Cea mai importantă relație din viața noastră

Din ciclul De ale mele

Care este cea mai importantă relație din viața noastră, dar pe care o punem în mod obsesiv pe ultimul loc? Dacă ne uităm puțin la relațiile noastre, vom observa că tindem de multe ori să uităm că noi avem o relație unică și specială fără de care nu am putea exista și care este relația cu propriul nostru Sine.

Suntem foarte atenți la dorințele și nevoile celor dragi nouă, punându-ne de cele mai multe ori propriile dorințe și nevoi pe ultimul loc. De ce facem acest lucru? Când eram copii singurele lucruri care contau pentru noi erau cele pe care noi ni le doream. De multe ori am suferit din această cauză lucru care ne-a învățat să renunțăm la ceea ce ne doream cel mai mult.

Acest ”dresaj” a început din fragedă pruncie prin ”Nu-i voie să faci asta/aia”, ”Nu vezi că nu am din ce să-ți cumpăr asta sau aia?” sau și mai rău ”Tu ești mai mare și trebuie să înțelegi că familia/frații/surorile tale au mai mare nevoie de ......., decât tine de ceea ce tu îți dorești”. Și așa încet, încet am fost învățați să ne punem propriile dorințe pe locul doi.

Apoi au apărut alte priorități: societatea, locul de muncă, familia, propriii copii, părinții ajunși la vârsta senectuții, etc., iar dorințele și nevoile noastre au coborât din ce în ce mai jos pe scara priorităților noastre. Am ajuns la un moment dat chiar să credem că noi nu suntem importanți, că nu contăm, că ceea ce contează este să corespundem nevoilor unei societăți/anturaj care nu încetează niciodată să aibă pretenții și cerințe de la noi.

Astfel am reușit să pierdem cea mai importantă, de fapt, singura importantă, relație din întreaga noastră existență: relația cu noi înșine, cu Sinele nostru. Dacă în copilărie mai auzeam ghidarea sufletului/sinelui nostru, pe măsură ce ne ”maturizam” am pierdut orice contact cu el. Unii. Dar, acest lucru a fost necesar pentru a putea experimenta ceea ce sufletul nostru a ales să experimenteze.

Acum, că ne-am trăit experiențele pe care am dorit să le trăim, unele pentru a le putea vindeca, altele pentru a-i putea ajuta pe alții să și le vindece pe ale lor proprii. Acum însă este momentul să acordăm cea mai mare atenție acestei relații speciale pe care o avem de restabilit: relația cu Sinele nostru.

Nu este ușor ca după vieți de îndoctrinare și renunțare la cel mai important ”bun” al nostru, Sinele, să revenim la această stare de onorare și punere pe primul loc a propriului nostru Sine. Dar nu avem încotro. Chiar nu avem încotro dacă vrem/alegem să mergem mai departe.

Este necesar să învățăm să spunem NU atunci când simțim că acel ceva care ni se cere/oferă nu este în aliniere cu ceea ce dorim sau suntem. Este necesar să ne redobândim suveranitatea și adevărata libertate de decizie și alegere, libertate pe care nu ți-o poate da nici o lege sau o altă persoană. Este libertatea pe care ți-o acorzi singur, libertatea de A FI Cine Ești cu Adevărat.

Dacă până acum ne-am putut minți și pune pe ultimul loc, dacă am putut spune ”Treacă de la mine”, ei bine, Acum nu mai putem. Nu mai putem să o facem pentru că întreaga noastră Ființă se revoltă, pentru că corpul nostru care intră în aliniere tot mai mult cu Sinele nostru Mai Înalt se revoltă și ne dă, din ce în ce mai des, stări de rău fizic, de greață, de saturare.

De ce este atât de importantă această relație tocmai Acum? Răspunsul este foarte simplu, deși unii au nevoie de explicații foarte sofisticate pe care după ce le dai, constați că fie n-au înțeles nimic, fie că te consideră pe tine o persoană egoistă, lipsită de iubire, înțelegere și milă. Da, milă, pentru că compasiunea este cu totul și cu totul altceva.

Deci, motivul principal este că acea realitate în care relația cu Sinele putea fi uitată, uneori negată, și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul. Dacă nu ai o relație trainică cu Sinele tău, rămâi fără ghidare/GPS într-o lume aflată în continuă schimbare. TOTUL, dar absolut TOTUL se schimbă și nimic din ceea ce era valabil ieri nu mai este valabil astăzi, deși ar putea părea altfel.

În lumea către care ne îndreptăm nu există conducători și conduși, nu există ”alții” și nu există ”așa trebuie”. Există doar ”Așa cum alegi TU”. Ori dacă nu știi cine este acel TU, nu vei ști cine ce are de ales. Ceea ce oamenii au uitat este că nu există nimic în afara lor, totul există DOAR în ei înșiși/Sinele lor. Ceea ce EȘTI TU este ceea ce poți reflecta în exterior creându-ți astfel realitatea de zi cu zi.

Pentru că la nivel individual, ne creăm fiecare propria noastră realitate prin gândurile și emoțiile noastre, prin percepțiile și alegerile noastre. La nivel colectiv realitatea pe care o împărtășim cu alții o creăm prin consens, prin consimțire. Acesta este motivul care stă la baza dinamicii relațiilor noastre sau va sta în curând. De ce? Pentru că nu mai putem sta în acele relații care nu sunt benefice Sinelui nostru.

Din alt punct de vedere, dacă nu avem o relație bine definită cu Sinele nostru, nici nu putem conștientiza schimbările, transmutările prin care trecem atât la nivel individual cât și colectiv, planetar. Atâta timp cât ești tributar sau sclavul altora prin relațiile stabilite, nu vei avea posibilitatea să percepi ce se schimbă pentru tine însuți/însăți. Tu vei continua să reflecți spre înafară același tu neschimbat.

Mulți aud vorbindu-se de schimbările care au loc la toate nivelele, dar nu le pot percepe, motiv pentru care sunt sceptici sau chiar le neagă. De ce nu pot percepe aceste schimbări? Simplu. Pentru că în exterior poate exista și există NUMAI ceea ce cineva are în interior. Dar dacă în interior nu ai schimbar nimic, ce vrei să se schimbe în exterior?

Mulți se tem de această schimbare, se tem că vor rămâne singuri pentru că au văzut că asta au ”pățit” cei care au îndrăznit să facă acest lucru. Pentru că ei nu fac această schimbare, acest pas spre ei înșiși, nici nu pot percepe ceea ce aceia care au făcut pasul, percep. Pentru că nu percep, se tem să facă pasul. Și așa se închid singuri în propria capcană. Pentru că TOTUL este înlănțuit și are o curgere firească.

Dragii mei, pe cei care nu faceți pasul spre propria voastră putere interioară, care nu alegeți să vă exprimați suveranitatea, să vă onorați Sinele în toate aspectele sale, vă așteaptă vremuri grele. Adevărul este însă, că atunci când Sinele/Sufletul va decide că ați învățat ceea ce era de învățat în acest Acum, vă va oferi ”ieșirea din scenă”.

Totul, absolut TOTUL, este divin orchestrat, iar sincronizarea divină este magnifică. Aveți ÎNCREDERE în Sinele vostru chiar dacă vă este greu să o faceți. Pentru că în acel Sine al nostru se află scânteia noastră Divină și ea este cea care ne ghidează pe calea noastră către noi înSine, către Dumnezeul din noi.

Dacă mai credeți că Dumnezeu este un moșneag care stă deasupra norilor și taie și spânzură, atunci pentru voi așa este. Și nu este nimic greșit în asta. Cu toții am fost în această etapă pe minunata noastră planetă care ne-a oferit și ne oferă cu atât de multă iubire o Casă în care să ne putem învăța lecțiile pe care am venit să le învățăm.

Să nu uităm nici o clipă că suntem iubiți nemăsurat, atât de mult încât suntem lăsați să aprofundăm fiecare lecție pe care dorim să o învățăm cât de mult considerăm că ne-ar fi necesar. Să nu uităm nici faptul că unii dintre noi am ales să servim drept modele celor care s-au ”blocat” pe undeva sau au nevoie de un impuls pentru a-și urma propria cale.

Nimic nu-i bun, nimic nu-i rău, Totul Este Așa Cum Este.

Namaste!

Monica Poka