Din ciclul De ale mele
Nu
am de gând să fac nici o analiză deșteaptă a subiectului ”sărăcie” pentru că ar
însemna să irosesc un ”timp” prețios, și al meu și al vostru, discutând despre
cai verzi pe pereți. Nu că n-am fi noi oamenii experți în a face acest lucru,
dar să ne abținem măcar atunci când o putem face. Atunci despre ce vreau să
vorbesc?
Ieri,
mi-a trimis cineva o cerere interesantă pe chat-ul de la Facebook. Întrebarea,
cererea, suna cam așa: ”Bună seara! Vă citesc, cu mare interes toate postările,
dar aș dori să aflu dacă există persoane foarte evoluate spiritual și care
discută liber (fără bani) despre acest subiect. Toți postează lucruri
interesante, dar aș dori să socializăm și între noi, să ne ajutăm (și cei care
nu au job și bani). Puteți să-mi spuneți o persoană foarte evoluată care este
dispusă să comunice gratis? Mulțumesc!”
Am
întrebat-o ce înțelege ea prin ”persoană foarte evoluată”. Căuta un ”Maestru” altruist
care să-i ofere sfaturi bune pentru a fi sigură că se va afla și ea printre cei
Ascensionați. Un Maestru care să-i ofere o inițiere valabilă. Și era foarte
supărată că eu, care ”sunt un exemplu prin ceea ce postez, totuși nu cunosc
persoane foarte evoluate care să fie dispuse să predea gratis pentru cei săraci,
pentru cei fără job, care nu au bani și nu au dreptul la ascensiune pentru că
nu pot plăti cursuri.”
De
ce vă redau această discuție? Nu pentru a mă amuza pe seama cuiva, pentru că
aia aș fi eu în primul rând. Trebuie să mărturisesc că această conversație a
fost o mare încercare/provocare pentru mine. Fiecare dintre noi, cei care am
pornit pe calea fără de întoarcere a evoluției, am pornit într-un anume fel,
așa cum a fost potrivit pentru fiecare dintre noi.
Pentru
mine, în momentul primului meu Pas nici măcar nu exista noțiunea de maestru,
spiritualitate, ascensiune. Toate acestea au venit în timp, una după alta, în
mod gradat, potrivit evoluției mele. Punerea în aceiași propoziție a cuvintelor
”începător, maestru, persoană foarte evoluată și ascensiune” m-a frapat. Mi s-a
părut că ”șoimul patriei” se vrea deja ”honoris causa” și că nu este nimic
anormal în asta, dar este ne-natural. Ca și cum de la baza muntelui te-ai urca
într-un elicopter care te-ar duce în vârful muntelui și nu ai ști nici de ce te
afli acolo și nici ce să faci acolo.
I-am
explicat că este relativă noțiunea de persoană foarte evoluată și că maestru
îți poate fi oricine, până și piatra de pe drum de care te împiedici, pentru că
astfel ai șansa de a vedea ceva ce altfel nu ai fi văzut. Că mersul la un
maestru poate semăna cu povestea pomului lăudat, când singurul maestru valabil
este chiar în tine, fiind singurul care știe exact ce ai tu nevoie în fiecare
moment pentru a putea să-ți urmezi mai departe calea.
M-a
întrebat la ce rugăciune îi răspunde Maestrul/Sinele interior, pentru a putea
comunica cu el, și i-am răspuns că la ”Te rog” și ”Mulțumesc”. I-am explicat că
eu nu fac nici un fel de inițieri și am îndrumat-o să caute, sub oblăduirea
Sinelui ei, răspunsurile care i se potrivesc. I-am arătat că este o norocoasă
că nu are bani de dat la tot felul de, mai mult sau mai puțini, maeștri, având
astfel șansa de a-și urma calea, ce-i drept poate mai încet decât ar vrea
mintea ei, dar fără tot felul de reguli și limite impuse de cineva din afara
ei.
Am
încercat să-i dau acele sfaturi pe care mi le-aș da mie acum, dacă m-aș afla la
început de drum. Caută în tine, ai încredere în ceea ce TU simți, nu în ceea
ce-ți spun alții. Ascultă-i ce spun și ia din vorbele lor ceea ce simți că ți
se potrivește ție. Ia-o încet că nu-i concurs, oricum vei ajunge acolo unde ai
de ajuns și o vei face exact atunci când este potrivit pentru tine, nici mai
repede nici mai târziu. Bucură-te de fiecare Pas pe care-l faci și mergi
alături de singurul tău Maestru și prieten, Sinele tău. Discută cu el așa cum
discuți cu mine și apoi cere-i să te ajute să pricepi răspunsul. O va face cu
cea mai mare bucurie. Fii atentă doar la tot ceea ce-ți iese în cale și
mulțumește pentru tot ceea ce primești, chiar dacă acum/atunci nu-i vezi
rostul.
Mulți
dintre noi, am ajuns în punctul în care va trebui să-i instruim pe cei ce vin
după noi. Pentru unii va fi ceva atât de provocator încât vor avea tendința de
a se retrage. Nu o faceți. Este următorul Pas. Am acumulat suficient pentru a
putea da mai departe. Dacă am înțeles că ceea ce dăm, nouă ne dăm, atunci am
ajuns în punctul în care putem FI ceea ce am venit să FIM. Învățătorii și
conducătorii unei noi lumi. O lume a iubirii, a respectului, a onorării, a
păcii, a fericirii, a creației conștiente.
Dacă
privind fața, sau citind/simțind câmpul energetic al celei/celui din fața noastră
ne putem vedea pe noi înșine în ea/el, atunci nu avem altceva de făcut decât să
ne deschidem inima și să lăsăm să curgă de la sine ceea ce avem de dat. Pentru
că dragii mei,
A SOSIT TIMPUL
Și
suntem pregătiți să o facem.
Namaste!
Monica Poka
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.