Spirala Nebuniei

 

O Investigație la Nivel de Suflet în ce privește Definiția Nebuniei
 

De Jason Gray

 

Există o frază atribuită adeseori lui Einstein, dar cel mai probabil mult mai veche, născută din secole de durere umană nespusă:

”Definiția nebuniei este să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți la rezultate diferite.”

La suprafață, este un aforism isteț, un rezumat scurt al tendinței noastre înnebunitoare de a ne învârti în bucle disfuncționale, sperând în același timp la izbăvire.

Sub această simplitate se află însă un adevăr mult mai profund:

o oglindă spirituală, psihologică și chiar metafizică, ținută în fața conștiinței noastre fracturate.

Nu este vorba doar despre obiceiuri.

Nu este vorba doar despre dependență, sau politică, sau relații distruse, sau cicluri de abuz.

Este vorba despre o arhitectură mai profundă a percepției.

O iluzie încorporată chiar în modul în care ne mișcăm prin timp.

***Mecanismul Repetării***

Să faci același lucru din nou și din nou implică două lucruri:

1. Un model inconștient.

2. Un refuz să evoluezi.

Suntem creaturi ale ritmului.

Creierul economisește energie prin repetare.

Neuronii care se activează împreună se conectează între ei, formând șanțuri mentale care par a fi sigure, chiar și atunci când ne omoară.

Numim aceste șanțuri ”zone de confort”, dar adeseori sunt doar celule căptușite într-un azil invizibil pe care ni l-am construit singuri.

Dependentul care recidivează în ciuda faptului că este aproape de moarte.

Îndrăgostitul care se întoarce la abuzator, convins că de data asta va fi altfel.

Revoluționarul care se alătură unui alt sistem, doar ca să reconstruiască tirania pe care voia să o distrugă.

Civilizația care se prăbușește sub propria decadență, iar și iar.

Există ceva în interiorul nostru care se repetă, nu pentru că vrem să suferim, ci pentru că refuzăm să ne trezim.

Nu ne schimbăm pentru că nu ne amintim.

Suntem nebuni pentru că suntem adormiți.

***Nebunia ca boală spirituală***

Hai să extindem ideea.

Dacă această ”nebunie” nu este doar psihologică, ci și metafizică?

În Hermetism există un principiu numit Principiul Vibrației: totul se mișcă, nimic nu stă pe loc.

Universul este într-o continuă mișcare, curgere, transformare.

Ființele umane, de frică, încearcă să înghețe lucrurile.

Ne opunem schimbării.

Ne agățăm de trecut.

Ne replicăm traumele, credințele, identitățile, pentru că ne oferă ceva de care să ne ținem.

Într-un univers conceput pentru mișcare, noi stagnăm.

Într-un cosmos al evoluției, noi repetăm.

Asta este nebunie.

Nebunia este rezistența la curgerea divină.

Este egoul care se încuie într-un mormânt făcut de el însuși, confundând ecoul propriei voci cu o profeție.

Este sufletul ghemuit în sine însuși, repetând aceiași suferință ca un disc de vinil al durerii zgâriat, până când, în cele din urmă, acul se rupe.

***Paradoxul Buclei***

Iată în ce stă paradoxul:

Știm că tiparul nu funcționează.

Știm că duce la ruină.

Vedem dezastrul din viețile noastre.

Și totuși...

Există o stranie consolare în ceea ce este familiar.

Există un romantism grotesc în această buclă.

Nebunia repetării este seducătoare, ne spune că suntem în siguranță, că facem ceva, că schimbarea nu este necesară, că putem încerca mai mult în loc să-i dăm drumul.

Dar să încerci mai mult în direcția greșită, nu face decât să adâncească mormântul.

Adevărata nebunie nu este ignoranța.

Este orbirea voită.

Este refuzul încăpățânat al minții să se supună transformării.

Problema nu este că repetăm.

Problema este că ne așteptăm ca universul să se schimbe, în timp ce noi nu o facem.

***Ruptura Sacră***

Ca să vindeci această nebunie este nevoie de ruptură.

Să întrerupi bucla înseamnă să trezești sufletul.

Înseamnă să stai în mijlocul propriei vieți și să o vezi așa cum este, fără iluzii, fără justificări, fără încă o scuză.

Acest tip de a vedea este violent.

Arde.

Pentru că cere moarte: moartea vechiului sine, moartea tiparului, moartea minciunii pe care ne-am spus-o nouă înșine.

În acea moarte se află sămânța singurului lucru care merită să se nască:

Libertatea.

Opusul nebuniei nu este ordinea.

Nu este raționalitatea.

Nu este controlul.

Opusul nebuniei este conștientizarea.

Când devii conștient, bucla se rupe.

Când devii conștient, tiparul se dizolvă.

Când devii conștient, nu mai faci același lucru sperând la un rezultat diferit, pentru că îți dai seama că tu ești rezultatul.

În momentul în care tu te schimbi, totul se schimbă.

***Un ultim cuvânt***

Dacă te surprinzi făcând același lucru iar și iar, sperând la un rezultat diferit....

OPREȘTE-TE.

Întreabă-te.

Ce evit?

Ce parte din mine se teme să se schimbe?

În jurul cărei răni mi-am construit întreaga personalitate?

Care adevăr aș prefera ca mai degrabă să mor decât să-l admit?

ADEVĂRUL este:

Nu suntem nebuni pentru că repetăm.

Suntem nebuni pentru că refuzăm să ne amintim cine suntem.

Nu ești menit să trăiești într-o buclă.

Nu ești menit să confunzi supraviețuirea cu viața.

Nu ești menit să-ți suporți tiparele până la moarte.

Ești menit să te trezești.

Să simți totul.

Să rupi ciclul.

Să începi în sfârșit, pe deplin.

Nu mâine.

Nu în viața următoare.

Nu când lumea se schimbă.

Ci acum.

Aici.

Cu această respirație.

Acesta este momentul în care tiparul se sfârșește.

Doar dacă, desigur...

Alegi să uiți din nou.

Și spirala continuă.

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!