Lapte și Miere sau Schimbarea Percepțiilor?

Din ciclul De ale mele

Observ că multă lume crede că Noua Eră înseamnă eradicarea a ceea ce este ”rău” și ”greșit” și că vom trăi într-o lume în care curge laptele și mierea și că vom ”trăi fericiți cu toții până la adânci bătrâneți”. Dragii mei, lucrurile nu stau chiar așa și dacă ați fi puțin mai atenți ați observa că direcția în care suntem ghidați este de a elimina judecarea în termeni duali a ceea ce percepem și etichetăm ”bine” și ”rău”.

Da, manifestările acestor extreme vor fi temperate și anumite componente energetice extrem de joase vor fi transmutate, dar asta nu înseamnă că tot ceea ce cineva consideră ”rău” va dispărea, deoarece aceste considerații sunt personale și nu reflectă cu adevărat caracterul unei situații.

Ceea ce se va schimba mai degrabă, vor fi percepțiile noastre asupra anumitor situații deoarece le vom putea noi privi dintr-o perspectivă mai înaltă și vom înțelege că ”în tot răul e și un bine” și vom căuta și vedea mai degrabă ”binele” decât ”răul”. Ele nu pot fi disociate deoarece separarea nu există, este o iluzie. Doar că noi am fost ”antrenați” să vedem mai degrabă partea goală a paharului sau să punem întotdeauna răul înainte. Ceva în genul drobului de sare.

Acesta este și motivul pentru care suntem acum atât de ”împroșcați” cu vești și știri din ce în ce mai proaste, mai rele și mai pline de frică și panicarde. Este ”coarda” noastră cea mai sensibilă. Pe de altă parte, în mințile multora se naște și este indusă ideea unui paradis lipsit de orice probleme, unde laptele și mierea curg din belșug și nu avem a face altceva decât să ne înfruptăm. Ambele perspective sunt lipsite de orice simț al realității.

”Binele” și ”răul” nu există decât în dimensiunea a treia unde ele au fost separate pentru a putea fi experimentate prin contrast. Dar o dată cu ridicarea în vibrație înțelegem că binele și răul sunt două fațete ale unei energii și că ele există doar în funcție de judecata noastră umană și de percepțiile noastre. Ele nu pot fi separate pentru că nici nu sunt. Ca și în cazul paharului pe jumătate plin, paharul este unul singur, jumătatea plină este pur și simplu plină și jumătatea goală este pur și simplu goală. Dar ceea ce noi alegem să vedem este în funcție de percepțiile pe care le folosim.

Laptele și mierea curg și acum pe Pământ, dar oare câți au ochi pentru ele? Puțini, raportat la populația Pământului, pentru că puțini au ajuns la nivelul la care să înțeleagă și să și aplice faptul că ei sunt cei care aleg ce să vadă. Toți privesc scena pe care spectacolul se desfășoară, dar puțini văd culisele sau munca din spatele acelor roluri. Ceea ce le lipsește multora este profunzimea, pentru că superficialitatea este foarte la modă.

Pentru ca o adevărată schimbare să poată avea loc în afara noastră, ea este necesar să aibă loc în primul rând în noi. Dacă nu ne dez-antrenăm mințile să pornească pe pilot automat, nu vom putea schimba nimic, pentru că peisajul se vede când contemplăm întregul nu când admirăm copacul, floarea sau cerul, ci atunci când le contemplăm pe toate în același timp și nu acordăm o importanță mai mare unuia sau altuia.

Când asculți cu adevărat, ai șansa să și auzi și să înțelegi, când privești cu adevărat ai șansa să și vezi și să înțelegi. Dar pentru asta este nevoie de profunzime, de răbdare și de alegerea de a auzi/vedea mai mult decât la ”prima vedere”. Laptele și mierea sunt aici, acum. Le vedeți? Le simțiți? Da, felicitări. Nu, căutați-le până când le găsiți. Ele sunt disponibile tuturor ACUM și AICI.

Namaste!

Monica Poka