Demonizat în Timpul Covidului și Scena pe Care a Pregătit-o pentru Divizarea Globală

  

De Jason Gray
 
Anii Covid nu au fost doar o criză medicală, au fost un creuzet spiritual și al societății. Ceea ce a început ca o frică de un virus s-a transformat rapid în ceva mult mai întunecat: o cultură a dezumanizării, a țapilor ispășitori și a excluderii. Pentru aceia dintre noi care au stat în afara cerințelor de conformare totală, mesajul a fost clar, tu ești inamicul.
Privind înapoi, este de necontestat că acei ani au pregătit scena pentru lumea în care trăim acum.
Divizată, polarizată, radicalizată și clătinându-se pe marginea prăbușirii libertății.
Marea Demonizare
Când am refuzat vaccinul, nu am mai fost văzut ca un individ cu gânduri, sentimente și drepturi. Am fost etichetat ca: ”egoist”, ”periculos”, ”ucigaș de bunici”. Mi s-a interzis accesul în restaurante, săli de sport, călătorii, chiar și la reuniunile de familie. Am fost respins de prietenii pe care îi cunoșteam de zeci de ani, atacat verbal de străini și condamnat de mass-media ca parte a ”problemei”.
N-a fost niciodată vorba despre sănătate.
A fost vorba despre control.
Propaganda neobosită a antrenat milioane de oameni să-și vadă vecinii ca dușmani. I-a antrenat să accepte excluderea drept ”siguranță”. I-a antrenat să asculte fără să pună întrebări.
De la pandemie la polarizare
Aceiași mașinărie de demonizare nu a dispărut, ci pur și simplu și-a schimbat țintele. Cultura care îi învinovățea pe cei nevaccinați pentru pandemie, îi învinovățește acum pe dizidenți pentru fiecare rău din societate. Dacă pui la îndoială autoritatea, ești numit ”extremist”. Dacă vorbești despre credință, ești etichetat drept ”intolerant”. Dacă ceri libertate, ești etichetat drept ”periculos”.
Polarizarea pe care o vedem la nivel global nu este o întâmplare. Este deliberată.
Guvernele, mass-media și mișcările ideologice au învățat puterea fricii de a diviza populațiile. Aceleași tactici folosite în timpul pandemiei: rușinea, excluderea, găsirea de țapi ispășitori, sunt acum folosite ca arme în politică. Cetățenii sunt condiționați să-și vadă jumătate din națiune ca dușmani, să disprețuiască pe oricine nu le împărtășește viziunea asupra lumii.
Scena este pregătită: națiuni fracturate, vecini care nu mai au încredere unii în alții, familii despărțite în două.
Radicalizarea ”Normalului”
Poate cea mai șocantă moștenire a anilor Covid nu este ceea ce au făcut guvernele, ci ceea ce oamenii obișnuiți au fost dispuși să facă. Oameni care odinioară duceau vieți liniștite și decente, prieteni, colegi, vecini au fost radicalizați de propagandă.
Au aplaudat când alții au fost excluși din viața publică.
Au cerut pedepse mai aspre, restricții mai dure, conformare mai profundă.
I-au batjocorit și i-au rușinat pe cei care au îndrăznit să se opună.
Și-au abandonat compasiunea în fața ideologiei.
Ce i-a motivat?
Frica, înflăcărați și manipulați până când supunerea a părut dreaptă, dar supunere față de ce?
Față de o narațiune fabricată nu pentru sănătate, ci pentru control.
Această radicalizare nu s-a încheiat. S-a metastazat. Mulți dintre cei care odinioară cereau carantine și mandate cer acum cenzură, tăcere și pedeapsă pentru cei care se opun ortodoxiei* politice dominante. Nu mai văd libertatea ca pe un drept dat de Dumnezeu, ci ca pe o amenințare la adresa siguranței lor.
Asaltul Împotriva Libertăților Date de Dumnezeu
Rezultatul este o lume în care libertățile considerate odinioară sacre sunt acum tratate ca negociabile.
Libertatea de exprimare a fost denaturată, defăimată drept ”discurs instigator la ură” ori de câte ori contrazice narațiunile oficiale.
Libertatea de credință este batjocorită, în special credința în Dumnezeu, pe care stânga radicală o prezintă ca demodată sau periculoasă.
Libertatea de întrunire a fost înlocuită cu permisiuni guvernamentale, acordate doar pentru cauzele considerate acceptabile.
Libertatea autonomiei corporale, odinioară slogan al stângii, a fost abandonată în clipa în care conformarea a devenit utilă politic.
Aceste libertăți nu sunt privilegii acordate de guverne, ci drepturi oferite de Dumnezeu.
Și totuși, stânga radicală și-a făcut o misiune din a le elimina, cărămidă cu cărămidă, sub masca progresului, a siguranței și a incluziunii.
Divizarea Globală
Astăzi, lumea este polarizată nu doar de politică, ci și de viziunea asupra lumii, în cei care încă mai cred în libertate și în cei care au fost condiționați să se teamă de ea.
Acesta este motivul pentru care divizările se simt mult mai profund decât dezbaterile politice. Ele sunt, de fapt, divizări spirituale. Pe de o parte sunt cei care știu că libertatea este dată de Dumnezeu, inseparabilă de demnitatea umană, iar pe de altă parte sunt cei care văd libertatea ca pe o amenințare care trebuie gestionată, controlată sau eliminată.
Anii pandemiei au fost terenul de testare. Au dovedit cât de ușor puteau fi divizate populațiile, cât de repede puteau fi răpite libertățile, cât de nerăbdător oamenii obișnuiți puteau fi transformați în apărători ai ideologiei. Această lecție nu a fost uitată, este acum planul pentru fiecare criză viitoare.
Ce Trebuie Ținut Minte
Rănile acelor ani sunt permanente. Prietenii pierdute, familii destrămate, demnitate negată. Mass-media nu-și va recunoaște niciodată minciunile. Politicienii nu-și vor cere niciodată iertare pentru cruzime. Mulți dintre cei care au aplaudat excluderea nu-și vor înfrunta niciodată complicitatea.
Trebuie să ne aducem aminte.
Trebuie să spunem adevărul despre ce s-a întâmplat, pentru că dacă nu o facem, același scenariu va fi folosit din nou, poate în numele sănătății, poate în numele climei, poate în numele ”democrației”. Detaliile se vor schimba, dar scopul nu: ascultare, control, divizare.
Niciodată Din Nou
Anii de Covid ne-au arătat cât de fragilă este libertatea, cât de repede se poate prăbuși compasiunea sub frică și cât de deliberate sunt cu adevărat forțele divizării.
Trebuie să spunem: NICIODATĂ DIN NOU.
Niciodată nu vom accepta din nou demonizarea ca siguranță.
Niciodată nu vom permite din nou propagandei să ne întoarcă pe unii împotriva altora.
Niciodată nu vom renunța din nou la drepturile dăruite de Dumnezeu pentru falsele promisiuni ale controlului.
Lumea pe care o vom lăsa în urmă nu va fi definită de frica de un virus, ci va fi definită de dacă am avut sau nu curajul să ne opunem minciunii.
 
 
 
*Folosirea cuvântului ”orthodoxy” în textul original, iar eu l-am tradus ca atare, nu se referă la religia ortodoxă, ci la sensul general al cuvântului din limba engleză, care desemnează doctrina politică sau ideologică dominantă, acceptată oficial.
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!