Ceea ce voi scrie în continuare scriu sub influența a ceea ce am experimentat de curând și a conștientizărilor cu care m-am trezit în această dimineață. Recunosc că în această perspectivă m-au influențat/ajutat și ultimele mesaje pe care le-am tradus, mesaje venite din părți/energii diferite și care, deși nu ne-o spun pe față, o spun printre rânduri. ”Ne dau mură-n gură” cum s-ar spune.
De ce nu ne-o spun pe față, s-ar putea să vă întrebați. Pentru că nu vor să ne lipsească de bucuria pe care o experimentăm atunci când o descoperim și acceptăm noi ”de capul nostru”. Ceva asemănător cu darurile de Moș Nicolae sau Moș Crăciun pe care părinții ni le puneau în cizmulețe sau sub brad. Pentru mine a fost una dintre cele mai mari (dacă nu cea mai mare) eliberări pe care le-am simțit în această viață.
Ei bine, m-am trezit cu versurile unui cântec în cap ”Sunt și înger sunt și drac ....” și cu multe semne de întrebare, dar și cu răspunsuri care altădată mi-ar fi fost greu să le accept. Așa că, mi-am deschis laptopul și am căutat acele versuri. Le-am găsit. Bănuiesc că autoarea versurilor este Georgiana Dănilă pentru că pe blogul ei am găsit poezia ”Înger și drac” fără indicarea unui alt autor.
Așadar, ”Ce e rău și ce e bine” vorba marelui nostru poet și vizionar Mihai Eminescu în extraordinara sa Glossă. Nimic nu-i rău, nimic nu-i bine, Totul pur și simplu ESTE. Mi-am repetat de atât de multe ori aceste cuvinte, de fiecare dată când dădeam de greu sau era vorba de lucruri pe care nu mi le puteam explica sau nu le puteam accepta din punctul în care mă aflam în acel moment al călătoriei mele. Dar nu i-am pătruns niciodată până acum adevărata semnificație, profunzimea și revelația pe care o conține această afirmație.
Fiecare dintre noi ne avem partea noastră luminoasă și partea noastră întunecată. Am fost învățați că partea luminoasă aparține Divinului, iar partea întunecată aparține Diavolului. Raiul și Iadul. Am fost rupți în două ca să putem experimenta dualitatea. Dar a sosit momentul întoarcerii acasă în UNitatea și UNimea care suntem și nu mai găsim în amintirile noastre calea așa că, va trebui să ne făurim una.
Este chiar o blasfemie să afirmi că ”sunt și înger, sunt și drac”. Pentru asta până și arsul pe rug este prea puțin în viziunea unora. Da, totul pare complicat pentru că învățăturile care ne-au fost inoculate vieți după vieți după vieți au pătruns atât de adânc în subconștientul nostru încât nu mai putem da de urma originii lor. Nici nu ar trebui să o căutăm, este efort inutil, energie risipită.
Ar trebui să luăm ceea ce avem, ceea ce simțim, să vedem dacă sfâșierea asta a noastră în două ne mai folosește la ceva și apoi să decidem dacă mai vrem să jucăm jocul dualității sau o luăm către casă, către o reîntregire, din punctul nostru de vedere, pentru că, în realitate, n-am fost niciodată separați. De-asta ceea ce noi trăim este numită iluzie.
Se spune că ”fiecare călătorie începe cu primul pas” și așa și este. Care este aici primul pas? EU ÎNSĂMI. Să îmi accept nu numai propriul aspect de ”înger”, ci și propriul aspect de ”drac” pentru că nu sunt altceva decât cele două fețe ale aceleiași monede, moneda fiind EU ÎNSĂMI. Și același lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
ASTA este bătălia noastră finală. A FIECĂRUIA dintre noi și în această bătălie ne aflăm FIECARE dintre noi în acest moment fie că ne dăm seama, fie că nu. Pe NOI trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune, cu rele, pentru că numai DUPĂ ce ne acceptăm pe noi înșine AȘA CUM SUNTEM îi putem accepta și pe ceilalți așa cum sunt ei.
O întrebare menită să ne țină sau să ne dea ”permisul de trecere” dincolo este
”Decide, ce vrei să iei cu tine?”
Este cea mai bună întrebare, o întrebare care va face o selecție dură la prima vedere, dar este o întrebare justă. O întrebare care ne arată dacă ne-am eliberat de dualitate sau nu. Dacă ne-am dat seama că separarea nu există.
Cu toții trecem acum prin încercări grele, grele la nivel de împuternicire și recunoaștere a cine suntem noi cu adevărat. Provocările vor continua să curgă până ne vor duce la epuizare, la predarea noastră către noi înșine sau, nu. Putem privi adevărul în față sau să ne ascundem după deget ca până acum, dar asta nu va schimba niciodată adevărul că ”Sunt și înger, Sunt și drac.”
Și asta este predarea noastră finală în EU SUNT.
Munay – Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.