Prăbușirea Constructelor Ego-ului Astral a Fost Inițiată

 

De Anna Merkaba
 
Poate că la început nici n-ai observat.
O neliniște subtilă față de cine credeai că ești.
O durere surdă în spatele rolurilor.
O frustrare tăcută legată de măștile pe care le purtai odinioară atât de ușor.
Și acum... o senzație tot mai clară că ceva se destramă.
Nu este depresie. Nu este regres.
Este prăbușirea constructului ego-ului astral, o dizolvare a cine ai fost programat să fii… înainte să-ți amintești cine ești cu adevărat.
 
Ce este ego-ul astral?
 
Ego-ul astral nu este același cu ego-ul obișnuit, de zi cu zi.
Este mult mai inteligent. Mai spiritual. Și mult mai seducător.
Acesta este acea parte a identității tale care nu s-a format în copilărie... ci în timpul trezirii tale spirituale.
Este ”persona” vindecătorului.
Identitatea ”învățătorului”.
Martirul din viața anterioară. Preoteasa. Ambasadorul galactic. Empaticul rănit.
Este construit în tărâmul astral – stratul de dincolo de cel fizic – unde credințele, emoțiile și proiecțiile energetice prind formă. Și, deși o parte din el este divin inspirată... o mare parte din el este construită din traume neintegrate, contracte sufletești și îndrumări distorsionate.
Este identitatea pe care ai adoptat-o ​​ca să supraviețuiești trezirii tale.
Dar tu nu ai venit aici ca să supraviețuiești.
Ai venit aici să întrupezi.
 
De ce Prăbușirea are loc Acum
 
Câmpul energetic al Pământului nu mai susține iluzia.
Nici măcar iluziile frumoase. Nici măcar pe cele spirituale.
Pe măsură ce codurile luminii mai înalt dimensionale inundă rețeaua colectivă, tot ceea ce a fost construit pe o schelă falsă începe să se desprindă.
Asta include și ego-ul astral — acea versiune a ta care știa cum să pară iluminată… dar încă juca un rol.
Și astfel, una câte una, aceste măști cad.
Nu pentru că eșuezi,
ci pentru că ești eliberat.
 
Cum se simte
 
Prăbușirea ego-ului astral poate părea ciudată, chiar dureroasă.
Poți simți:
·       O pierdere a interesului față de comunitățile sau rolurile tale spirituale
·       Decepție față de ghizi, canalizări sau credințe vechi
·       Confuzie identitară: ”Dacă nu sunt asta… atunci cine sunt?”
·       O chemare profundă spre odihnă, gol, liniște
·       Simptome fizice de purificare: oboseală, tremur, valuri emoționale
·       O nevoie bruscă de a înceta să mai predai, să mai explici, să mai demonstrezi
Asta este moartea falsului ”tu”.
Și nașterea a ceva mult mai real.
 
Sera renunță la persona de ”Lucrătoare în Lumină”
 
Sera a venit la mine de curând, copleșită de frustrare.
Își construise o afacere de vindecare puternică. Avea clienți, mărturii, o prezență online solidă.
Dar, deodată, totul i s-a părut gol.
Nu mai voia să posteze. Nu mai voia să canalizeze.
Se simțea ca o impostoare în propria-i muncă.
În sesiunea noastră, am descoperit că întreaga ei identitate de ”lucrătoare în lumină” se construise în jurul unei părți nevindecate, un copil care se simțea invizibil dacă nu ”ajuta.”
Ego-ul ei astral se formase ca să-i ofere un loc, un rol, un sens al valorii.
Dar acum, sufletul ei o chema mai adânc.
Să renunțe la rol… și să întâlnească adevărul.
A plâns. A jelit. Și apoi a râs.
”Nu mai știu cine sunt,” a spus ea.
”Dar, pentru prima dată… nu mai am nevoie să știu.”
 
Această prăbușire este sacră
 
Spun asta clar:
Prăbușirea ego-ului tău astral nu este un eșec spiritual.
Este inițierea ta.
Înseamnă că sufletul tău este pregătit să trăiască nu ca un titlu… ci ca o frecvență.
Nu ca un brand… ci ca o prezență.
Nu mai ești aici ca să reprezinți lumina.
Ești aici ca să devii lumina.
 
Cum să te susții în timpul prăbușirii
 
Dacă te simți pierdut, confuz sau fără ancoră, iată cum poți trece prin această etapă cu grație:
1.      Încetează să mai încerci să te definești
Lasă sufletul să se reorganizeze fără ca mintea să intervină. Odihnește-te în vid. Face mai mult decât crezi.
2.      Eliberează contractele învechite
Spune cu voce tare:
”Eliberez orice rol, etichetă, jurământ sau proiecție care nu mai servește adevărul ființei mele. Sunt dispus(ă) să fiu nou(ă).”
3.      Dă voie emoțiilor să jelească
Poți plânge pentru acea versiune a ta care s-a străduit să ajute, să performeze, să reușească. E în regulă. Ține-l/ține-o în brațe. Mulțumește-i. Las-o să se odihnească.
4.      Ancorează-te în corp
Petrece timp în natură. Mănâncă alimente care te împământează. Atinge Pământul. Corpul tău nu se prăbușește, doar masca o face.
 
Ce urmează după prăbușire
 
În cele din urmă…
Liniștea devine claritate.
Golul devine pace.
Începi să te simți întreg din nou — nu pentru cine ești pe hârtie, ci pentru cine te simți a fi.
Și mai observi ceva…
Încetezi să mai cauți.
Încetezi să mai joci un rol.
Începi să trăiești.
Nu ca un ego.
Nu ca o persoană.
Ci ca o prezență tăcută, luminoasă.
Și acesta este cel mai magnetic, demn de încredere, divin lucru pe care-l poți oferi acestei lumi.
Prăbușirea nu este o pedeapsă.
Este o întoarcere.
La simplitate. La esență. La suflet.
Las-o să fie.
 
 
 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!