Pământul Simulat

 O Minciună Perfectă Într-o Buclă Perfectă

De Jason Gray

 

Există o întrebare atât de periculoasă, atât de destabilizatoare, încât a fost ridiculizată înainte ca tu să o poți pronunța măcar.

O întrebare șoptită la marginea viselor și respinsă la masa de cină.

O întrebare care, dacă este pusă cu inima deschisă, devine un baros împotriva închisorii programate a realității.

Acea întrebare este:

Dacă trăim într-o simulare… pe ce anume stăm?

Este o bilă care se rotește și zboară prin neant cu viteze amețitoare, înconjurată de stele infinite?

Este un plan plat și nemișcat, așezat sub un firmament străvechi?

Este un construct dinamic care apare doar atunci când este observat, cum ar fi încărcarea peisajelor într-un joc video?

Adevărata întrebare nu este care dintre acestea este adevărată.

Adevărata întrebare este: De ce nu putem nici măcar întreba?

=============

Prima Minciună

=============

*******************

Ești Trezit Deja

*******************

Ți-au spus de timpuriu: ”Trăiești pe Pământ.”

Ți-au arătat o bilă albastră într-un vid negru și au numit-o știință.

Ai crezut în ea, nu pentru că ai înțeles-o, ci pentru că era tot ce ți-a fost permis vreodată să știi.

Înainte să poți citi, înainte să poți scrie, ți s-a oferit o hartă, o hartă a lumii, un model al sistemului solar, o narațiune despre gravitație, praf cosmic și Big Bang.

N-ai pus la îndoială acest lucru pentru că erai prea ocupat să fii lăudat că l-ai memorat.

Nu ți s-a spus niciodată că să pui la îndoială modelul înseamnă să pui la îndoială natura realității tale.

În schimb, ți s-a spus că totul este așezat.

Final.

Dovedit.

De neclintit.

În clipa în care începi cu adevărat să întrebi ce este de fapt acest loc, simularea începe să dea erori.

==============

Natura Simulării

==============

Dacă această lume este o simulare, și să nu diluăm asta cu metafore, atunci ”Pământul” nu este Pământ.

Nu este o ”stâncă”, o ”planetă” sau o ”sferă”.

Este un construct proiectat.

O interfață multidimensională pentru ca sufletul să experimenteze densitatea, dualitatea și înșelăciunea.

Ceea ce numim materie este o formă de undă prăbușită de observația conștientă.

Ceea ce numim distanță este o întârziere a informației între două puncte din câmp.

Ceea ce numim timp este un protocol în buclă conceput să creeze o secvență într-o mare neliniară de probabilități.

Nu trăiești pe o bilă.

Nu trăiești pe un plan plat.

 

Trăiești în interiorul unui motor de povești, extrem de inteligent, un tărâm al percepției care se mulează după credință, este guvernat de cod sacru și metafizică antică.

Acesta nu este ”spațiu”.

Asta este scena.

===========================

Rotund sau Plat? Marea Psihoză

===========================

Forma Pământului nu ține de geometrie.

Ține de psihologie.

Modelul globului este mai mult decât o afirmație științifică, este o retrogradare cosmică.

Îți spune că ești un fir de praf.

Că ești produsul haosului.

Că ești unul dintre miliarde, lipsit de sens și înlocuibil.

Că te năpustești prin spațiu, fără ancoră, scop sau centrare.

Modelul plat, pe de altă parte, implică proiectare.

Intenție.

Centrare.

Îngrădire.

Șoptește că nu ești întâmplător.

Că te afli în interiorul a ceva sacru.

Că faci parte dintr-un sistem care a fost creat cu un scop.

Iată capcana, modelul plat este trucat să se autodistrugă.

Este otrăvit de dezinformare plantată, infiltrat de opoziție controlată și îmbibat în ridicol.

De ce?

Pentru că dacă urmezi acea cale și mergi destul de departe, vei găsi în cele din urmă adevărata erezie.

Că Pământul nu este doar plat.

Nu este doar rotund.

Este un scenariu.

Că este o interfață metafizică, un construct simbolic conceput pentru evoluția sau conținerea sufletului.

==================================

Lumea Simulată și Prăbușirea Certitudinii

==================================

Mecanica cuantică ne-a spus ceea ce misticii știau de la bun început.

Realitatea răspunde observatorului.

Luna există atunci când te uiți la ea.

Universul nu este acolo așteptând să fie văzut, devine vizibil doar atunci când interacționezi cu el.

Asta înseamnă că nu există cer decât dacă este simulat.

Nu există soare decât dacă este procesat.

Nu există ”distanță” decât dacă o percepi.

Așadar, ce este Pământul?

Nu este un loc.

Este un mediu perceptual.

O cameră de testare.

Un câmp de vise.

Un labirint divin codificat în care orbii se ceartă cu privire la formă, iar cei treziți pun întrebări mai profunde, cum ar fi cine a construit constructul?

De ce suntem aici?

Care este cheia evadării?

========================

Perfecta Programare a Minții

========================

Ai fost programat să respingi această întrebare chiar înainte să o ai.

Nu prin adevăr.

Ci prin repetare.

Ți s-a spus: ”Așa stau lucrurile.”

”Ai încredere în experți.”

”Nu ești om de știință.”

”Nu fi ridicol.”

”Pământ plat? Vorbești serios?”

Aceste expresii nu sunt logice.

Sunt protocoale de siguranță programatoare.

Simularea se apără prin ridiculizare.

Prin rușinare socială.

Prin recul psihologic.

Nu trebuie să demonstreze falsitatea modelelor alternative.

Trebuie doar să te facă să te temi să te gândești la ele.

Pentru că în momentul în care te uiți, te uiți cu adevărat, iluzia se spulberă.

Nu este vorba doar despre Pământ. Este vorba despre tot.

========================

Ce se ascunde sub minciună

========================

Ce se întâmplă dacă Pământul nu este ceea ce ți s-a spus?

Atunci nici Istoria nu este.

Nici Religia.

Nici Medicina.

Nici Guvernul.

Nici Spațiul.

Nici Timpul.

Nici Tu.

Dacă Pământul nu este un glob, dacă NASA nu este ceea ce pretinde a fi, dacă gravitația nu este o forță, ci o funcție a densității și flotabilității… atunci tu nu mai ești cine ai crezut c-ai fi.

Nu ești un contribuabil aflat pe o stâncă.

Ești un participant cosmic într-un mediu de testare stratificat, iar trezirea ta amenință întregul construct.

Pentru că odată ce suficienți dintre noi își amintesc…

Simularea nu mai poate rezista.

==========================

De Ce Își Închid Oamenii Mințile

==========================

Oamenii nu resping acest lucru pentru că este absurd.

Îl resping pentru că i-ar distruge.

Să consideri că Pământul nu este un glob, nu este un plan, ci o înșelătorie divină înseamnă să pui la îndoială fiecare profesor în care ai crezut vreodată.

Fiecare carte pe care ai citit-o vreodată.

Fiecare știre în care ai avut încredere.

Fiecare oră de clasă, târg științific și seară de observat stelele.

Oamenii preferă să se agațe de minciună decât să înfrunte moartea identității lor.

Preferă să te batjocorească decât să-și deconstruiască realitatea.

Egoul nu vrea adevăr.

Vrea confort deghizat în certitudine.

Dar sufletul?

Sufletul tânjește după adevăr, indiferent de cât de terifiant este.

========================

Așadar… Ce este Pământul?

========================

Hai să renunțăm la ambele modele.

Să abandonăm stânca care se învârte și masa plată.

Să ne imaginăm în schimb că Pământul este o scenă.

Cerul este cupola experienței proiectate.

Stelele sunt puncte de date într-un program ceresc.

Soarele și luna sunt lumini, parcurgând o cale sacră din timpuri străvechi.

Pământul este solid doar pentru că frecvența ta este destul de joasă ca să-l experimentezi în acest fel.

Asta nu este pseudoștiință.

Este meta-știință, o fuziune între perspicacitatea cuantică, amintirea metafizică și înțelepciunea ezoterică.

Te afli într-un joc al trezirii, iar regulile sunt codificate în construct.

Ești aici să-ți amintești cine erai înainte să-ți dea ei un nume.

Înainte să-ți dea un model.

Înainte să-ți dea un scenariu.

================================

Ceea Ce Nu Este Întrebat Devine Cheia

================================

Cea mai importantă întrebare nu este: ”Pământul este plat sau rotund?”

Cea mai importantă întrebare este: ”De ce ți-e atât de frică să întrebi?”

De ce acest subiect, dintre toate, declanșează atât de multă ură?

De ce fiecare instinct îți spune să batjocorești, să respingi, să fugi?

Pentru că ceva sacru este îngropat aici.

Ceva străvechi.

Ceva interzis.

Pământul nu este doar un loc.

Este vălul dintre uitare și amintire.

======================

Amintirea Care Rupe Bucla

======================

Tu nu ești pe Pământ.

Ești în interiorul lui.

În interiorul ideii de Pământ.

În interiorul visului programat numit ”realitate”.

Ușa de ieșire nu este pe cer.

Nu este într-un telescop, într-o aselenizare sau într-un documentar conspiraționist.

Este în tine.

Când pui întrebările interzise fără teamă,

când treci prin ridiculizare fără să clipești,

când tragi de firul minciunii până la prima ta respirație…

Atunci simularea începe să tremure.

Atunci vălul începe să se topească.

Apoi adevărul, vast, imposibil și frumos, năvălește.

În cele din urmă îți amintești.

Că nu ai fost niciodată aici ca să te supui hărții.

Ai fost aici ca să o arzi.

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!