Actualizare 30 Mai 2015

După cum am mai spus, procesul ascensiunii noastre, care este în curs de desfășurare, NU înseamnă plecarea noastră de pe planetă ci venirea noastră pe planetă. NU este vorba de părăsirea dimensiunii a treia în mod fizic, ci de urcarea în conștiință la nivele mai înalt dimensionale, ceea ce înseamnă coborârea Sinelui nostru Mai Înalt în materie, scopul misiunii noastre pe Pământ. 

Dimensiunea a treia despre care se spune că se închide, nu se închide așa cum am închide ușa la o cameră și am interzice accesul acolo. Ea se închide prin schimbarea percepțiilor noastre, schimbare care are loc prin schimbarea conștiinței noastre. Procesul a început și se derulează de ceva vreme, dar foarte puțini îl pot recunoaște deocamdată.

De ce? Pentru că mulți dintre noi nu cunosc modul de operare al sistemului numit ”ființă umană trei dimensională”, se identifică cu sinele uman și încearcă să modifice un sistem care, dacă este modificat fără a se respecta anumite reguli de bază, duce la dezechilibre. Dacă nu știi ce ești, nu poți percepe ceea ce devii.

S-a pus mult prea mult accent pe latura emoțională a procesului, aspectul nostru feminin, lăsând la o parte componenta mentală, aspectul nostru masculin, care a fost denigrată și chiar minimalizată în multe cazuri. Ceea ce pare a scăpa din vedere este că, este necesar să ajungem la echilibrul lor, nu la supremația uneia sau alteia.

A sosit timpul să înțelegem anumiți termeni în adevăratul lor înțeles și să nu mai condamnăm unele noțiuni pentru că prin asta doar ne încetinim propriul proces de transmutare, creând în plus multă suferință ne-necesară atât la nivel fizic cât și emoțional. Ne agățăm de înțelesuri vechi pe care le luăm ad-literam în loc să privim dincolo de înțelesul lor, neutru, de fapt.

Am să iau un exemplu. Cuvântul judecare, care este condamnat din toate punctele de vedere în genul ”Aha, mă judeci!”, ”Cine îți dă voie să mă judeci?”, ”Nu judeca pe nimeni, dacă nu vrei să fii tu însuți judecat.” Le-am folosit și încă le mai folosim cu toții. Dar, de ce judecăm? Este judecata ceva rău? Ce este judecata de fapt?

Mi-aduc aminte că, pe vremea când eram copil, am auzit de multe ori expresia ”Judecă, măi omule, judecă și tu ce faci!” Cuvântul judecă era folosit în sensul de gândește, analizează și decide. Deci, judecarea este un sistem de operare al complexului numit ființă umană. Noi judecăm tot timpul. Și o facem pentru că așa funcționăm.

În dualitate funcționăm prin judecare (gândire), comparație, analiză, raportare la anumite sisteme de referință, credință, nivel de cunoaștere, etc., care toate fac parte din procesul mental. Dacă le negăm și încercăm să le dezactivăm ne vom trezi în imposibilitatea de a funcționa.

Și pentru că nu putem să o facem, pentru că pur și simplu ele fac parte din dotarea ființei umane, ne înverșunăm împotriva lor pentru că cineva a considerat că ele sunt rele. Ele nu sunt rele, modul în care le folosim poate fi nepotrivit. Ceea ce avem noi de studiat și, eventual, de îndreptat, este modul în care ne folosim de ele.

Când nu vom mai lua totul atât de ad-literam și de personal, vom accepta că ele fac parte din dotarea ființei umane întrupate, vom putea vedea dincolo de ele, le vom putea îmbunătăți și folosi la adevărata lor valoare. Pentru că abia atunci vom putea ajunge să avem un punct de vedere adus la un numitor comun pentru noi ca și colectiv uman.

Este normal să judecăm că un anumit lucru este potrivit, confortabil pentru noi sau nu. Dacă admitem că un altul face la rândul lui același lucru și că poate să aibă un alt potrivit și confortabil decât avem noi, vom putea, de comun acord, să găsim calea de mijloc. Dar atâta timp cât ne luptăm pe concepte și noțiuni vechi și depășite, ardem gazul degeaba, batem pasul pe loc și mai și creăm multă luptă și suferință.

Nu de fiecare dată când cineva emite o părere înseamnă că judecă ceva sau pe cineva în sensul de a-l/a o condamna. Este adevărat că exprimarea poate fi de această natură, dar suntem toți în procesul transmutării noastre și ne aflăm fiecare într-un alt punct pe traseul călătoriei noastre.

Și, să nu uităm, atunci când percepem părerea emisă de altcineva drept o judecată, în noi se trezește un sentiment de luptă și de cele mai multe ori vom dori să replicăm. Dacă putem pune deoparte această reacție și privi ceea ce a spus celălalt doar ca pe o părere, vom putea elimina, treptat, energia joasă care se naște dintr-o astfel de situație.

Suntem TOȚI în procesul transmutării noastre și este firesc să mai călcăm în străchini, dar dacă dorința noastră este să ne îndreptăm spre nivele mai înalte de conștiință, primul lucru la care trebuie să renunțăm este lupta. Lupta cu noi înșine, din dorința de perfecțiune, și lupta cu ceilalți, care nu sunt așa ca noi sau cum am vrea noi să fie.

Dacă ne acceptăm TOATE instrumentele pe care le avem la dispoziție, vom vedea că am folosit doar o parte, un aspect al lor, și nu întotdeauna pe cel mai bun. Diferența de păreri și de opinii este un motor în avansarea noastră, nu o frână. TOȚI avem loc sub Soare nu-i așa? Va trebui să învățăm să trăim împreună, ca o familie adevărată, pentru că asta și suntem, asta am fost și asta vom fi întotdeauna.

Namaste!

Monica Poka