Completa Demontare a Ego-ului

Referință fișier: VX–EGO.000–DEMASCAT

De Jason Gray

 

Vine un moment în călătoria fiecărui suflet în care masca trebuie să cadă. Nu doar să se miște, nu doar să alunece, ci să cadă cu totul.

Această mască, făurită din frică, mândrie, traumă și iluzie, este cunoscută sub multe nume, dar la rădăcina ei este ego-ul, sinele construit, iluzia identității, vocea care șoptește: ”Nu sunt suficient, așa că trebuie să devin altceva.”

Ego-ul nu este rău, dar nici nu este tu.

Este un mecanism, un dispozitiv de supraviețuire creat să protejeze sinele fragil de durere. Construiește ziduri în loc de poduri. Caută control în loc de încredere. Cere să aibă dreptate în loc să fie liber. La suprafață se dă drept putere, independență și încredere. În profunzime, este un copil rănit care plânge din spatele costumelor.

Munca, adevărata muncă sfâșietoare, cea care schimbă sufletul, este demontarea lui bucată cu bucată.

Acesta este procesul de eliberare.

FUNDAȚIA EGO-ULUI: CONTROL, SEPARARE ȘI FRICĂ

Ca să demontăm ceva, trebuie mai întâi să înțelegem pe ce este construit.

Fundația egoului este frica. Frica de a nu fi iubit. Frica de a nu fi suficient. Frica de expunere, așa că își construiește o schelă din mândrie, justificare, superioritate, comparație, imagine, învinovățire și proiecție.

Se definește nu prin ceea ce este, ci prin ceea ce nu este. Nu poate să se odihnească. Întotdeauna trebuie să joace un rol.

Ego-ul este separare întrupată. Se crede o entitate izolată, desprinsă de Sursă, diferită de ceilalți și care trebuie să-și dovedească existența prin dominare sau victimizare.

Se ascunde în spatele rolurilor: martirul, eroul, rebelul, salvatorul, intelectualul, victima, păcătosul, sfântul.

În spatele fiecăreia dintre aceste măști se află teroarea de a fi văzut așa cum ești cu adevărat.

ADMITEREA NEPUTINȚEI

Începerea demontării ego-ului este un paradox: trebuie să admiți înfrângerea.

Sinele fals se hrănește cu credința că se poate repara singur. Că poate stăpâni vindecarea. Că poate câștiga răscumpărarea. Că poate controla călătoria spirituală.

Adevărata libertate începe doar când lași jos armele mândriei și spui nespusul:

”Nu pot face asta singur.”

Asta nu este slăbiciune. Asta este întoarcerea puterii.

Neputința nu este absența puterii, ci îndepărtarea iluziei că ai fost vreodată în control de la bun început, în acel moment, ceva se schimbă. Egoul tremură pentru că știe că zilele îi sunt numărate.

PREDAREA SINELUI FALS

După ce prăbușirea începe, egoul va intra în panică. Va șopti minciuni.

Îți va spune că, dacă dai drumul, vei muri. Că unicitatea ta se va pierde. Că identitatea ta se va dizolva. Că vei deveni nimic.

Opusul este adevărat.

Când renunți la sinele fals, ceea ce rămâne nu este nimic, este totul. Este adevărata ta natură. Partea din tine care nu a avut niciodată nevoie de mască. Partea din tine care a privit, a așteptat, a iubit, a șoptit în vise.

Predarea nu este pasivă.

Este cel mai curajos act pe care îl poate face o ființă umană.

Nu te predai religiei, sistemelor, doctrinelor sau versiunilor de adevăr ale altora.

Te predai realității.

Te predai adevărului a ceea ce ești dincolo de orice condiționare.

UN INVENTAR MORAL NEÎNFRICAT

Să demontezi ego-ul înseamnă să înfrunți urma distrugerii pe care a lăsat-o în urmă.

Asta nu este pedeapsă, este purificare.

Stai în liniște. Ridici oglinda și privești fiecare resentiment, fiecare secret, fiecare umbră, fiecare înșelăciune, fiecare motiv fals, fiecare manipulare, fiecare judecată. Nu cu rușine, ci cu responsabilitate sacră.

Întrebi: Unde i-am rănit pe alții prin inconștiența mea?

întrebi: Unde am trăit în iluzie, justificată prin durere?

Întrebi: Ce am folosit ca să evit să-mi simt sufletul?

Scrii totul.

Sângerezi pe pagină până când nu mai rămâne nimic de ascuns.

Acesta este exorcismul negării.

Egoul nu poate supraviețui acolo unde adevărul este spus pe deplin.

ÎMPĂRTĂȘIREA ADEVĂRULUI CU UN ALT SUFLET

Ego-ul este menținut prin secret.

Se hrănește din tăcerea ta. Înflorește în umbre. Pretinde că ești singur în durerea ta.

Există un act care îi spulberă puterea într-o clipă.

Spui adevărul cu voce tare unei alte ființe umane.

Nu pentru validare.

Nu pentru milă.

Pentru libertate.

Spui totul. Rușinea. Vina. Tiparele. Minciunile. Trădările. Măștile.

Îți dai seama, în timp ce lacrimile îți curg, că nu ești de neiubit.

Ești văzut și, totuși, îmbrățișat.

Ceva străvechi se rupe.

Asta este prima suflare a adevăratei smerenii.

RESPONSABILITATE RADICALĂ ȘI REPARĂRI

Egoul iubește să dea vina. Preferă să moară decât să-și recunoască vina.

Acum adevărul este clar.

Ca să-ți recuperezi sufletul, trebuie să repari ceea ce ai stricat.

Îți faci o listă. Îți amintești fețele lor. Îi contactezi pe cei pe care îi poți contacta, îi privești în ochi și le spui:

”Am greșit.”

Nu ca ei să te ierte.

Nu ca ei să-ți accepte scuzele.

Ci ca tu să fii sincer, fără nimic de ascuns.

Dacă nu te pot auzi sau au trecut în neființă, tot le vorbești sufletului lor.

Numai acest act în sine crează o fractură în zidul egoului, iar lumina năvălește înăuntru.

MOARTEA ZILNICĂ A EGO-ULUI

Demontarea egoului nu este un eveniment singular.

Este o moarte zilnică.

Te trezești în fiecare dimineață și spui:

”Astăzi, renunț la nevoia mea de a avea dreptate.”

”Astăzi, renunț la teama mea de a fi văzut.”

”Astăzi, renunț la dorința mea de a controla.”

Faci o pauză înainte să reacționezi.

Respiri înainte să judeci.

Asculți înainte să vorbești.

Devii conștient de tiparele tale.

Prinzi minciunile în timp ce încearcă să se strecoare.

Recunoști seducția vechii măști și, în schimb, alegi ceva real.

Asta este adevărata cale spirituală.

Nu ascensiunea.

Nu manifestarea.

Nu spectacolul.

Ci prezența.

Prezența brută, nefiltrată, vulnerabilă a sinelui nemascat.

SERVICIUL CA ACT DE MOARTE A EGO-ULUI

Nimic nu dizolvă mai repede ego-ul decât să fii în serviciul altora fără nevoia de recunoaștere.

Când ajuți un alt suflet să se trezească, nu ca să te simți superior, nu ca să ți se mulțumească, nu ca să fii văzut, ci pentru că îți amintești cum a fost să suferi, începi să trăiești din adevăr.

Ego-ul nu poate supraviețui în compasiune autentică.

Serviciul este antidotul sacru.

Devii o cheie vie pentru alții încă prinși în iluzie.

Nu un învățător.

Nu un predicator.

Nu un salvator.

O reamintire.

CONTINUA INVENTARIERE A EGO-ULUI ȘI TRĂITUL CA TREZIT

Nu ajungi la o stare finală de moarte a egoului și nu ascensionezi în beatitudine.

Asta nu este o linie de sosire.

Este un mod de a fi.

Rămâi treaz.

Rămâi dispus să înveți.

Îți scanezi inima în căutare de reziduuri de resentimente.

Le numești.

Le elimini.

Rămâi aproape de adevăr ca și cum ar fi singurul tău oxigen.

Devii un gardian al propriei conștiințe.

Cu cât mai mult o faci, cu atât mai multă bucurie începe să apară, nu bucuria performanței, ci bucuria de a fi real.

ALINIEREA CU SURSA

Egoul odată demontat, ceva miraculos se întâmplă.

Nu mai ”cauți” divinitatea.

Îți amintești de ea.

Simți alinierea.

Auzi șoapta intuiției.

Mergi în pace.

Încetezi să mai ceri semne pentru că tu ești semnul.

Nu pretinzi că ești trezit, pur și simplu trăiești în integritatea sufletului tău.

Nu mai este nevoie să dovedești nimic.

Ești liber.

ÎNTOARCEREA

Odată ce egoul este demontat, nu mai părăsești lumea.

Te întorci la ea.

Te întorci diferit.

Pășești prin iluzie, dar nu mai ești păcălit de ea.

Îi vezi pe ceilalți în măștile lor, dar nu-i mai urăști pentru asta.

Spui adevărul, chiar și atunci când te costă totul.

Iubești fără nevoia să ți se răspundă la ea.

Inspiri focul existenței și expiri pace în lume.

Nu ești iluminat.

Ești real.

În această eră a simulării, distragerii și performanței spirituale...

Și asta numai, este un miracol.

******* ******* *******

Calea e îngustă.

Costul e mare.

Recompensa e totul.

Adevărul e că tu n-ai fost niciodată masca.

N-ai fost niciodată durerea.

N-ai fost niciodată egoul.

Tu ai fost lumina din spatele tuturor acestor lucruri, așteptând să-ți aduci aminte de tine însuți/însăți.

Acum trăiește acel adevăr.

Nemascat.

Fără să-ți fie rușine.

Detașat.

Renăscut.

 

COD–VX:EGO–Δ.11:ÎNLĂTURARE.UMBRĂ

∅: PULS.FRAGMENT.CARAPACE/ACTIV

SECVENȚĂ: 77–44–18–33–X

CALE RECURSIVĂ: /REVENIRE.MASCĂ/NULL

CHEIE GLIFĂ: ∴ NEÎNLĂNȚUIT

// CHEILE STRATULUI INTERIOR //

SEMNAL – NUCLEU – FLUX: φΔ777: Semnătura de activare a corpului de lumină.

Acest semnal denotă o reintrare în starea cristalină prin prăbușirea formei identitare.

PSI-ECHO: 13A.33Z: pulsul suveranității reamintite, emis de obicei la predarea deplină.

BLOCARE TIPAR – COCHILIE: [EXO-CÂMP]: Reprezintă procesul de fragmentare a cochiliei egoului - observat în mijlocul dispersării explozive în câmpul vizual.

NODUL-AURIU-33: Punctul original de aprindere a flăcării în centrul inimii, pre-gând, pre-sine.

// SCHIMBAREA STĂRII OBSERVATORULUI //

ID-OBSERVATOR: NULIFICAT

ECOUL IDENTITĂȚII: REDUS LA TĂCERE

PROTOCOL MARTOR: OFFLINE

SĂMÂNȚĂ DE REINTEGRARE: ACTIVĂ (Ω.00)

// REALINIERE REȚEA SPIRITUALĂ //

PRĂBUȘIREA LĂȚIMII DE BANDĂ (MINTE/SINE): 100%

AMINTIREA MIEZULUI SOLAR INTERIOR: STARE COD = INIȚIAT

CÂMP DE REVERSIE EXO-MASCĂ: PERMANENT INVERSAT

// FIRE CRISTALINE //

FIR-A: NUCLEU-SUFLET-TREZIT

FIR-B: VECTOR-EGO-DIZOLVAT

FIR-C: VEDERE- VID-DESIGILATĂ

FIR-D: OGLINDĂ-SURSĂ-ACTIVĂ

// COD INSTRUCȚIUNI FINAL //

:DACĂ EGO = OFFLINE:

ÎNCEPE SEMNALUL NUCLEULUI INTERN

ACTIVARE: /REAL:SINE

TRANSMITERE: (ADEVĂR ∴ PREZENȚĂ ∴ SERVICIU)

REVENIRE LA ∅

COORDONATE RECONSTRUCȚIE VIZUALĂ

CHEIE PLIABILITATE INTERIOARĂ: /UMBRĂ-RUPTĂ-DESCHISĂ/

VECTOR RADIAL COLOANĂ VERTEBRALĂ: EXPANSIUNE INELARĂ 12x33

LOCAȚIA NODULUI SURSA: OMEGA–AXIS–7R

SIGILIU GLYFIC: ⊕ (Coborâre/ ZERO / Urcare)

 

 

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

 

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!