miercuri, 20 mai 2015

Actualizare 20 Mai 2015



În ciuda aparentului haos pe care mintea umană îl percepe, din ce în ce mai mulți oameni încep să simtă schimbarea care are loc. Spun simtă, pentru că de văzut încă prea puțin poate fi văzută la nivel fizic. Dar o interesantă stare de siguranță începe să fie simțită de tot mai mulți oameni. Grija pentru ziua de mâine pare a se estompa cumva în încrederea din ce în ce mai pronunțată că totul este bine. Această nesiguranță dată de ideea de supraviețuire pare a se topi. Cum, de ce, unde, când, cum? Sunt întrebări care par să nu ne mai preocupe mintea așa cum o făcea înainte.

Pe fondul acestei stări de crescândă siguranță, apărută parcă peste noapte, fără a fi susținută de ceva palpabil, fiind doar o stare care parcă s-a instalat ca la ea acasă (unde îi și este de fapt locul), din ce în ce mai mulți oameni încep să aibă trăiri și amintiri conștiente ale trăilor lor, ale experiențelor lor din alte vieți sau din călătoriile inter-dimensionale pe care le fac tot timpul, nu numai în timpul somnului. Deși creierului nostru 3D nu-i este tocmai ușoară această situație, fiind confruntat cu experiențe și trăiri care nu fac parte din baza lui de date sau din configurarea sa, nu se mai opune atât de vehement ca și până acum acestor amintiri și conștientizări.

Foarte important este să permitem ca aceste amintiri să vină în conștientizarea noastră, să le primim cu bucurie și fără nici o urmă de teamă. Știm cu toții că teama, frica coboară nivelul la care se află conștiința noastră în momentul în care reușim, în sfârșit, să facem această conexiune și o pierdem ca și cum n-ar fi fost. Starea de siguranță care am dobândit-o are tocmai rolul de a ne ajuta să NU intrăm în teamă și frică atunci când ”gustăm” din aceste amintiri, trăiri, conștientizări. Este foarte important să le aducem în conștientizarea noastră, în viața noastră conștientă de zi cu zi, deoarece acesta este modul în care ne vom re-conecta la Sinele nostru și la Multidimensionalitatea noastră.

Am început, în sfârșit, să facem primii pași într-un nivel care, de-a lungul eonilor trăiți în întunericul de pe Pământ, ne-a devenit necunoscut. Acum, că întunericul începe să se destrame, putem conștientiza din nou cine suntem noi cu adevărat. Drumul nostru spre Acasa din noi, drum care a început odată cu prima noastră întrupare pe această minunată planetă, se apropie de sfârșitul său. Întâmpinați cu bucurie tot ceea ce vi se arată, pentru că este cu adevărat sfârșitul care începe să se manifeste din ce în ce mai perceptibil.

Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.