vineri, 12 februarie 2016

Spiritual vs Nespiritual



Din ciclul De ale mele

Una dintre problemele cu care am văzut că se confruntă mulți în aceste momente este ”Oare ceea ce eu fac sau vreau să fac este sau nu este spiritual?” Și așa intrăm într-o altă limitare. Limitarea dintre ceea ce mintea și sistemul de credințe presupune a fi spiritual sau nespiritual. De parcă spiritualitatea ar fi o nouă religie. Spiritualitatea nu este o religie, nu este o altă dogmă, nu este o nouă cutiuță.

Nu poți fi în unele momente spiritual și în altele nespiritual. Ori ești spiritual, și asta înseamnă un mod de viață, un anumit nivel de vibrație, de conștientizare, de unitate cu Întregul, ori ești ”adormit” la tot ceea ce presupune A FI trezit, spiritual. Deși, în acest moment nu cred să mai existe vreo persoană pe Pământ care să nu simtă că totuși, ceva se întâmplă.

Un om cu adevărat spiritual, este un om împuternicit, suveran, conștient de Sine și de Tot Ceea Ce Este și care își trăiește clipă de clipă fiecare dintre aceste trăsături. Din momentul în care te-ai ”trezit” nu mai poți ”adormi” la loc. Ăsta-i mersul evoluției. Ce poți face este să-ți încetinești ritmul cât mai mult, dar de oprit nu-l poți opri.

Ceea ce este greu de acceptat pentru unii este că nu există nimic care să nu fie spiritual. Depinde însă de nivelul vibrațional la care te situezi într-o anumită experiență. Care nivel al experienței dorești, sau ești capabil să-l accesezi. Pentru că nu poți accesa decât acel nivel la care tu însuți/însăți te poți ridica ca să te conectezi la el și să-l poți explora în mod conștient.

Atunci când judeci ceva drept spiritual sau nespiritual în comportamentul tău, în felul în care te raportezi la viață și la lume, mintea umană și ego-ul tău vor fi prezente pentru a eticheta și cenzura tot ceea ce gândești, manifești  în funcție de ceea ce ele etichetează drept spiritual sau nespiritual. Atunci nu trăiești, ci corespunzi sau nu unei grile de apreciere care nici măcar nu-ți aparține ție.   

În momentul în care accepți că absolut totul este spiritual, adică că spiritul nu lipsește din absolut nimic, te poți relaxa în propria ta spiritualitate și o poți trăi în mod conștient. Atunci ȘTII că orice faci provine dintr-o stare interioară și este o acțiune de răspuns a Sinelui tău la anumiți stimuli. Te-ai eliberat de reacțiunea la ceea ce ”îți fac alții sau viața” pentru că știi că tu poți alege în orice moment să-ți faci propriile tale alegeri la ceea ce pare a ți se întâmpla.

Mulți se mândresc cu spiritualitatea lor dată de participarea la un anumit număr de cursuri sau seminarii, dar nu asta este ceea ce te face spiritual. Ceea ce te face spiritual cu adevărat este conștientizarea a cine ești, trăirea a cine ești clipă de clipă, nu numai atunci când te afli într-o anumită situație sau circumstanțe.

S-a spus de nenumărate ori că a fi spiritual nu înseamnă să fii ștergătorul de picioare al altora. S-a spus și că adevărata măiestrie constă în a trăi în lume, dar a nu fi al ei. Adică a juca în horă, dar a nu uita că este o horă și că tu ești cel care joacă în ea, NU hora în sine.

Deci, dacă dreptul vostru de a vă bucura de tot ceea ce viața are a vă oferi este încălcat, să nu vă retrageți pentru simplul fapt că nu este spiritual să vă spuneți părerea, să vă afirmați puterea interioară și să vă delimitați de ceea ce nu vă reprezintă.

Eu personal nu sunt adepta dictonului ”dacă cineva îți trage o palmă întoarce și celălalt obraz”. De ce ai face-o când ai multe alte variante la îndemână. Te poți retrage din situația respectivă trimițând iubire și iertare necondiționată situației respective, precum și Focul Violet, dar să stai și să aștepți următoarea palmă pentru că așa ai fost învățat, mi se pare total în necondordanță cu ideea de suveranitate personală, de drept de a-ți alege propriile experiențe de viață.

De multe ori, pentru a restabili curgerea firească a lucrurilor în viața ta, ești implicat în situații pe care aparent nu ți le-ai dorit. Spun aparent pentru că nu există nimic ce să nu fi ales tu pentru tine sau să nu fi acceptat ca experiență pe care să o ai. De ce? În scop de a învăța, aprofunda, ancora sau elibera din viața ta, din experiențele tale.

Viața pe Pământ nu este nici corectă, nici dreaptă, nici incorectă și nici nedreaptă. Ea pur și simplu este. Felul în care ne raportăm noi la ea este ceea ce-i dă, în percepția noastră personală, oricare dintre însușirile pe care noi i le atribuim. Când nu vom mai lua nimic personal, ci vom lăsa ca totul să curgă, vom putea observa și savura minunata înlănțuire a tot ceea ce viața în sine are a ne oferi.

Când nu vom mai spune ”Oh, la naiba, nu din nou! Nu mai vreau să trec prin asta!” ci vom spune ”Ce interesant! Oare cum aș putea să răspund la această provocare pentru a obține o experiență diferită față de altă dată?” atunci vom fi devenit ceea ce de fapt am venit să FIM: Exploratori ai necunoscutului, extensii ale Celui ce vrea să se descopere pe Sine în toate fațetele și expresiile Sale.
 

Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.