forță de împerechere și tradiții tribale puternice. Aceste ființe păreau a fi cele mai potrivite ca structuri fizice disponibile, iar ”dumnezeii” știau că ei ar putea accelera evoluția speciilor prin locuirea lor cu ajutorul capacității lor mentale și spirituale mai înalte.
Cu toate acestea, mulți au ales să nu-și asume acest risc de a intra într-o structură atât de densă și au ales în schimb să-și țeasă un corp mai fin pentru ei înșiși din substanța eterică din jurul lor. Timp de mulți ani și eoni separarea dintre aceste două grupuri a fost respectată cu strictețe. Fiecare a simțit că celălalt a ales o cale diferită. Cu toate acestea, scopul final al fiecăruia a fost același: să-și ridice vibrația în Spiritul perfect.
Odată cu căderea Lemuriei și Atlantidei, regulile separării s-au relaxat. Multe dintre ființele fine s-au împerecheat cu cei cu corp de ”oameni-maimuță” și odraslele lor au accelerat și mai mult evoluția omului-animal. Cu toate acestea, calitățile omului-animal erau mai puternice și, în general, le-au depășit pe cele ale ființelor eterice. După căderea Atlantidei, multe dintre zonele Pământului au fost prea dense pentru ființele eterice și ele au fost obligate să se retragă în anumite zone în care vibrația putea fi menținută la o rată mai înaltă.
Cu toate acestea, pe măsură ce Pământul și-a continuat calea sa involutivă, multe dintre aceste locuri înalte s-au retras în eteri luând cu ele ființele mai puțin dense numite adeseori și Ființe Faerie (zâne, elfi, gnomi, etc.) Aceste Ființe Faerie stau pe pragul dintre cele două lumi. Ele au valori și filozofii foarte diferite de ale oamenilor, dar pentru că atât aceste Ființe cât și oamenii se trag din aceiași origine primară, sunt cu adevărat de același nivel evolutiv. Ființele Faerie care și-au ridicat conștiința au devenit Îngeri și Arhangheli, în timp ce oamenii care și-au ridicat conștiința au devenit Maeștri Ascensionați. Avansarea în Lumină poate fi dobândită de ambele părți ale vălului. Tărâmul Faerie, care nu este legat de timp și spațiu așa cum acestea sunt cunoscute în lumea fizică, nu experimentează schimbarea ca și ”moarte”. Dar ei trebuie să elibereze un ”corp” pentru a se putea expansiona într-un altul.
Acest tratat ți-a fost prezentat pentru a te ajuta să înțelegi că moartea este pur și simplu trecerea într-o nouă viață.”

În timp ce ies din cerc, mintea mea este o ceață de imagini și sentimente. Deși aceste lucruri sunt mai mult decât pot eu înțelege, am să le păstrez în mintea mea până când voi crește suficient de mult ca să o pot face. Mă întorc acum ...



Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.