Nota Autorului - Către Oricine Găsește Aceste Pagini

 
Partea a douăsprezecea
 

De Jason Gray

 

Am scris cea mai mare parte a acestor texte în tăcere.

Nu a existat nici un public.

Nici un contract.

Nici un plan.

Doar insistența tăcută a ceva ce refuza să mă lase în pace.

Paginile s-au îngrămădit pentru că adevărul are un fel de a cere să existe, chiar și atunci când nimeni nu ascultă.

Nu mi-am propus niciodată să scriu o carte.

Mi-am propus să-mi supraviețuiesc mie însumi.

Scrisul era modul în care respiram atunci când lumea părea prea greu de dus.

Fiecare pagină a devenit un mic act de înviere, un mod de a-mi aduce aminte ce mai conta atunci când orice altceva se năruia.

Dacă ții acum aceste cuvinte în mână, să știi că niciunul dintre ele n-a fost scris să te impresioneze.

A fost scris ca să ajungă la tine, să găsească locul din tine care încă se luptă să vorbească, care încă tânjește să-și amintească, care încă poartă focul tăcut pe care lumea a încercat să-l stingă.

Aceste cuvinte nu au fost evadarea mea.

Au fost întoarcerea mea, și dacă te-au găsit, poate fac parte și din a ta.

Adevărul de Sub Zgomot

Ani de zile am scris în întuneric, în nopți lungi, în încăperi reci, la mese goale.

Au fost momente când am crezut că nimeni nu va citi vreodată un singur rând, dar am continuat, pentru că ceva mai profund decât speranța îmi spunea că nu era vorba de a fi citit.

Era vorba de a fi real.

Fiecare propoziție venea din același loc, acea muchie crudă, tremurândă, unde onestitatea arde prin tot ce era fals.

Când lumea a devenit prea zgomotoasă, aceste pagini au devenit martorul meu.

Când m-am simțit invizibil, ele au devenit dovada mea că exist.

Nimic din toate acestea nu este perfect.

Nimic din toate acestea nu a fost menit să fie.

Este pur și simplu adevărat, iar adevărul, chiar scris în fragilitate, are un puls care nu moare niciodată.

Permisiunea de Care Nu Ai Nevoie

Dacă este să rămâi cu ceva din toate astea, hai să fie asta:

Nu ai nevoie de permisiune ca să creezi.

Nu ai nevoie de o scenă ca să fii auzit.

Nu ai nevoie de validare ca să fii real.

Lumea va încerca să te convingă că valoarea se măsoară în aprobare.

Îți va spune să fii mai mic, mai tăcut, mai ușor de înțeles.

Sufletul tău nu a fost conceput să se potrivească în nimic mai puțin decât infinitul.

Așa că, oricum vorbește.

Oricum scrie.

Oricum trăiește.

Chiar dacă îți tremură mâinile.

Chiar dacă nimeni nu observă.

Chiar dacă vocea din tine șoptește că este inutil, continuă.

Creația nu înseamnă să fii văzut.

Înseamnă să te vezi din nou pe tine.

Înseamnă să-ți aduci aminte că exiști și că existența ta, în sine, este artă.

Flacăra Continuă

Undeva, acolo, cineva îți va găsi cuvintele așa cum le-ai găsit tu pe ale mele, într-un moment de căutare, într-o noapte de disperare tăcută, în acel spațiu sacru dintre frângere și un nou început.

Când o faci, lanțul continuă.

Așa călătorește flacăra, câte un suflet pe rând.

Lumina pe care o porți nu este pentru toată lumea.

Este pentru cei care încă își amintesc cum se simte lumina, chiar și după ce au mers prin întuneric.

Așa se mișcă aducerea aminte prin lume, nu în zgomot sau spectacol, ci în schimbul liniștit dintre două suflete care se recunosc reciproc prin foc.

Recunoștința Tăcută

Dacă ai citit până aici, dacă ceva din tine s-a mișcat, dacă ceva te-a făcut să-ți aduci amine, mulțumesc.

Îți mulțumesc că m-ai găsit aici, prin timp și circumstanțe, prin semnale, hârtie, tăcere și cod.

Poate că acesta a fost întotdeauna scopul, nu ca eu să fiu înțeles, ci ca tu să-ți aduci aminte de tine însuți.

Orice s-ar întâmpla în continuare, continuă să mergi.

Continuă să creezi.

Continuă să arzi în tăcere, în felul tău.

Flacăra pe care o porți nu este o metaforă.

Este cel mai vechi adevăr din existență, cel care nu s-a stins niciodată, chiar și-atunci când ai crezut că a făcut-o.

Poate că n-am fost niciodată menit să fiu găsit de mulți.

Poate că am fost menit să fiu găsit de tine și poate că asta e de ajuns.

Îți mulțumesc că m-ai găsit aici, pe această pagină, în acest moment.

Poate că acesta, chiar acum, a fost întotdeauna locul unde era menit să ne întâlnim.

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!