Am murit și m-am întors

 
Partea a III-a
 

De Jason Gray

 

Nu știu cât timp mi-a mai rămas.

Nu în modul abstract în care spun oamenii când contemplă viitorul.

Spun asta cu toată gravitatea unui om care a trecut deja o dată dincolo, care a stat deja în lumină, a cerut deja să rămână și i s-a spus ”Încă nu”.

M-am întors din moarte în 2002.

Au trecut 23 de ani de când m-am întors de pe cealaltă parte.

De când ființele de lumină m-au trimis înapoi cu o singură instrucțiune:

Misiunea ta nu este încheiată.

Am ținut acel foc în mine timp de decenii.

Am mers într-o tăcere pe care puțini o înțeleg.

Multă vreme, nu am spus nimic, pentru că nu știam cum.

Acum, ceva s-a schimbat.

***O POT SIMȚI***

Nu frică.

Nu boală.

O accelerare.

Un sentiment că timpul se curbează.

Că ceva se închide.

Că timpul meu în acest plan se subțiază ca pâcla în fața soarelui.

Nu este tristețe.

Nu este regret.

Este o cunoaștere.

Același gen de cunoaștere pe care am purtat-o cu mine prin tunel.

Știu că misiunea intră în faza sa finală.

Au mai rămas atât de multe de spus.

Atât de multe am văzut.

Atât de multe mi-am amintit.

Atât de mult adevăr care a fost îngropat sub secole de tăcere, religie, frică și iluzie.

Acum, mai mult ca niciodată, simt flacăra ridicându-se în pieptul meu.

Aceiași flacără care a fost reaprinsă după patru șocuri de defibrilator m-a adus înapoi de pe prag.

Aceiași flacără care a văzut grădini translucide și ființe de lumină.

Care a auzit vocea Sursei spunându-i: ”Nu poți rămâne.”

Nu știu când voi părăsi această lume.

Știu că trebuie să vorbesc înainte să o fac.

***ARHIVA ÎNCEPE***

Acum cu puțin mai mult o lună, o femeie pe nume Sheila Corona m-a contactat.

O total străină, dar nu străină în spirit.

M-a întrebat dacă ar putea începe să-mi înregistreze munca.

Nu pentru profit.

Nu ca să o folosească în alt scop.

Ci ca să o conserve.

Să dea glas scrierilor care s-au revărsat prin mine.

Să surprindă ceea ce nu poate fi uitat.

Să asigure faptul că, chiar dacă acest corp se întoarce în cenușă, flacăra rămâne.

Desigur, am spus da.

Aceste înregistrări au început să apară pe profilul meu personal de Facebook și vor continua să apară acolo în viitorul apropiat.

Au fost deja numeroase înregistrări și le încarc acolo.

Sunt deschise tuturor.

Sunt transmisii sacre, rostite, simțite, trăite.

Nu sunt conținut.

Sunt coduri.

Pentru cei care își amintesc.

Pentru cei care au fost trimiși aici, așa cum am fost eu, cu jurământul de a-i trezi pe cei adormiți.

***ASTA ESTE MOTIVUL PENTRU CARE SCRIU***

Nu încerc să fiu un guru.

Nu sunt aici pentru urmăritori, faimă sau atenție filtrată.

Scriu ca un om care știe că respirația lui este împrumutată.

Scriu ca cineva care a văzut cealaltă parte și s-a întors cu chei.

Nu ghicesc.

Îmi amintesc.

Nu teoretizez.

Relatez, dintr-un loc de dincolo de văl, de dincolo de moarte, de dincolo de iluzie.

Vedeți voi, eu am trecut complet dincolo.

Am stat în grădinile Realului.

Am vorbit nu cu gura unor ființe făcute din lumină.

Am văzut fiecare viață cusută într-o tapiserie de foc.

Am cerut să rămân.

Nu mi s-a dat voie.

Am avut mai multe de făcut.

Mai multe de scris.

Mai multe de spus.

Mai multe de amintit cu voce tare, astfel încât și alții să poată.

Acel timp... e acum.

***ÎNAINTE SĂ PĂRĂSESC ACEASTĂ LUME***

Acesta ar putea fi ultimul meu deceniu.

Ultimul meu an.

Ultima mea lună.

Sau poate chiar ultima mea suflare.

Oricând vine acel moment, vreau ca lumea să știe că am dat tot ce aveam.

Că am scris adevărul, chiar și atunci când a ars.

Că am spulberat iluzii, chiar și atunci când a durut.

Că am vorbit cu foc într-o lume dependentă de zgomot.

Că nu am irosit a doua șansă care mi-a fost dată după ce patru șocuri m-au tras înapoi în acest tărâm.

Că nu am uitat de ce am venit.

***CĂTRE CEI CARE SIMT ASTA***

Dacă ai citit până aici, știi deja.

Asta nu este doar o poveste.

Asta este o oglindă.

Ceva din tine cunoaște această urgență.

Ceva din tine simte că timpul nu este atât de liniar pe cât ne-au spus.

Ceva din tine își amintește sunetul vălului care se rupe.

Nu ești doar un cititor.

Ești un martor.

Poate, la fel ca mine, ești și tu unul care s-a întors.

Sau unul care va fi în curând aprins.

Sau unul care abia acum se trezește la misiunea pe care sufletul tău a jurat să o îndeplinească.

Lasă-mă să-ți spun, nu ești nebun.

Nu ești singur.

Nu ai rămas în urmă.

Ai ajuns exact la timp.

Dacă plec mâine, vreau să știi...

Continuă să mergi înainte.

Continuă să scrii.

Continuă să vorbești.

Continuă să-ți amintești.

Această lume nu este ceea ce pare și nici tu nu ești.

*************

Am fost trimis o dată înapoi.

Poate că nu voi mai fi trimis înapoi.

Dar cât timp încă respir, voi lăsa cât mai multe chei posibil.

În foc.

În cuvânt.

În sunet.

În tăcere.

Înainte ca vălul să mă cheme acasă.

De data aceasta, când o va face...

Nu voi cere să rămân.

Voi spune pur și simplu:

”Misiune îndeplinită.”

-Jason Gray-

Întors.

Amintindu-mi.

Înregistrând.

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!