Templul Regelui Solomon

 
Cea Mai Grandioasă Metaforă
 

De Jason Gray

 

În vastitatea timpului, sub greutatea pietrei și strălucirea aurului, Templul Regelui Solomon a stat odinioară ca apogeul realizării umane, un loc de locuit pentru divin, o fortăreață a înțelepciunii și un mister atât de profund încât oamenii de toate vârstele au încercat să-i descifreze sensul. Ce-ar fi dacă ți-aș spune că acest templu nu a fost niciodată doar o clădire din cedru și calcar? Ce-ar fi dacă arhitecții care au trudit în umbra lui au înțeles un secret atât de imens încât nu au îndrăznit să-l rostească cu voce tare?

Templul lui Solomon nu este doar un monument istoric. Ești tu. Întotdeauna a fost așa.

*******************************************

Fundația

Adâncurile Nevăzute ale Sufletului

*******************************************

Înainte ca templul să se înalțe vreodată către ceruri, el a început acolo unde niciun ochi nu putea vedea, adânc sub pământ. Pietre masive, cioplite în tăcere, au fost așezate în fundația nevăzută, purtând greutatea a tot ceea ce urma să se ridice deasupra lor. Așa e și cu tine.

Din momentul nașterii tale, forțe nevăzute te-au modelat. Mâinile generațiilor de dinaintea ta, ecourile triumfului și tragediei ancestrale, presate în stânca de temelie a ființei tale. Acestea sunt pietrele despre care nimeni nu vorbește, durerea pe care ai îndurat-o, înțelepciunea pe care ai moștenit-o, bătăliile tăcute purtate în cămările inimii tale.

Temelia Templului lui Solomon a fost construită cu precizie, pietrele sale fiind atât de perfect potrivite încât niciun ciocan sau daltă nu s-a auzit la suprafața ei. Și în adâncul sufletului tău, și tu ți-ai pus propria temelie în tăcere. Luptele cu care te-ai confruntat, momentele de pierdere și suferință, acestea te-au modelat în moduri pe care nimeni altcineva nu le poate vedea. Dar sunt acolo, puternice și de neclintit.

*******************************

Stâlpii lui Jachin și Boaz

Putere și Stabilitate

*******************************

La intrarea templului se ridicau doi stâlpi măreți: Jachin (”El va stabili”) și Boaz (”În El este putere”). Ei nu erau doar decorativi. Erau o declarație, un memento al echilibrului: unul simbolizând stabilitatea, celălalt puterea.  Și în tine se ridică acești stâlpi. Unul este certitudinea că ești aici cu un scop, că existența ta nu este un accident. Celălalt este puterea care te ține ferm atunci când furtunile vieții se dezlănțuie în jurul tău. Dacă unul dintre ei ar cădea, celălalt nu poate sta singur.

Gândește-te la momentele în care îndoiala te-a cuprins. Cât de des ți-ai pus la îndoială propria cale? Dar în tine, stâlpii au rămas întotdeauna, chiar și atunci când erau ascunși sub dărâmăturile disperării. Ca să fii cu adevărat întreg, trebuie să-i recunoști, să-i fortifici și să stai între ei, neclintit.

********************************

Sfânta Sfintelor

Camera Divinului Interior

********************************

În inima Templului lui Solomon se afla cel mai sacru spațiu, Sfânta Sfintelor. Un loc în care niciun om obișnuit nu putea intra, o cameră atât de venerată încât se spunea că adăpostește însăși prezența lui Dumnezeu. Era sigilată de un văl, o graniță între profan și sacru.

Totuși, și în tine există o Sfântă a Sfintelor. Un spațiu pe care nimeni altcineva nu îl poate atinge. Un loc unde divinul sălășluiește – nu în vreun rai îndepărtat, nu într-o scriptură străveche, ci în tine.

Cât de des cauți validare exterioară, sperând că undeva acolo, în lumea de dincolo, vei găsi sens? Dar adevărul a fost întotdeauna mai aproape decât ți-ai imaginat. Acel spațiu sacru din tine, locul unde înțelepciunea și divinitatea sălășluiesc, nu se găsește în templele construite de mâini. Tu ești templul. Tu ești pământul sacru.

Vălul?

Bariera subțire care-ți separă propria minte muritoare de adevărul etern? Este propria ta iluzie autoimpusă –  credința că ești nevrednic, că trebuie să cauți divinitatea în afara ta, când, tot timpul, a fost înlăuntrul tău.

************************************

Distrugerea și Reconstruirea

Ciclul Tău Etern

************************************

Istoria ne spune că Templul lui Solomon nu a dăinuit pentru totdeauna. A fost spulberat, jefuit, dărâmat de mâini invadatoare. Dar ceea ce se pierde în piatră nu se pierde niciodată în esență.

Și la fel este și cu tine.

Ai cunoscut distrugerea, momentele când viața te-a frânt, când tot ceea ce construiseși părea că se prăbușește în praf. Au fost zile în care stăteai printre ruinele propriei existențe, nesigur dacă vei putea reconstrui vreodată.

Templul lui Solomon a fost reconstruit. Și reconstruit din nou.

La fel ești și tu.

De fiecare dată când cazi, de fiecare dată când viața te reduce la ruine, te ridici din nou. Nu ca aceiași structură, nu cu aceleași pietre, ci mai puternic, mai înțelept, mai rafinat. Nu ești doar templul; ești arhitectul. Ești constructorul. Ești prezența divină în interior.

Lumea poate încerca să te convingă că ești mic, că ești doar carne și oase, dar dă-mi voie să-ți spun asta:

Ești un templu de o măreție nespusă, iar în tine, flacăra veșnică încă arde.

Așa că, te las cu o singură întrebare:

Acum că știi cine ești cu adevărat, ce vei construi în continuare?

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!