Meditații

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Motivațiile Schimbării


Din ciclul De ale mele

Una dintre problemele momentului cel mai des întâlnită și care afectează în primul rând relațiile, mai ales pe cele de cuplu, este schimbarea cunoscută sub numele de trezire care apare la unul dintre membrii cuplului. Fiecare dintre noi ne-am ales un anumit moment al trezirii noastre, care poate fi sau nu în această viață. De obicei, acel moment nu este același pentru ambii membri și de aici apar tot felul de complicații.

Cel/cea care se trezește întâmpină foarte multe provocări deoarece noi oamenii avem o foarte mare inerție și cam greu ne urnim din loc sau acceptăm să schimbăm ceva în viețile noastre. Ne place noul, schimbarea, dar cu condiția să nu ne schimbe prea mult, sau deloc, viața cu care suntem obișnuiți. Lucrurile nu prea funcționează așa.

Ce/cea care și-a hotărât momentul trezirii într-un anumit Acum, o va face pentru că nenumăratele Aha-uri, momentele de revelații, vor da buzna peste el/ea. Va începe pe nesimțite să-și schimbe gusturile, sfera de interes, modul de alimentație, comportamentul, cercul de prieteni și se va trezi la un moment dat că nu mai are chiar nimic în comun cu ”vechea” lui/ei viață.

De multe ori, de fapt în majoritatea cazurilor, nici cu partenerul/partenera cu care conviețuise până în acel moment. Și aici încep să apară problemele ”Păi cum nu-ți mai place asta sau aia, că până acum îți plăcea”, ”Păi cum să crezi prostiile astea, nu vezi că nu-i așa? Uită-te în jurul tău să vezi care-i adevărul, nu piticii tăi pe creier”, ”Ce prostii tot spui tu acolo, cine ți-a împuiat iar capul cu prostiile astea?”, etc.

Nu este ușor deloc pentru cel/cea trezit/ă, dar nici pentru celălalt partener nu este ușor. El începe să se simtă amenințat, să-și simtă amenințată existența familiară lui/ei, să opună rezistență acelei posibile schimbări. De cele mai multe ori o face tocmai din cauza inerției și fricii de schimbare, sau pur și simplu, lenei. ”De ce să schimb ceva când mie mi-este bine și așa?!”

Ei, dar cel/cea de lângă tine își urmează drumul său pentru că pur și simplu nu poate să facă altfel, dacă i-a sosit ceasul trezirii. Comportamentul celui/celei care se complace în familiar și cunoscut începe să sufere și el modificări. De la ”las că-i trece nebunia asta” la ”cred că se scrântește de cap”, lucru care aduce o ușoară neliniște, la ”ia bagă-ți mințile în cap și revino-ți”, apariția unui început de îngrijorare și frică, dar nu pentru cel/cea aflat în procesul de trezire, ci pentru sine însăși/însuși. Pentru că își simte amenințată propria sa siguranță.

Și de aici încep șicanele, nemulțumirile și lupta. Situația devine neplăcută pentru toți cei implicați. Aceasta este și răscrucea în care mulți dintre cei aflați pe calea trezirii se rătăcesc. De ce? Pentru că în acest moment nu au nimic care să-i susțină, nu au atins încă nivelul la care să știe că ei se susțin ei înșiși prin Sinele lor Mai Înalte, nu au întâlnit încă oameni asemeni lor și pare că în spatele lor este așa cum este, dar în fața lor se cască o prăpastie.

Unii se întorc, alții rămân pe loc și unii, dar puțini, sar asumându-și toate riscurile. Din fericire numărul ”nebunilor care sar” este din ce în ce mai mare. Bun, cel care a sărit este bun sărit și a intrat pe calea sa. Asta însă nu coincide și cu ruperea legăturilor cu ”fosta” sa lume. Cu familia sa, cu partenerul/partenera sa. Este posibil ca această ruptură să se materializeze, dar într-un Acum diferit.

Cel/cea care a sărit deja nu se va mai întoarce înapoi la ce a fost înainte pentru că începe să simtă gustul libertății sale, încep să apară sincronicitățile, oameni noi care să-i fie apropiați ca rezonanță și cu care să-și poată împărtăși noile sale preocupări. Setea lui/ei de cunoaștere îl va purta din ce în ce mai departe de vechea sa viață.

Mai apar poticniri, compromisuri, dar, ceea ce este cel mai greu de dus, este ”lupta” cu acea parte a cuplului care refuză sau se opune schimbării. Se va folosi de toate tertipurile posibile pentru a menține ceea ce pentru el/ea reprezintă siguranță. Nu este de condamnat, este pur și simplu dovada faptului că ”nu i-a venit vremea” să facă pasul.

Există și situații în care cel/cea ne-trezit/ă încă să încerce să facă eforturi de a ține pasul cu partenerul/a sa, sau de a-l/ a o urma. Dacă o face sincer, poate alege ca acesta să-i fie momentul trezirii. Aici intervine și planul sufletului, dar având în vedere prin ce trece Planeta Pământ în aceste momente, se acordă dispense pe capete, tuturor celor care VOR să le ceară.

În situația de mai sus, cuplul poate rezista ca și cuplu prin apropierea rezonanței celor doi parteneri. Sau se poate destrăma, dar în condiții de respect și onorare reciprocă a drumului fiecăruia atunci când apare conștientizarea că drumul împreună al celor două suflete s-a încheiat.

Dar, este posibil ca sufletul să nu aleagă acest/același Acum să se trezească și, prin urmare, să nu fie posibilă apropierea rezonanței celor doi parteneri. Oricât s-ar strădui cel ”rămas în urmă” să-l țină pe celălalt alături, nu va reuși. Poate încerca să se schimbe, lucru care poate fi foarte benefic pentru dezvoltarea sa în continuare.

Este foarte importantă însă motivația pentru care vrea să facă schimbarea. Dacă vrei să te schimbi numai ca să-i placi celuilalt, n-ai făcut nimic. Nu ești nici tu, dar nici nu vei reuși să fii ceea ce vrea celălalt. De ce? Pentru că celălalt nu vrea să fii ceva ce să-i placă lui/ei, ci ceva ce să-ți placă ție. Să-i poți oferi ceva autentic, ceva din tine, ceva să aibă valoarea pe care tu i-ai dat-o, nu cea pe care ai încercat să o copiezi, pentru că ceea ce copiezi nu este autentic.

Cei treziți respectă și apreciază autenticitatea, nu copiile nereușite. Ei vor să aibă alături oameni cu care să împărtășească. O copie nu are ce împărtăși pentru că ceea ce a copiat nu conține nimic ce să provină din el/ea însuși/însăși. Un copy-paste, este un copy-paste și atât. S-a terminat copy-paste-ul, dincolo de asta nu mai există nimic. Nimic valoros vreau să spun. Doar neputința de a FI TU însuți/însăți.

Pe de altă parte, dacă încerci să te schimbi pentru a fi pe placul cuiva care nu este el/ea însuși/însăși pe deplin trezit, apare riscul de a ajunge în pragul nebuniei. De ce? Pentru că cel/cea care nu și-a atins nivelul trezirii nu va ști nici el/ea ce vrea. Azi te vrea așa, mâine te vrea altfel și apoi se răzgândește din nou. Dacă nu a ajuns să se iubească/accepte pe sine însuși/însăși, nu va putea iubi/accepta pe nimeni altcineva și-ți va face și ție și sieși viața un calvar.

Prin urmare, singura motivație valabilă să te schimbi sau să schimbi ceva în viața ta, în felul tău de A FI, este ca să te placi/accepți TU pe tine însuți/însăți, să te reprezinte pe TINE în fiecare moment Acum din existența ta. Ceilalți te vor iubi/accepta așa cum ești numai în măsura în care TU însuți/însăți o faci. Și, în definitiv și la urma urmei, TU ești singurul/singura care ai de trăit cu tine însuți/însăți o întreagă viață, nimeni altcineva. Poți trăi alături/împreună/cu cineva pe care nu-l/o poți iubi/accepta/respecta așa cum este?


Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.