Încă câteva răspunsuri – Consiliul

Prin Ronald Head

Această postare va conține încă câteva răspunsuri. Am editat întrebările pentru o mai mare claritate.

”Atunci când sunt în aliniere, se spune că este lipsit de efort, totuși, atunci când mă confrunt cu … o frică de intimitate, sau cu orice frică, de fapt, nu se mai simte lipsit de efort. De unde știi dacă frica de intimitate este cea care te face să vrei să o iei la goană sau dacă intuiția ta este cea care îți spune că s-ar putea să nu ți se potrivească?”

Frica este proiecția amintirii sau a imaginării unui rezultat viitor care este același lucru sau similar cu amintirea unui eveniment din trecut. Poate fi același tip de imaginație care include ceva ce ați văzut sau v-a fost descris. Cunoașterea intuitivă a rezultatului unei posibile acțiuni este doar atât. Este o cunoaștere [faptul de a ști/simți fără nici o altă dovadă n.t.]. S-ar putea să vă provoace un oarecare disconfort, dar sentimentul nu va fi același cu cel de frică. Este foarte posibil să vă fie frică de ceva ce știți cu precizie că este nevoie să faceți. Și s-ar putea să vă fie frică de acest lucru din mai multe motive. Întotdeauna veți descoperi că fricile voastre sunt nefondate și acest lucru se va baza pe un cel mai rău scenariu pe care vi-l puteți imagina. Aproape toți vă puteți gândi la nenumărate exemple de acest tip în trecutul vostru. Frica va declanșa un sentiment definit într-o parte definită a corpului vostru. Intuiția nu o va face. Trebuie să învățați să vă cunoașteți. Totuși, este posibil să învățați acest lucru din amintirile voastre. Puteți ”călători în timp” prin propriile voastre vieți pentru a face acest lucru.

”Sunt curios în ceea ce privește originea ființelor clasificate cândva ca zei (legendele Scandinave, mitologia Greacă, etc.) Au fost aceleași ființe descrise în mod diferit? Ce putem învăța de la ei în acest moment?”

Sunteți destul de corect spunând că ceea ce noi numim zeii trecutului se baza pe funcțiile observabile ale lumii din jurul popoarelor din diferite societăți. Existau, astfel, paralele definite între un zeu cu un nume în Grecia și un altul cu un nume diferit în Egipt. Cei mai mulți dintre oamenii educați din culturile antice au înțeles foarte bine acest lucru. Ideile voastre actuale despre dumnezeul meu/dumnezeul tău nu au fost deloc predominante în acele timpuri. Alexandru, de exemplu, nu avea nici o problemă să meargă la un sanctuar dintr-un ținut cucerit. Vă felicitați că ați depășit aceste idei, dar poate că ar trebui să vă gândiți și la cu cât mai bine a tratat omenirea natura pe care o respecta atunci față de cum o tratează acum când caută să o domine.

”Întotdeauna m-am întrebat dacă rugăciunea și meditația ne sunt necesare. Fericirea și pacea noastră depind de aceste practici zilnice? Chiar avem nevoie de ele? Este greșit dacă nu le facem? Pierdem ceva important pentru ascensiunea noastră? Am putea, în schimb, face altceva? Uneori nu simt să mă rog sau să meditez și aș dori să știu dacă pun astfel un obstacol în calea evoluției mele spirituale…”

Toate lucrurile pe care le menționezi nu sunt altceva decât metode, metode care au fost menite să continue învățarea cuiva să-și întâlnească și să-și cunoască sinele. Dar, la nivel colectiv, ați fost învățați că puteți face aceste lucruri în mod corect sau greșit. Vă rugăm să renunțați la aceste idei. Le puteți face cu mai mult sau mai puțin succes. Dar voi sunteți cei care țineți socoteala. Tipul acela mare cu barbă care stă pe un nor există doar în imaginația voastră. Și a fugit din fața fulgerelor cu mult timp în urmă. Puteți găsi unele dintre aceste lucruri ca fiindu-vă de folos. Sau poate nu. Puteți descoperi un mod cu totul diferit care funcționează mai bine pentru voi. Dar sunteți în mod colectiv programați să începeți această căutare mai devreme sau mai târziu. Ceea ce este nevoie să faceți la un moment dat este să renunțați la a vă măsura pe voi înșivă după ideile legate de ”ar trebui” ale cuiva mort de multă vreme. Comparați-vă doar cu cele mai bune sentimente ale voastre cu privire la voi înșivă. Restul sunt doar bagaje. Cum ați dori să fiți? Și de ce vreți să fiți așa? Ce simțiți legat de voi înșivă? De ce? Dacă vă simțiți fericiți și liniștiți într-o clădire religioasă, acolo mergeți. Dacă vă simțiți mai liniștiți și mai fericiți într-o pădure sau pe plajă, acolo mergeți. Și nu lăsați ca o judecată învățată să vă descurajeze. Voi sunteți judecătorul. Voi sunteți singurul responsabil pentru viața voastră. Punct.

Traducere Monica Poka

link catre articolul original