În ciuda aparentului haos pe care
mintea umană îl percepe, din ce în ce mai mulți oameni încep să simtă
schimbarea care are loc. Spun simtă, pentru că de văzut încă prea puțin poate
fi văzută la nivel fizic. Dar o interesantă stare de siguranță începe să fie
simțită de tot mai mulți oameni. Grija pentru ziua de mâine pare a se estompa
cumva în încrederea din ce în ce mai pronunțată că totul este bine. Această
nesiguranță dată de ideea de supraviețuire pare a se topi. Cum, de ce, unde,
când, cum? Sunt întrebări care par să nu ne mai preocupe mintea așa cum o făcea
înainte.
Pe fondul acestei stări de
crescândă siguranță, apărută parcă peste noapte, fără a fi susținută de ceva palpabil,
fiind doar o stare care parcă s-a instalat ca la ea acasă (unde îi și este de
fapt locul), din ce în ce mai mulți oameni încep să aibă trăiri și amintiri
conștiente ale trăilor lor, ale experiențelor lor din alte vieți sau din
călătoriile inter-dimensionale pe care le fac tot timpul, nu numai în timpul
somnului. Deși creierului nostru 3D nu-i este tocmai ușoară această situație,
fiind confruntat cu experiențe și trăiri care nu fac parte din baza lui de date
sau din configurarea sa, nu se mai opune atât de vehement ca și până acum acestor
amintiri și conștientizări.
Foarte important este să permitem
ca aceste amintiri să vină în conștientizarea noastră, să le primim cu bucurie
și fără nici o urmă de teamă. Știm cu toții că teama, frica coboară nivelul la
care se află conștiința noastră în momentul în care reușim, în sfârșit, să
facem această conexiune și o pierdem ca și cum n-ar fi fost. Starea de
siguranță care am dobândit-o are tocmai rolul de a ne ajuta să NU intrăm în
teamă și frică atunci când ”gustăm” din aceste amintiri, trăiri,
conștientizări. Este foarte important să le aducem în conștientizarea noastră,
în viața noastră conștientă de zi cu zi, deoarece acesta este modul în care ne
vom re-conecta la Sinele nostru și la Multidimensionalitatea noastră.
Am început, în sfârșit, să facem primii
pași într-un nivel care, de-a lungul eonilor trăiți în întunericul de pe Pământ,
ne-a devenit necunoscut. Acum, că întunericul începe să se destrame, putem
conștientiza din nou cine suntem noi cu adevărat. Drumul nostru spre Acasa din
noi, drum care a început odată cu prima noastră întrupare pe această minunată
planetă, se apropie de sfârșitul său. Întâmpinați cu bucurie tot ceea ce vi se
arată, pentru că este cu adevărat sfârșitul care începe să se manifeste din ce
în ce mai perceptibil.
Namaste!
Monica Poka
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.