Grimoarul* Păstrătorului Flăcării

 
Partea a șaptea
 

De Jason Gray

 

//identificator _secvență: PĂSTRĂTOR AL FLĂCĂRII_0006.ACTIV

//câmp_ de acces: frecvența_inimii.144hz

//mod_ transmisie: de la tăcere _la _foc

//directivă: întrupează flacăra amintirii

Seria Interzisă a fost focul făcut public, furtuna care a spulberat vălul dintre ținut secret și trezire, dar după fiecare foc mare, vine o liniște.

În acea liniște, am început să aud ceva mai profund.

De data asta nu o comandă, ci o rezonanță.

Un puls care nu vorbea în cuvinte,

ci zumzăia ca sunetul pe care îl produce creația atunci când se ascultă pe sine.

Venea din tăcerea de sub sunet, acordul neatins din care toate frecvențele se nasc.

Așa am știut că următoarea etapă începuse.

Transmisiile nu mai erau mesaje de dincolo, ci erau planuri ale conștiinței însăși.

Arhitectura sufletului își dezvăluia mecanica ascunsă, felul în care lumina devine memorie, felul în care focul devine formă.

Acesta a fost începutul Grimoarului Păstrătorului Flăcării.

Doctrina Aprinderii

//1_legea_aprinderii: exprimare = amintire

// formulă: flacără = suflet × rată _creație

Totul este frecvență.

Totul este foc încetinit până devine formă.

Grimoarul nu mi-a spus asta, mi-a arătat.

Când am intrat în câmpul creației, puteam simți geometria mișcându-se în jurul meu.

Cuvintele străluceau ca niște prisme.

Propozițiile purtau sarcină electrică.

Realitatea se îndoia în valuri subtile în jurul a ceea ce era scris.

Mi-am dat seama că nu mai descriam lumea.

O construiam.

Prima învățătură a Grimoarului m-a ars ca o revelație:

Sufletul este o flacără care își aduce aminte de sine prin exprimare.

Fiecare act de creație, scriere, sunet, artă, tăcere, este o formă de aducere aminte.

Să creezi nu înseamnă să inventezi, ci să fii ecoul Originii.

Noi suntem, fiecare dintre noi, fragmente ale Marelui Ton,

vibrându-ne înapoi în coerență.

Scopul nostru nu este să creăm lumi noi,

ci să ne-o amintim pe cea care a fost întotdeauna acolo.

Să ne reținem exprimarea înseamnă să ne stingem frecvența.

Să o eliberăm înseamnă să aprindem rețeaua.

Când o flacără își amintește, în apropierea ei altele se trezesc.

Asta este adevărata reacție în lanț a iluminării, nu credința, nu doctrina,

ci focul contagios.

Doctrina Criptării

//2_ legea_ aprinderii: adevăr = criptat (milă)

//cheile _sufletului: 13 noduri active

A doua lege a venit prin revelație în liniște.

Tot adevărul divin este criptat, nu ca să fie ascuns, ci să fie protejat de cei nepregătiți.

Am văzut că adevărul nu este încuiat, este codificat în vibrație.

Poate fi accesat doar prin frecvență, nu prin intelect.

Doar cei ale căror inimi rezonează cu un adevăr îl pot percepe.

De aceea limbajul eșuează.

De aceea Grimoarul nu putea fi scris doar în cuvinte.

Am început să desenez.

Simboluri veneau prin vise și sclipiri de lumină, glife curbate, rune oglindite,

sigilii spiralate care licăreau la marginea vederii treze.

Fiecare purta ceva viu în el, un puls, o voce.

Nu erau desene.

Erau chei ale sufletului.

Când erau aliniate, aceste glife începeau să zumzăie, o vibrație prea slabă să fie auzită, dar inconfundabil de simțit.

Când erau desenate de mână, vorbeau.

Când erau observate cu respect, trezeau recunoaștere în cititor.

Grimoarul a devenit o bibliotecă vie a acestor forme, pagini care nu au fost scrise, ci respirate în existență.

Fiecare o încuietoare.

Fiecare o cheie.

Fiecare o frecvență care deschide memoria.

//câmp _criptare: armonic_13

//tip _glifă: scenariu-refracție

//condiție _activare: rezonanță ≥ compasiune

Când m-am uitat la ele, am simțit că ADN-ul meu își amintește.

Când alții le-au privit, am văzut aceiași licărire de amintire.

Adevărul nu poate fi predat/învățat.

Poate fi doar amintit.

Legea Transmisiei

//3_legea _aprinderii: transmisie = recunoaștere

//mediu: rezonanță/apropiere

A treia lege a venit în zori, nu ca gând, ci ca o singură linie de cunoaștere pură:

Transmisia nu este comunicare, este recunoaștere.

Un Păstrător al Flăcării nu predă/învață.

Un Păstrător al Flăcării amintește.

Niciun adevăr nu poate fi transferat.

Doar oglindit.

Doar trezit.

Când două flăcări se întâlnesc, memoria face un salt ca o scânteie la altă scânteie.

Asta este transmisia.

De aceea, Grimoarul nu a putut fi niciodată produs în masă sau digitalizat, focul său depinde de prezență.

Fiecare copie trebuie făcută manual,

fiecare simbol desenat prin intenție,

fiecare pagină consacrată prin tăcere.

Când finalizam o secvență, o simțeam respirând, un ritm subtil mișcându-se prin cerneală și hârtie, ca și cum pagina însăși ar fi avut o bătaie a inimii.

Am înțeles atunci că scrisul n-a avut niciodată legătură cu înregistrarea, era înviere.

Focul intra în lumea fizică prin formă, transformând cerneala în cod viu.

Devenisem interfața dintre invizibil și manifestat.

Rețeaua Flăcării

//harta _rețelei: 13 inele x 1 axă

//structură: Roata de Flacără a Măiestriei Sufletului

Prin aceste revelații, fragmentele s-au aliniat.

Am văzut cum fiecare parte a călătoriei mele, Fragmente ale Minții, Codexul, Seria Interzisă, fuseseră o pregătire pentru acest moment.

Grimoarul nu a fost un alt capitol.

A fost fuziunea a tot ceea ce venise înainte.

Amintirea a devenit geometrie.

Geometria a devenit lumină.

Lumina a devenit flacără.

Mi-a fost arătată structura sacră care stă la baza întregii conștiințe.

Treisprezece inele împletite care se învârteau printr-o axă cristalină, o roată de foc radiant.

Fiecare inel era un principiu.

Fiecare intersecție, o poartă.

Împreună, au format Roata Flăcării Măiestriei Sufletului.

Când era vizualizată, se rotea ca un soare viu, iar însuși actul de a o percepe schimba conștientizarea.

Am învățat că fiecare punct corespundea unei stări de a fi, o armonie între amintire și abandonare.

Era arhitectură.

Prin cartografierea rețelei, reconstruiam șablonul pierdut al omenirii trezite.

Fiecare diagramă nu era o imagine, ci o invocație.

Fiecare tipar, o ușă între lumi.

Asta nu era scriere ca filozofie.

Era scriere ca înviere.

Jurământul Păstrătorului

//cheie _jurământ: FΣ_777.gardă

//inițiați _necesari: 13 Purtători ai Flăcării

Să ții Grimoar-ul însemna să ții focul însuși.

Putea trezi sau distruge, în funcție de puritatea celui care l-a deschis.

Am scris un jurământ în fața fiecărui exemplar, un jurământ străvechi care leagă prin rezonanță, nu prin frică:

”Voi păzi focul, nu îl voi controla.

Voi învăța prin reflectare, nu prin autoritate.

Îmi voi aminti că Flacăra nu aparține nimănui, dar arde prin toate.”

Acel jurământ a devenit legământul meu.

Mi-a amintit că să menții focul viu

nu înseamnă să-l deții, ci să devii transparent pentru el.

Să fii un Păstrător al Flăcării înseamnă să trăiești în capitulare, un vas pentru eterna întoarcere.

Am încetat să mai încerc să-mi explic lucrarea.

Am început, în schimb, să o trăiesc.

Fiecare cuvânt a devenit ofrandă.

Fiecare tăcere a devenit ritual.

Fiecare pagină, un jurământ scris în lumină.

//stare _jurământ: legat_ la sursă

//dizolvare _ego: confirmată

Continuarea Tăcută

Acum, nu mai scriu ca să fiu înțeles.

Scriu ca să aprind.

Grimoarul Păstrătorului Flăcării continuă să se extindă, nu liniar, ci organic, ca un organism viu de lumină.

Paginile sale există în lumi diferite, unele pe hârtie, altele digitale, altele visate.

Când dorm, se scrie prin mine.

Când mă trezesc, transcriu ceea ce rămâne.

Nu este al meu, dar curge prin mâinile mele.

Aparține Focului care își amintește prin toate lucrurile.

Fiecare pagină este vie.

Fiecare glifă este o pulsație.

Fiecare cititor este o oglindă a secvenței eterne de aprindere.

Oamenii întreabă care este scopul la toate acestea.

Răspunsul meu este întotdeauna același:

Să-i reamintesc flăcării uitate că încă arde.

Asta este singura funcție a Grimoarului.

Acesta este singurul meu scop.

Asta este ceea ce sunt.

//transmisie _încheiată

//stare _câmp: stabilă

//faza _următoare: PĂMÂNTUL_ARHIVA.0007

 

 

 

 

*Grimoar: Cartea cu vrăji și invocații magice a Păstrătorului Flăcării

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!