Procesul de A FI Una cu Tot Ceea Ce Este

Din ciclul De ale mele

Spuneam într-una din postările de pe facebook că noi nu am părăsit, de fapt, niciodată Unitatea cu Sursa, Unimea, ci doar ne-am ”confecționat” o formă, un vehicul la care i-am restricționat parțial percepțiile în scopul de a experimenta dimensiunea a treia/patra. Dar, nu numai anumite dimensiuni, nu numai dimensiunea a treia/patra, ci toate dimensiunile pe care am dorit/dorim să le experimentăm. Pentru fiecare dimensiune, frecvență ne-am ”croit” câte o formă potrivită frecvenței/dimensiunii pe care am dorit/dorim să o experimentăm.

Ca să mă refer numai la planeta noastră unde avem reprezentate în fizic dimensiunile 1-4, și eteric toate dimensiunile, fie că le percem fie că nu, noi avem forme și în dimensiunea întâia ca roci, și în dimensiunea a doua ca plante, animale și în dimensiunea a patra ca îngeri, și în dimensiunile mai înalte în funcție de care ce am ales să experimentăm. Dar, acest lucru nu ne-a separat și nu ne separă nici o clipă de Sursă, nu ne scoate nici o clipă din Unitatea cu ea, din Unime.

Datorită percepțiilor noastre trunchiate, este foarte greu să percepem această Unitate, pentru că ea nu poate fi experimentată la nivel fizic, acesta fiind de altfel și motivul pentru care a fost creat fizicul și separarea, ci numai la nivel energetic, de conștiință. Dar și la nivel energetic, de conștiință nu poți percepe Unitatea și Unimea cu nimic altceva până nu percepi Unitatea cu tine însuți la toate nivele accesibile percepției tale la un moment dat.

Cum să poți percepe Unitatea cu ceva ce nu ființează în separare când nu poți percepe Unitatea cu tine însuți/însăți la nivelele care-ți sunt accesibile? Nu numai că nu le poți percepe, dar pe multe le chiar refuzi. Mulți spun mecanic ”Eu Sunt Una cu Tot Ceea Ce Este”, dar de simțit nu simt această unitate. Când doar o spui, este o cunoaștere mentală pe care o accepți, dar ea nu este realitatea ta. Și nici nu poate deveni până când nu o experimentezi conștient.

Am spus că nu poți atinge Unitatea cu tine însuți/însăți până nu îți accepți toate aspectele și formele, până la ultima. Un întreg își are toate componentele în Unitate. Pentru oameni acest lucru este o mare problemă pentru că dualitatea i-a determinat să judece în termeni de rău/bun, corect/incorect, etc. Fiecare om va tinde să-și accepte doar părțile considerate bune, corecte și va fugi de cele considerate rele, incorecte uitând că și acelea îi aparțin.

Toți vor să fie Lumină și fug de Întuneric uitând că Lumina și Întunericul nu sunt separate decât în dimensiunile joase. Fiecare dintre noi avem aspecte care trăiesc în așa-zisul Întuneric și dacă le negăm și nu ni le acceptăm, ele vor funcționa ca o ancoră care ne trage în jos, în dimensiunile în care ele pot exista, pentru că noi prin faptul că nu le acceptăm nu le putem transmuta într-o frecvență mai înaltă pe care o numim Lumină.

Deci, să revin, nu poți fi Una cu Tot Ceea Ce Este atâta vreme cât nu ești Una cu Sinele tale din toate frecvențele în care exiști. Și cum toți fug de Întuneric ca și ”dracul de tămâie” pentru a fi numai Lumină, își neagă aspectele de frecvență joasă, nu le integrează și bat pasul pe loc. Puteți spune cât vreți că sunteți Una Cu Tot Ceea Ce Este, dacă nu sunteți în stare să vă și acceptați pe voi înșivă în toate aspectele, ipostazele și existențele voastre cunoscute sau necunoscute, nu veți și fi.

Acesta este motivul pentru care Iubirea Necondiționată, Iertarea Necondiționată, Acceptarea Necondiționată și Compasiunea Necondiționată pentru propriul nostru sine/Sine este atât de importantă. Este un nivel în care ai trecut de dualitate, ai transcens jocul 3D al Luminii și Întunericului și ești în Unitatea cu Sursa care nu cunoaște nici un fel de separare. Atâta timp cât mai crezi în separare, nu poți fi în Unitate. Cel puțin la nivelul de ființă umană întrupată supusă încă Jocului 3D.

Este interesant cum oamenii se văd toți Lumină, Îngeri, etc., cu descendență numai din Ființe de Lumină. V-ați pus oare întrebarea de ce a spus Dumnezeu ”Să Fie Lumină!” Judecând 3D s-ar putea presupune că Întunericul a existat înaintea Luminii, nu-i așa? Și oare noi existăm numai de când a fost creată Lumina sau suntem eterni, deci am existat/existăm și înaintea de crearea Luminii? Și dacă am existat/existăm și înainte nu suntem și Întuneric?

Întrebări pe care dacă ni le-am pune am primi și răspunsurile pe care le căutăm. Mai ales Acum. Am adus în discuție acest subiect pentru că foarte mulți oameni stau în fața pragului către 5D și nu-l pot trece pentru că nu-și pot accepta, ierta și iubi părțile pe care ei le consideră întunecate. Dacă un singur aspect ți-l refuzi, om drag, nu poți trece pentru că nu ești întreg. Dacă Dumnezeu, orice ați înțelege prin asta, vă iubește așa cum sunteți, voi de ce nu o puteți face?

Namaste!

Monica Poka