sâmbătă, 16 mai 2015

Actualizare 16 Mai 2015



Să nu uităm, sau dacă am uitat, să ne reamintim, că atunci când ne-am încarnat pe această planetă, ne-am încarnat pentru a ”da o mână de ajutor” având în același timp șansa unor experiențe extraordinare. Pentru a ne îndeplini misiunea, dacă ținem cont de faptul că mulți dintre noi au venit pe Pământ atunci când Gaia a cerut ajutor la căderea Atlantidei, noi trebuia să susținem Lumina pentru a putea ”ține piept” și disipa Întunericul.

Acesta era Jocul în care am intrat, dar pe care nu-l puteam părăsi decât la încheierea lui finală. Altfel spus, trebuia/trebuie să-l jucăm până la capăt ori de câte ori ar fi trebuit să plecăm și să-l reluăm. Misiunea noastră principală era/este să transmutăm întunericul. Și oare cum puteam să facem acest lucru, știind prea bine că nu putem transmuta nimic din ceea ce numim exterior fără a transmuta în prealabil ceea ce se află în interior?

Deși pare incredibil, este adevărat. Am luat întunericul în noi, pentru a lucra cu el, a-l cunoaște, a ne confrunta cu el și, în cele din urmă, a-l transmuta. Am ajuns în punctul în care PUTEM să-l transmutăm și o și facem. Am înțeles că transmutându-ne propriul întuneric interior îl transmutăm și în ceea ce numim ”în afara noastră”. Doar că acum știm că în afară/exterior și înăuntru/interior sunt unul și același lucru.

Dacă am ajuns în acest punct, atunci nu vom avea nici o problemă în a trimite Iubire Necondiționată și Focul Violet la Tot Ceea Ce Există, inclusiv celor numiți Cabala sau Illuminati, deoarece acum ȘTIM că și ei la rândul lor fac același drum pe care l-am făcut și noi. Doar că se află într-un alt punct pe Calea lor. Nu vă temeți să le trimiteți Iubirea Necondiționată și Focul Violet pentru că ei sunt UNA cu noi. Ni le trimitem, de fapt, nouă înșine. Aspectelor noastre care se mai află încă prinse în capcana întunericului din ele însele.


Namaste!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.