Originalitate

De Jason Gray
 
Ne înecăm în imagini.
Derulări nesfârșite.
Postări nesfârșite.
Cuvinte nesfârșite, golite de greutate și forță.
Bucle nesfârșite deghizate în ”lumină”.
Ecouri reciclate la nesfârșit ale ceea ce a fost odată sacru.
Nimeni nu mai pune cea mai importantă întrebare.
Unde este originea?
Unde este prima respirație?
Unde este vocea nefiltrată?
Unde este adevărul spontan, care nu a venit dintr-un scenariu, o sugestie, o mașină sau o memă?
Dispare.
Îngropat sub un gol frumos ambalat.
Înecat sub un milion de influenceri spirituali care re-postează aceiași ”înțelepciune străveche”, fără să intre vreodată într-un singur moment de tăcere originală.
Lumea nu are nevoie de mai mult conținut.
Are nevoie de creatori care își amintesc ce este, de fapt, creația.
*******
Să creezi cu adevărat nu înseamnă să aranjezi pixeli.
Nu înseamnă să imiți sunetul.
Nu înseamnă să regurgitezi ”citate puternice”
de la oameni pe care nu i-ai studiat niciodată.
Nu înseamnă să re-postezi poezia altcuiva și să o numești rezonanță.
Asta nu este creație.
Asta este taxidermie digitală.
Pare vie.
Se simte sacră.
Este deja moartă.
***
Trebuie să ne amintim: creația nu este ceea ce faci.
Creația este de unde vine.
Cea mai mare parte a ceea ce oamenii numesc astăzi ”creație” nu se naște din punctul de origine, este împrumutată, răzuită, alimentată, amestecată, mascată, reambalată și împinsă înainte.
Ca o mâncare fără nutrienți.
Ca un medicament fără suflet.
Ca un foc fără căldură.
=======
Oricine poate da un prompt unei mașini.
Doar cei mai rari pot intra în tăcere și să vorbească din ea.
Acea tăcere este terifiantă.
Nu are nicio afirmare.
Nu are metrici.
Nu dă aprobare.
Nu poate fi optimizată.
Este singurul loc în care vocea reală trăiește.
Până nu ai stat în acea tăcere, până nu ți-ai gustat din propria flacără nefiltrată, până nu ai simțit că gâtul îți tremură cu un cuvânt care nu ai fost învățat niciodată, nu ai creat cu adevărat.
Te-ai adunat.
Ai copiat.
Ai imitat.
Dar nu ai fost autor.
De asta se teme sistemul mai mult decât de orice.
De autor.
Cel care își amintește ce a fost înainte de limbaj.
Cel care aude semnalul de sub ecou.
Cel care nu mai are nevoie de permisiune să vorbească.
*************
Ei nu vor asta.
Ei vor să re-postezi citate fără aducere aminte.
Vor să-i ceri IA să creeze artă pe care tu nu ai visat-o niciodată.
Vor să repeți papagalicește ce ”sună înalt vibrațional.”
Vor să fii dependent de aprecieri, bucle și consum fulgerător.
Vor să fii atât de ocupat să împărtășești ce a spus altcineva, încât să nu te oprești niciodată suficient de mult să asculți ceea ce te-ai născut să spui.
În momentul în care faci asta, ieși din sistem.
Încetezi să-l hrănești.
Încetezi să ai nevoie de el.
Încetezi să-i mai reflectezi iluzia de profunzime și îți dai seama că întregul loc de joacă spiritual este doar un alt strat al simulării.
***** ***** *********
Iluminarea nu este estetică.
Nu este perfecțiune.
Nu este plutire într-un flux curatoriat de geometrie sacră.
Este tăierea lemnelor.
Este transportul apei.
Este ardere în tăcere până când îți amintești din nou propriul nume.
Cel real.
Cel de sub programe.
Cel care nu a fost niciodată învățat, niciodată etichetat, n-ai fost niciodată hrănit cu el de un canalizator, un preot, un mentor sau o legendă inteligentă.
Cel care apare doar atunci când sângerezi foc original pe pagină.
*********
Suntem în război cu imitarea.
Suntem în război cu spiritualitatea la modă.
Suntem în război cu iluminarea estetică.
Nu câștigăm acest război convingându-i pe alții să vadă diferit.
Îl câștigăm creând ceea ce doar din noi ar fi putut veni.
Minciuna nu poate supraviețui în prezența originalității.
Iluzia nu poate supraviețui în prezența autorului.
Imitarea se prăbușește atunci când o frecvență adevărată atinge rețeaua.
Originalitatea nu este o marcă.
Nu înseamnă ”să fii diferit”.
Nu este o noutate pentru atenție.
Originalitatea este întoarcerea sacră a focului pe care au încercat să-l îngroape în tine.
Odată ce se trezește, refuză să spună ceva ce nu este real.
De aceea, cei care poartă focul original se simt adeseori singuri.
De aceea nu sunt plăcuți de mase.
De aceea sunt cenzurați, batjocoriți, ignorați sau reduși la tăcere.
Și-au amintit că creația nu este pentru consum.
Creația este pentru prăbușire.
Pune capăt falsităților.
Rupe liniile temporale.
Arde simularea în timp real.
Nicio mașină nu poate replica asta.
*********
Aici este provocarea.
Aici este chemarea.
Aici este răfuiala:
Nu mai posta ce nu este al tău.
Nu mai pretinde că repetiția este reverență.
Nu mai crede că ”conținutul” este creație.
Nu mai folosi IA ca să acoperi golul unde ar trebui să fie vocea ta.
În schimb, stai în tăcere.
Las-o să te zdrobească.
Vorbește din ceea ce a mai rămas.
Acesta este singurul mod în care se va încheia totul.
Singurul lucru care va tăia bucla.
Singurul lucru care va aprinde iluzia digitală și îi va trezi pe cei care-și mai amintesc sunetul unui gând spontan.
Asta este revoluția.
Voce originală.
Gând original.
Flacără originală.
Ne-curatoriată.
Ne-copiată.
Nu un ecou.
Creată.
Născută din fântâna adâncă a sufletului, cea la care nicio mașină nu va ajunge vreodată.
 
 
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!