Energiile colective par a fi
ieșit de sub control și a se plimba haotice prin lume. Noțiunea de timp începe
să-și piardă semnificația și consistența, ceea ce face ca într-o anumită
măsură, confuzia să crească. Ne ”uităm” programele făcute, mergem la locul de
muncă de parcă mai bine am veni.
Mintea noastră umană nu mai poate
ține pasul cu ceea ce se petrece, și de aici o stare de oboseală și de lehamite
de tot și de toate. Singura dorință care pare să mai rămână este să ne lase
toată lumea în pace pentru a ne putea întâlni cu noi înșine.
Senzația cea mai profundă este că
ne-am pierdut de noi înșine și că nu mai știm încotro. Vedem roboțelul din noi,
dar parcă nu putem decupla funcționarea lui. Și vedem în jurul nostru alți
roboței, unii dorind să facă același lucru ca și noi, în timp ce alții roboțesc
în continuare.
Este o perioadă doar, așa după
cum ”surferii” cu vechime știu deja. Da, după acest val urmează din nou
integrarea, și tot așa pentru că trebuie să ținem cont de posibilitățile
corpului nostru de a ține pasul cu creșterea energiilor. Sunt multe, multe
recalibrări care au loc la nivel de ”soft”, multe actualizări, deoarece pentru
energiile care inundă planeta este necesar să avem și percepțiile
corespunzătoare.
Valul mare de noi treziri tulbură
și el ”apa liniștită” a existenței noastre. Cei nou treziți ”agită apele” cu
nerăbdarea lor de a obține totul dintr-o dată, dacă se poate. Să nu uităm că ei
fac parte, în general, din generația internetului și s-au obișnuit ca printr-un
simplu ”caută” să găsească răspunsurile în afara lor. Ei vor dovezi clare și
indubitabile pentru că nu i-a învățat nimeni că există un ”în mine” în care se
află unica bibliotecă a cunoașterii universale.
Uneori, este dificil să facem
față la atât de multe distrageri, dar să nu uităm că avem la îndemână câteva
instrumente cu care ne-am obișnuit deja. Și altele noi ne sunt puse la
îndemână. Dacă, în loc să ne lăsăm prinși în aparentul haos din jurul nostru,
ne plasăm atenția asupra modificărilor pe care, cu ”coada ochiului” am început
să le sesizăm, vom descoperi noi ”jucării” pentru sinele nostru aflat în
schimbare.
Și, mărturisesc că sunt foarte,
foarte incitante și interesante. Nimic nu este așa cum pare. Cei care citiți
postările mele sunteți, în general, trecuți deja prin ciur și dârmon și puteți
”vira” cu ușurință în direcția dorită de voi. Nu stați și așteptați să vedeți
ce urmează sau ce se întâmplă, porniți în propria voastră explorare. Așteptarea
aduce doar frustrări și activează programe vechi, explorarea aduce bucurie,
entuziasm, excitație și curgere firească.
Fiți atenți la detaliile, micile
inadvertențe, micile sau marile provocări care vă apar în cale, pentru că ele
conțin cele mai mari daruri ale momentului. Când cineva vă solicită să faceți
ceva ce n-ați mai făcut niciodată, nu lăsați programul ”Poftim, dar n-am făcut
asta niciodată!” să deruleze. Spuneți-vă ”Asta da provocare. Chiar îmi doream
să încerc ceva nou. De unde să apuc problema?” Veți fi uimiți, da , foarte uimiți
că ȘTIȚI și de unde se o apucați, și și cum să o duceți la bun sfârșit.
Namaste!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.